Citate despre Apocalipsă și iubire
citate despre Apocalipsă și iubire (inclusiv în versuri).
De la apocalipsă la dragoste, nu-i decât un pas.
Costel Zăgan în Inventeme (26 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Te iubesc" pendulează între geneză și apocalipsă.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poveste de dragoste
Dacă nu ți-aș fi, dacă nu mi-ai fi,
Ar ploua degeaba pe pământ,
Totu-ar fi anost,
Goană fără rost,
Nu ar fi lumină în cuvânt.
Dacă nu mi-ai da, dacă n-aș primi
De la tine flacără de dor,
Pescăruș aș fi
Care ar boci
Valurile ce pe plajă mor.
De nu m-ai iubi, de nu te-aș iubi,
Am trăi o veșnică eclipsă,
Așteptând tăcuți,
Îngroziți și muți,
Judecată și apocalipsă.
Însă cât îți sunt și cât tu îmi ești
Se mai scriu de dragoste povești...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori citesc câte un lucru inteligent mă gândesc la tine, iar claritatea ta vizionară, accentul patetic al înțelegerii tale, îmi trezesc imaginea unui secol al XVIII-lea meditând Apocalipsul. De când sunt în Franța am început să iubesc acest secol, pe care nu-l putem disprețui fără să evacuăm inteligența din istorie.
Emil Cioran în scrisoare către Petre Țuțea (19 ianuarie 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, să refacem sfârșitul lumii
să refacem sfârșitul lumii
(doar o singură dată)
te îmbrățișez cu brațele dragostei
-- știu cât de greu îți este
aș prefera să dorm pe muzică incașă
înainte ca ceasul furibund să mă cheme
în apocalipsa mea de fiecare zi
toată lumea valorează la fel.
hai să dansăm târziu în noapte, iubito,
dansul lui Zorba- îndrăgostitul de viață-
mai lasă-mi 20-30 de ani de iubire
pentru a-ți demonstra că te iubesc infinit
și iubesc poeziile tale cu răsărituri demențiale!
o perioadă,
am avut un un univers doar al nostru
iernile sunt grele în Itaca, iubito,
-îți va fi frig-
și poate puterile tale vor fi pe terminate
imaginează-ți cât de bine ne stă împreună!
apocalipsa este calea de ieșire din întuneric
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragoste și ură e țesută lumea
precum o pânză de penelopă
în așteptarea apocalipsei
sau doar a iubirii perfecte
precum îți tot șoptește sufletul
că ar putea fi undeva aiurea
dincolo de orice iluzie
țesută din cuvinte
când pe față când pe dos
când într-o răsucire de borangic
uneori cu sfințenie
alteori cu toți dracii
dar atât de strâns
încât și galaxiile râvnesc
ca la o altă îmbinare de perfect
vezi tu iubire
nu avem limbile destul de lungi
încât să ne împletim tăcerile
de dincolo de orice altă poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motto
Totul ma chinuia atunci, faptul ca aveam zece degete
în loc de o suta, sau mai bine unul singur, putând
sa se prefaca în fulger,
ca trebuia sa calc pe pamânt în loc sa zbor, sau mai bine
sa ma aflu într-o mie de locuri deodata,
totul ma chinuia atunci, dragostea dintre barbat si femeie,
pe care eu as fi vrut-o altfel, suprapamânteasca,
o întâmplare fantastica, la care sa ia parte oceanele, si
nebuloasele, cu toata întinderea si profunzimea lor,
deznadajduit eram si plin de o crunta revolta împotriva
mizerei conditii umane,
visând mereu flacari mari, apocaliptice, care sa prefaca
în scrum sarmanele noastre fiinte nedesavârsite si
vulnerabile,
tânar neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi de destinul
biologic al lumii.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace lumilor
Prin puterea mea, a ta
Prin puterea lor, ei vor
Să conducă ce-a ramas
Să conducă acest lăcaș,
Alți mor și se jertfesc
Pentru cei care-i iubesc
Alți înjură și te fură
Iar majoritatea-n îndură
Să accepte ce fac ei
Chiar din textu' apocalipsei
Chiar de scrie-n testament
Arătând te fac dement,
Pentru ceea ce toți știm
Că realitatea e venin,
Îmi doresc ceea ce mulți vor
Pace lumii, lumilor
Pace vouă, pace lor
Pace, pace tuturor
poezie de Florin Dumitru
Adăugat de Florin Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ne vom iubi
Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.
Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.
Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.
Îmbrătișați o să pășim și n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți vă până veți ajunge stele!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Apocalipsa a cuprins
Pământ și soarele aprins
Dispare trist îin infinit
Viața fara de sfarsit
Iubitul meu nepamantean
Intinde-mi mana ca sa am
In vesnicii care nu mor
Tot ce am strans cu-atata dor
Misterul noptilor cu luna
Si florile de mar cununa
Marea albastra-n unda calda
Si tot ce am iubit odata
Sa duc cu mine-n univers
Si frumusetea unui vers
In alta lume, spirit viu
Voi fi ce n-am visat sa fiu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1
grafica dimineților reci
alunecarea pământului
de sub picioarele mele
și absența ta
erau semnele apocalipsei
la sfârșit au plecat cocorii
fanfara din parc
și fotograful
nu mai e nimeni altcineva
în această iubire
de plastic
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Apocalipsă și iubire, dar cu o relevanță mică.
Adânc mi-e sângele
și-această sete de iubire
îmi toarnă plumb
în fiecare necuprins pe care-l strâng;
... resemnare, te-așterni ca un sărut!
și-adânc mi-e sângele
ce-l strig
neputinței unui cuvânt.
! mi-e sete
ca de-un apocalips
mângâiat în așteptare de tine...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt în acest moment o necesitate de a striga, de a scoate un urlet care să îngrozească întreaga lume, să facă pe toți să tremure, să plesnească într-o nebunie de groază. Un trăsnet teribil îl simt virtual în mine și mă mir cum nu izbucnește pentru a nimici lumea asta, pe care aș înghiți-o pentru totdeauna în neantul meu. Mă simt ființa cea mai teribilă care a existat vreodată în istorie, mă simt o bestie apocaliptică plină de flăcări și întunecimi, de elanuri și de disperări. Sunt o fiară cu un zâmbet grotesc, ce se adună în ea însăși până la iluzie și se dilată până la infinit, ce moare și ce crește în același timp, încântată între nimic și tot, exaltată între speranța nimicului și disperarea totului, crescută în parfumuri și otrăvuri, arsă de iubire și de ură, nimicită de lumini și de umbre. Simbolul meu este moartea luminii și flacăra morții. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru a renaște în fulger și în trăsnet. Și întunericul însuși nu arde el în mine?
Emil Cioran în Monopolul suferinței
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Lângă mine zace un porumbel mort.
Era cândva purtătorul mesajelor mele
Către iubită. Iubita s-a evaporat,
A înghețat, s-a transformat
Într-un stâlp de sare.
Dar ce vină are nevinovata pasăre?
În fața mea strălucește pustiul,
Marea Moartă se întinde lenevos,
Apele ei sunt dense,
Porumbelul a murit de mult.
Oare, de când?
Pe câmpul de luptă, negru de fum,
Cădeau soldații, unul câte unul,
Morți paralele, departe
Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei
Tunurile din secolul trecut,
Noi, copiii, habar nu aveam, așteptam
Avioanele să arunce cutii cu lapte condensat,
Ca daruri ale cerului. Un cap s-a rostogolit
[...] Citește tot
poezie de Boris Mariasn Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Jihadul" iubirii
iubite, fluviul roșu al sângelui meu
prevestește apocalipsa mereu
el este beirutul meu de fată
și mi-aduce în amintire
câmpul de luptă de altă dată
dintre inimile noastre rubinii
răul are culoarea roșie, iubite
sau îngerul a vărsat potirul în râuri
și în izvoarele apelor
și apele s-au prefăcut în sânge?
apocalipsa noastră pare să se împlinească
planul stă scris pe un pergament
sigilat cu șapte sigilii
odată ce fiecare sigiliu este desfăcut
apare un nou dezastru în iubire
un nou semn care arată
că sfârșitul lumii ei se află aproape
am visat un cal alb, un cal roșu,
un cal negru și unul gălbui
eu stăteam pe calul alb al păcii
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentința
Povestea mea se cântă pe strune sângerânde;
Iubire tânguită, ce pe ruguri arzânde,
Își declină sfioasă, o ultimă dorință,
Către călăul ce vrea s-o treacă-n neființă...
O inimă prea plină de lacrimi ferecate,
Pe nedrept condamnată la vise refuzate,
Cu ultime puteri, își strigă inocența,
Dar nimeni n-o aude... s-a pronunțat sentința!
Ecoul mai răsună, pe-o liră obosită,
Scâncind apocaliptic iubirea ne-mplinită,
Cerul se-nduioșează și plânge în rafale,
În foc nestins, se stinge, iubirea-n a ta cale!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim într-o lume în care, când ești prosper și bine hrănit, poți avea sentimentul că totul e relativ, că toate valorile sunt consensuale și negociabile. Că valori umane ca mila, suferința, credința, dragostea chiar, nu sunt altceva decât patetisme ieftine sau clișee culturale de mult uzate. Că arta este ironie și experiment perpetuu, joc cu concepte la rândul lor negociabile. Că Dostoievski este un mare scriitor pentru că un număr de oameni au decis acest lucru printr-un fel de vot (fie el și cenzitar). E o lume a spectacolului și-a virtualității, a depeizării și-a selecției naturale în toate zonele imaginabile: supraviețuiesc acele branșe ale științei care atrag mai multe fonduri pentru cercetare, acele genuri de filme care aduc mai mult profit, acele tipuri umane care se adaptează mai bine lumii ușoare, vesele și apocaliptice prin care trecem ca-n vis.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă între noi
Un vânt rece-mi bate-n fereastră
Astăzi și mâine sunt anunțate ploi.
Tulbură-i povestea de iubire a noastră,
Toamnă e afară, toamnă este între noi.
Pe cer se înalță plumburii nori,
E o imagine tristă, parcă vine apocalipsa
Și pe mine mă trec milioane de fiori...
În timp ce inima îți plânge lipsa.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 septembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singularității
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ți-a rămas deschisă
spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculță
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
ești singura femeie
care m-a iubit
din singurătate în singurătate
așteptându-mă infinit
mă lași azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Apocalipsă și iubire, adresa este: