Antonio Machado despre inimă

Luaţi seama: o inimă solitară nu este-o inimă.

citat din Antonio Machado
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a adormit inima?

Mi-a adormit inima?
Şi-au oprit stupii viselor munca,
a secat apa de la roata morii
din mintea mea,
se-învârt cupele goale,
numai umbra locuieşte-n ele?

Nu, inima mea nu doarme.
E trează, trează ca lumina zilei.
Nu doarme, nu visează –
ochii ei sunt larg deschişi,
citind semne de departe, ascultând
la frontierele tăcerii vaste.

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soria şi câmpurile ei

Dealuri placate-n argint,
înălţimi sure, pietre de-un roşu întunecat
printre care apele râului Duero
îşi arcuiesc halebarda
în jurul Soriei, stejari umbroşi,
ţinuturi uscate şi pietroase, piscuri golaşe,
drumuri albe şi răchite pletoase,
amurguri în Soria cu aerul lor războinic, mistic....

Soria, astăzi simt pentru tine,
în adâncul inimii mele, o tristeţe,
tristeţe ca aceea care-însoţeşte iubirea!

Şesuri ale Soriei, unde pietrele visează,
tu călătoreşti cu mine! Dealuri placate-n argint,
înălţimi sure, pietre de un roşu întunecat.

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseală

Bătea ceasul ora unu
în odaia mea. Chip straniu
avea noaptea. Ca un craniu
sclipitor pornise luna

din zenit să se pogoare
printre cipreşi, în grădină,
îmbrăcându-i în lumină
rece şi strălucitoare.

Prin fereastra-ntunecată
ajungeau până la mine
urlete ca de jivine
de muzică-ndepărtată.

Cântec trist de altădată,
o mazurcă săltăreaţă,
inocentă şi glumeaţă,
proastă ea şi prost cântată.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin în propria mea ţară

Chiar printre dealurile şi şesurile cunoscute
eu am devenit un străin în propria mea ţară,
acolo unde Duero dansează deasupra pietrelor gri,
printre stejari fantomatici,
în Castilia mistică, în Castilia războinică,
blajina, modesta, orgolioasa Castilie,
Castilia snobismului şi-a belşugului.

Dar eu m-am născut în Anadaluzia.
Şi, plin de amintiri din copilărie,
visez să-i cânt cântecele –
razele de soare printre valsurile ferigilor,
berzele cocoţate pe turnurile clopotniţelor,
oraşele sub indigoul cerului în care
nu se văd femei, pieţele pustii
unde portocalii sunt incendiaţi
de fructe, livezile umbroase,
fructele palide din lămâi
licărind în apa fântânilor.
Nard, garoafe, busuioc şi mentă,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

XVI

O, după-amiezi scăldate în lumină!
Vrăjit e parcă aerul
şi barza albă
adoarme zburând,
iar rândunicile cu aripi ascuţite
se întretaie peste vântul de aur
şi se îndepărtează în pacea zilei,
zburând visătoare.

Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,
prin aerul cu multă umbră,
să-şi caute cuibul negru sub acoperiş.
Şi barza albă,
tăcută şi bizară,
atât de-absurdă şi de familiară,
ca un cârlig, pe clopotniţă.

XIX

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Spanie tânără

Era o vreme-a infamiei şi-a minciunii. Întreaga Spanie,
o Spanie rănită, era îmbrăcată pentru carnaval,
un saltimbanc trist şi meschin; era o campanie
făcută s-ascundă rana pricinuită de glonţul mortal.

Asta a fost atunci. Eram aproape-adolescenţi:
timp tulbure, prevestiri rele, zări gri, grave,
coşmaruri în spatele unor ochi inocenţi,
iar marea dormita, umflată de-atâtea epave.

Am jurat că vom abandona acea galeră sordidă,
că vom naviga departe pe catifeaua marină,
că vom părăsi portul pe-o corabie de-argint, rapidă,
că vom ridica velele şi vom cunoaşte libertatea deplină.

Chiar şi atunci, în abisul acelui vis – copleşit
de-a secolului insuficienţă, confuzie şi erori –
n-am încetat să căutăm lumina care n-am devenit,
idealul pierdut, să navigăm prin noapte spre zori.

[...] Citeşte tot

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!