Nu de spaimele trecutului fug, ci de înalțarea viitorului atunci când ne vom îmbrățișa într-o singură idee, iar sufletele noastre vor zbura peste arșița lumii.
Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea, ca pedeapsă
Mi-ai promis
un inel,
bătut cu cea mai
prețioasă
dintre pietre,
dragostea.
Au trecut ani,
de-atunci,
iar de dat,
mi-ai dat...
tăcerea,
ca pedeapsă...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă privesc în oglindă zâmbesc, nu am de ce să mă rușinez, trecutul meu e curat. Și totuși, mă învinovățesc, puțin, că am lăsat să intre în viața mea oameni, care, de câte ori deschideau gura, vomitau și credeau că eu eram obligată să-i curăț.
Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Nu scriu despre o inimă locuită
pentru că poezia mea
nu se îngrămădește
cu femeile ocazionale...
pe care le urmărești
nu scriu despre un suflet nehotărât
sau despre o carne străină
nici măcar despre ce te ține
între prăpastia trecutului
și prezentul pe care te încăpățânezi să nu-l guști
pentru că poezia mea nu e o păpușă de cârpă
ce trebuie aruncată în cutia cu vechituri
poezia mea e vie
respiră aerul nefericirilor
de care nu vrei să scapi
nu scriu despre o inimă locuită
și nici despre un suflet hoinar
eu scriu despre tine
că suntem legați
să trecem din război în război
până când
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratat de singurătate
Doar calul meu bun mă așteptă-n tăcere
De parcă mai ieri, priponit l-am lăsat,
La marginea clipei, urlând de durere,
Să caute visuri străine prin sat.
Mă iartă, prietene drag, pentru toate,
Că nu a fost ieri această lăsare,
Iar somnul și foamea și grija mea, poate,
N-au fost de ajuns să-ți găsești o cărare.
Mă iartă, că ochiu-mi flămând de o vreme,
Orbit de un drum prin iluzii deșarte,
A stat la o lume distanță și geme,
A stat într-o lume cu sânge și moarte.
Îmi iartă, prietene, fapta mea gravă,
Că vise străine au curs zi de zi
Pe carnea mea vie, săgeți cu otravă
Acum poposesc și mi-e greu, dar tu știi
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu să te cer obsesiv
să te strâng în piept
ca pe ceva-ul ce mă rotunjește
să te plâng ca pe soldatul plecat
să cucerească lumea
deci nu mă lua în seamă
tu iubește-ți femeile
la rând
cine sunt eu să-mi încep diminețile cu tine
să te caut prin minte ca prin patul conjugal
și să urlu că te înșel pe tine de ieri
cu tine de azi
deci nu mă lua în seamă
tu iubește-ți femeile
la rând
vorbește-le
niciodată de mine
eu sunt o femeie inventată
abia acum înțeleg
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără motiv
în tot acest timp
noi nu am existat
destinul căuta variante
la mijlocul drumului
ai tras pe dreapta
ți-ai parcat dragostea
într-un trecut glorios
confortabil
fără să arunci o privire pe fereastră
zilele s-au scurs pe asfaltul rece
ca o ploaie nebună
chipul meu s-a șters
iar vocea femeii din umbră
a devenit clară
importantă
unică
mai rămâne să arzi
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Uitasem că alții sunt mai nefericiți
decât mine,
și nu mai vedeam nimic în jurul meu...
Ieri, am auzit un suflet plângând,
am alergat să-i alin durerea...
Avea nevoie de cineva
pentru a se ridica din mocirlă,
de cineva, care să-i arate drumul...
Azi, m-a răsplătit Dumnezeu,
trimițând un înger să mă îmbrățișeze,
Strigătul meu disperat
ajunsese până Acolo,
dar am știut să opresc un alt strigăt,
am știut să întind o mână,
și Dumnezeu mi le-a întins
pe-amândouă...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia mea e în comă profundă
o privim îndelung
tu îi pui mâinile pe piept
eu îi fardez trecutul
o adun de pe zidurile reci
de pe mobilă
podele
de pe abdomenul femeilor tatuate
din privirea ta
din camera de unde a râs
și a plâns
unde a înjunghiat
și s-a lăsat înjunghiată
poezia mea e în comă profundă
poți să-i trântești adevăruri în față
să-i iei brațele
să te joci de-a viața cu ele
că nu mai simte nimic
pentru că toate cuvintele
își dorm somnul adânc
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E atât de frig
că m-aș putea ascunde
între palmele tale
fără să știu câte zile au trecut
și câte nopți am strigat
să mă arunci
până la marginea lumii
ca pe un adevăr
de care te împiedici mereu
și până la urmă
până la urmă
eu m-aș vindeca de tine
și toată nebunia asta trăită
ar rămâne îngropată adânc
în sufletul meu
în sufletul tău
nu-i așa
spune tu
nu-i așa
că m-aș putea ascunde
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini
Ce ne-a mai rămas
de făcut?
Nimic.
Cuvântul ăsta
mi-a depășit întotdeauna
puterea de înțelegere.
De ieri, ne-am luat sufletele
și-am plecat în direcții
diferite...
Fiecare își caută drumul,
fiecare știe de
unde-a-nceput rătăcirea...
Oare vom putea vreodată
să ne lipsim de dragoste?
Dragostea, era drumul
nostru
și părea nesfârșit...
Ura l-a mărginit...
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia e casa mea
aici trăiesc
aici mă împiedic de iluzii
aici iubesc
până când mi se face rău
de atâta bine
aici devin prizoniera
propriei nebunii
și învăț să mă ridic
analizând toate segmentele grele
când albul și negrul
se împletesc
la marginea unui strigăt
aici vine Isus
să mă întrebe de mine
când urlu din toate puterile că
nu sunt
poezia e casa mea
puteți înțelege
aici nu am garduri
să plâng copacii trădați
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul toarce leneș în privirea mea
ca o felină
cu blana moalale
netezește fiecare amintire
din când în când își ascute ghearele
până îmi dau lacrimile
dar nu mă doare pe cât cred trecătorii
îmi prind gândurile cu elastice vechi
mă privesc în oglindă
am câțiva ani mai mult
prezentul e ca un râu printre stânci
gleznele îmi sângerează
degetele au amorțit de la strigăte
și mă strecor printre zilele friguroase
inventând oameni care nici nu vor să știe de mine
trecutul toarce leneș în privirea mea
prezentul e ca un râu printre stânci
mă privesc în oglindă
și inventez oameni
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristețea
se așază
încet
pe gambe
pe coapse
își plimbă neînțelesul cuvintelor
intră în vis
răscolește o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt
umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deșteptat în mine
o ieșire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
și nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt propria mea născocire
am băut din aceeași cupă
un lichid amărui
și memoria a început să revină
m-am ridicat în picioare
cu brațele rezemate de amintiri
aceeași viață
a judecăților inexacte
câteva cioburi
ici colo
îmi înțepau tălpile
aș fi jurat pe verdele ierbii
sau pe colții lupilor
că anotimpul reînvierii mele
seamănă cu o febră mai mare
de 40 de grade
un fel de imposibil cu mâini
și picioare
un drog care mă învață să fiu
fără lanțuri
și sorb încă o dată
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții sunt blestemați
Doamne
ei mor înainte de
moartea obișnuită
ca soldații cu săbiile ruginite
gustă din miezul infernului
ca dintr-o bucată de pâine
și se îneacă în adevăruri
trăite pe jumătate poeții
sunt blestemați
Doamne
carnea cuvintelor
e mereu amară
se îmbracă în suspine
adorm cu focul pe buze
și se scaldă în strigăte
poeții sunt condamnați
Doamne
zvârcolindu-se în pântecul
Cuvântului cu mâinile înmuiate
în cerneala timpului
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul a rămas o formă bolnăvicioasă
din care izbucnesc pe neașteptate
strigăte metalice
verigile se desfac una câte una
dureros de repede
așa cum a vrut
nimicul îmi străbate ființa
acum știu
mi-am inventat trecutul
cum îmi inventez și prezentul
un șir lung al iluziilor
roase de realități crude
sunt mai puțin prezentă în viața mea
în viața lui
trecutul din poziția lui oblică
se prelinge pe degete ca o materie ațoasă
ce mă împiedică să vreau
verigile continuă muzica dureroasă
până la gândul prim din mall-ul acela frumos
unde hainele lui au atins câteva scaune
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste trecut se va lăsa o cortină imensă
nici urmă de strigăt pe mâinile mele
pentru că
nu-i așa
soldații nu se ascund să plângă pe la colțuri
ei scrijelesc cu unghiile rugina
și caută pământul fertil
unde poveștile au gust metalic
iar rânjetul nopții îi ademenește
eu nu mai simt
ca pe vremuri
căderea
nici tălpile nu se împotmolesc zile în șir
în carnea ce se voia cuvânt
acum sunt piatra peste care a trecut râul negrului vis
și mă ridic după primul ceas al căinței
ca o flacără albastră
în desișul vremii
eu nu mai sunt unghie învinețită de dor
sau rădăcină putredă în pădurea de gânduri
acum sunt oglinda vie
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ochiul tău drept îndoiala curgea ca un râu
atingându-mi palmele pregătite să frământe
lutul glorioasei clipe
am renunțat să visez
doar mă scald în durerea unui trecut incert
cât poți tu să fii e lesne de înțeles
un drum fără margini
sau un lan de grâu nesfârșit
unde macii îndrăznesc să tulbure aurul zilnic
ochiul tău stâng se rezema pe albul feței de masă
și n-am făcut nimic să rup lanțul acela fragil
pentru că eu am renunțat să visez
doar mă scald și acum
în durerea unui trecut incert
și totuși
te-ai desprins ușor
ca adevărul de pe un perete imaginar
intrând în jocul fără întoarcere
eu te-am rugat să te rogi
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De azi
am decis
să trăiesc viața mea
voi săpa o groapă adâncă
în piept
și voi ascunde toate iluziile
fie că vor
fie că nu
viața mea
e viața mea
și îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
nu să mă încarc cu povești banale
trăite de oameni
ce aleg drumul spre nicăieri
de azi
am decis să mă despart
de trecut
ca de o stare febrilă
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Any Drăgoianu despre trecut, adresa este: