Apocalipsă şi timp

Biciclistul vitezoman

I-e frică, azi, să şi strănute
trecând prin greu apocalips;
a mers mai tare cinci minute
şi-a stat vreo şase luni în gips

epigramă de Spiridon Voinescu (2016)
Adăugat de Florin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea disperării într-un timp apocaliptic

Dă, Doamne, sub un cer cu soare,
Să fie pace-ntre popoare,
Măcar un timp, ne zicem noi,
Cât pregătesc un nou război...

epigramă de Gheorghe Bâlici din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Premiul II ex aequo "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă noi lucrurile transpiră de emoţie

Să mai discutăm

păi ce tot facem de 2000 de ani

discutăm şi iar discutăm

Domnilor

vreau să vă spun şi eu ceva

Hai să ne-apucăm şi de treabă

Că

ne suflă Apocalipsa în ceafă

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (20 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă.Viaţa şi Moartea într-o singură clipă

La câteva zile distanţă
ninge cu furie
frigul se zvârcoleşte
sub anotimp
umbre şi scâncet de bob
o lumânare ghemuieşte liniştea
într-un colţ
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeţi

la capăt de anotimp
se odihneşte tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
aşteaptă apocalipsa

poate sunt singurul
ce aşteaptă cu atâta emoţie
ziua în care
toate anotimpurile

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile

Sfinxul mă întreabă:
- Ce cauţi?
- Divinitatea, vechi parfum
de cetină şi tămâie
miros ce mă urmăreşte de veacuri
porumbel al Apocalipsei!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un eveniment esenţial nu se produce în Roma; Naşterea se produce în Betleem, Răstignirea în Ierusalim, Învierea în iad, Apocalipsa în Patmos, Pnevamatocraţia de o mie de ani - la Athos... Singurul eveniment care întemeiază absurda pretenţie care a sâcâit din primele veacuri Biserica, este moartea lui Petru la Roma.

Ion Buga în În faţa Golgotei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul meu este Durer. Cu cât meditez la perindarea veacurilor, cu atât mă conving că unica imagine capabilă să-i dezvăluie sensul este aceea a Călăreţilor Apocalipsei. Timpul nu înaintează decât strivind sub tăvălugul lui mulţimile; cei slabi vor pieri, cei tari aşijderea, şi chiar aceşti călăreţi, în afară de unul. Pentru el, pentru înfricoşata lui faimă au pătimit şi au urlat veacurile. Îl văd crescând la orizont şi aud deja gemetele, chiar strigătele noastre. Iar noaptea ce ne va pogora în oase ne va aduce nu pacea, cum a facut-o pentru Psalmist, ci groaza.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noi, praf

Alb, până mai ieri.
Azi, gri, până când?
Negru?
Nu.
A trecut de ceva vreme,
şi a rămas cenuşă.

Mai întâi a fost Neant,
iar mai apoi, Ceva.
Acel Ceva ne-a transformat,
... am vrut Apocalipsă.

Aparent, se cam sfârşise,
însă dincolo era lumină.
Mă orbisei.
Mă orbisem.

Neant.
Ceva (?),
vag.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgiana Manolea (3 martie 2009)
Adăugat de Georgiana Manolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori citesc câte un lucru inteligent mă gândesc la tine, iar claritatea ta vizionară, accentul patetic al înţelegerii tale, îmi trezesc imaginea unui secol al XVIII-lea meditând Apocalipsul. De când sunt în Franţa am început să iubesc acest secol, pe care nu-l putem dispreţui fără să evacuăm inteligenţa din istorie.

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (19 ianuarie 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de apocalipsă

Noaptea trecuse ca un patruped
Aşteptam o dimineaţă din patru zări
Secole se rostogoleau ca nişte sfere
Noi aşteptam vestea în cerc
Pe alocuri se făcea strigare
Aici este Mesia aici este Mesia
Mai bine duceţi Evanghelia la porţi
Se auzea o voce angelică
Atunci apostoli plecară per pedes
Până la marginile pământului
Cei de bună credinţă erau purtaţi
De duh printre neamuri
Toţi cei care vor primi botezul
Vor înainta pe calea desăvârşirii.

poezie de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suta de ani şi Apocalipsa

Cu teamă lumea-n cer priveşte
Pedeapsa care totul curmă;
La noi nu prea se potriveşte
Suntem deja cu-o sută-n urmă!

epigramă de Viorica Găinariu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa va fi

abia atunci când va ninge
cu părţile anatomice ale
atomilor (?!) - care
ne compun cu plăcere ad
încă de miliarde de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa anului 2012

Apocalipsa,-n scumpa Românie,
Acum e scop politic; doar se ştie
Că, pentru actuala guvernare,
Aceasta este unica salvare.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2012)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai e timp

nu mai e timp de aripi,
de fugă, de mers în nori,
de altă curbă fără ieşire,
altă cortină trasă deoparte,
altă apocalipsă venită brusc
ca o cascada justiţiară.

nu mai e timp de gemete,
păreri zâmbind, aşteptând degeaba,
ochii sunt spălaţi de iluzii,
nonsens de zbor căzut între oglinzi.
nu mai e timp de îngeri în cuvinte
şi de iluzii pe frunza îngălbenită.

sunt într-o absenţă, pedepsită de viaţă,
vârtejuri înrămate încremenesc în spaţiu,
ziua fuge în spasme,
împăcarea pluteşte în gol,
miracolul trece mai departe,
bezna se dibuie într-un avânt

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tu laşi urme de vis pe fereastra
dinspre apocalipsă
nu ştii ora când vei redeveni sămânţă
dar poţi sculpta din memorii
inima care o va-nflori

gogyohka de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Rory a luat o pauză de la Yale.
Christopher: Şi Apocalipsa când vine? Săptămâna asta? Săptămâna viitoare?

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Mă uit la filme de Crăciun
Şi mă revăd copil de şcoală
Când mă veghea un înger bun
Cu aripi mici, de poleială.

Singur acasă eu n-am fost,
Fraţi şi surori aveam o droaie,
Atunci vedeam al vremii rost:
Ninsoarea se năştea din ploaie.

Priveam pe geam, cu ochii mari
La oameni, păsări, animale,
Geamgii şi iaurgii, coşari,
Eroi ai vechii mahalale...

În sfânta seară de Ajun
Împodobeam, cu toţii, bradul,
Ce forfotă! Ce dans nebun!
În lumi de basm treceam noi vadul.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (6 decembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea disperării într-un timp apocaliptic

Exist-o sfântă lege-a armoniei
Ce dăinuie de-a pururea în Cer,
Tu, Doamne, împrumut-o României!
La România Mare mă refer...

epigramă de Ion Berghia din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima secundă

Totul se grăbeşte.
Melcii ocolesc o curbă lâncedă
cu semne apocaliptice
inundând o linie dreaptă,
meduzele se ascund în mare,
luna fuge mai repede pe cer.
Inima sare peste minute,
grăbindu-se.
Iubirea se agaţă în cui sub o haină tăcută
şi o rochie ce-şi stinge culoarea.
Mâinile răstoarnă mângâierile în poală,
din degete curg stele peste balcon.
Gândul se retrage în neant
coborând de pe culmile bucuriei.
Cuvintele îşi dizolvă înţelesul
în ultima secundă.
Un gol acoperă totul.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persistenţa memoriei

un ţărm marin apocaliptic, iubite
brodat cu ceasuri parcă topite de soare
parcă răsfrânte peste miticul timp,
freamătă materia topită în cazane solare
curge în magma timpului revolut.
suspendată într-o stare de vis aievea
mă joc cu ideea de timp absolut
mi-ntorc toate ceasurile vieţii vândute
acestei mirifice patimi numită reverie
acestui vis tainic aureolat- numit poezie-
şi ele mi-arată ora memoriei absolute
doar ea este ora adevărată şi profetică, iubite
pe noi, un ocean de iluzii ne înghite.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!