Când suntem aproape ne distrugem, când suntem departe ne distrugem, poate că ar trebui să ne așezăm undeva la jumătatea drumului și să plantăm un copac, iar mugurii verzi să ne fie pildă.
aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Drumul meu nu e pentru un strigăt și atât
drumul meu e pentru un cântec întreg
unde sufletele se schimbă între ele
un dans lent
o adâncire a liniilor vieții
o curbare a sensurilor
unde măștile cad pe iarba moale
și întregul devine întreg
drumul meu nu e pentru un copac și atât
drumul meu e pentru o pădure
unde poveștile se scriu singure
pe ramurile înmugurite
ca o prelungire a adevărului crud
drumul meu nu e pentru un soldat fricos și atât
drumul meu e pentru o armată bine plătită
care trăiește într-un singur soldat
o alungire a umbrelor pe scoarța copacilor
o hartă trasată de gloanțe
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna,
dragostea mea,
pierd pomii săruturile
și le aștern peste
sufletele noastre distruse...
Cerul plânge
de-atâta tristețe
și cheamă soarele înapoi...
Zboară păsările
către Nicăieri și lasă
în urma lor
bruma de amintiri din
cuiburile fericite...
Închide fereastra,
dragostea mea,
că vântul ăsta
nu iartă pe nimeni...
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copaci, dar cu o relevanță mică.
Vorbe, mereu vorbe
Singuri prin praful cuvintelor.
După colț s-au ascuns
cei doi martori ai
spovedaniei noastre.
Altarul tace,
asumându-și riscul unei aventuri.
Bat clopotele.
Într-o zi oarecare vântul se ține
de mână cu ploaia,
trăsătură specifică
amorezilor de duzină.
Vorbe, mereu vorbe...
Celelalte griji
se cațără în copaci.
Am ascuns cei două mii de ani
încărcați de păcate...
A sosit momentul, Doamne!
Eu sunt pregătită.
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul din mintea mea
e atât de frumos
încât seara
când vreau să-l iubesc
se rușinează
ascunzându-se printre gânduri
ca printre copaci
mestecă ideile
până gura lui se face frunză
bărbatul din mintea mea
e atât de frumos
încât dacă l-aș săruta
mi-ar înverzi
brațele
și-atunci n-ar mai fi
niciodată
toamnă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și s-a făcut liniște
o liniște atât de adâncă
încât dacă întind mâna
sufletul tău o să prindă aripi
dar nu mă mai cred în stare
să mă ridic
din noroiul zilelor
și să-l aduc înapoi
acolo unde îi este locul
în pieptul meu
și s-a făcut liniște
verdele doarme pe câmpuri ude
păsările ciugulesc din zarea albastră
macii se înalță în lumina dimineților
doinele mângâie copacii înmuguriți
iar tu
nu-i așa
tu îți continui viața
ca și când nu m-ai fi cunoscut
niciodată
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alarmă de gradul "zero"
ninge peste morții ce trupurile-și țin
la margine de lume să sperie groparii
cu greutatea zilei trecută peste noi
în unghiurile drepte copacii se răstoarnă
și prind miros de umbră intrată prin fereastra
deschisă către soare mușcând o rază caldă
a sânilor la care se alăptase viața primită fără merit
iar clopotul ne sparge tăcerea în bucăți
ești ud până la carne
te-ai descompus în zâmbet prin părul meu ce ține
iluziile toate venite să-ntărească
un adevăr posibil născut în nebunia ființei mele oarbe
alunec peste plasa întinsă pentru îngeri
și-i văd încolonați cum duc pe aripi noaptea
trasând o dungă albă văzduhului cuminte
ești poezia scursă din rana mea de ceară
pătând țărâna arsă de ruga dimineții
mă paști ca necuratul venit să-mi prindă carnea
într-un cuvânt pe crucea destinului ascuns
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am poftă să scriu un poem
să ating tot ce a rămas neatins
până și strigătul subțire al acestei zile
când înveți să respiri în carnea mea
ca un cuvânt nestatornic
pe o limbă cu mugurii distruși
de tăcere
am atâtea să îți spun
de parcă ai lipsit o viață
iar eu am plantat
copaci triști
am crescut păsări cu aripi frânte
și am luptat cu iluzii
mi-e dor să îți povestesc
despre absența ta
să îți pun în palmă metafore
și să inventez alt început
prin bezna poemelor
scrijelind pe trupul tânăr
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia e casa mea
aici trăiesc
aici mă împiedic de iluzii
aici iubesc
până când mi se face rău
de atâta bine
aici devin prizoniera
propriei nebunii
și învăț să mă ridic
analizând toate segmentele grele
când albul și negrul
se împletesc
la marginea unui strigăt
aici vine Isus
să mă întrebe de mine
când urlu din toate puterile că
nu sunt
poezia e casa mea
puteți înțelege
aici nu am garduri
să plâng copacii trădați
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești așa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puțin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînțelegerea
și apoi mă odihnesc
ca și cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârșit
ești așa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puțin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
și apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia de rezervă
ea are brațe de foc și te cuprinde în noapte
ca pe unicul adevăr al acestei lumi
și cercuri se strâng în tot întunericul
strigăt peste strigăt
caii se întorc obosiți la ieslea bătrână
femeia toarce încet
viață
moarte
viață
îți iubește rănile
îți ascute simțurile
prin păduri trec îngeri îndoliați
taie văzduhul în două
caii nechează
femeia te strânge la pieptul ei
e cald
încă ți-e teamă
ca oricărui soldat
auzi gloanțele șuierând și păsările tresărind în copaci
femeia toarce încet
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S., România!
S-a vrut, mai mereu, să se piardă
O țară, la margini de lume,
Istoria-i toată să ardă,
Să nu-și mai găsească un nume!
S-a vrut să-i dispară eroii
Otravă sub brazde să fie,
S-o sfâșie-n taină vulpoii,
S-o-nghită pământul de vie.
S-a vrut sărăcie și ură,
Un plâns înnodat în batiste,
Călușul ce strânge în gură
Cuvinte rănite și triste.
S-a vrut, mai mereu, cu durerea
S-adoarmă românul sub pleoape,
Gustând întru totul căderea,
Să nu-i fie nimeni aproape.
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vei putea
să oprești anotimpurile
pentru mine?
Știi,
am inima legată
de-un copac, iar toamna
bate la ușă...
Roagă tu frunzele
să nu cadă!
În numele
iubirii noastre, îți cer,
să te strecori
printre păsările călătoare,
și să închizi
fereastra acestei lumi...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu pădurea
De la fereastra casei mele se vede pădurea;
Și când bate vântul copacii-mi vorbesc.
Ieri, de exemplu mi-au spus că suferă de sete,
Eu trebuia să-i înțeleg mai bine ca oricine.
O pasăre mică a ciripit lângă mine,
Îmi aducea vești
Despre frunzele arțarului din colț,
Că erau certate și s-au împăcat.
Oare ulmul și-a curățat crengile uscate?
Pe stejar nu l-am mai ascultat demult
Că și-a pierdut frunzele
Și nu știu cum se face,
Dar nu-i mai dau altele în loc.
E mai bătrân decât mine,
Însă el nu se sperie
Că i-a crăpat coaja
Și-i plin de putregai.
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragobetele epigramiștilor
Cum facem epigramei fală,
În ziua asta specială
Propun iubirile constante:
În rime, ritmuri și în poante.
Îi dau lui Gârda-ntâietate,
Că e băiat cu facultate
Și i-a băgat pe mulți în draci
Că se agață prin copaci.
Își țese, ca păianjen, pânză,
Dar mult mai sus îl văd pe Frunză
Cum îl întreabă-ncet, cu milă:
,, Să-ți dau un gram de clorofilă,
O poantă mică, Guguștiuc
Sau vrei citate din Gagniuc,
Mușcate de la Sir Hanganu,
Piftie de la M. Dobreanu?
Un corn cu lapte-ți dă Janet,
Că tot luptați pe internet
Și vă-mbinați, cu dor și chin,
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Any Drăgoianu despre copaci, adresa este: