Aristotel despre cunoaştere

Prin natura sa, omul doreşte să cunoască.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii prin natura lor doresc cunoaştere.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom cunoaşte adevărul decât dacă ignorăm cauza.

Aristotel în Etica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii au de la natură dorinţa de a cunoaşte.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea de sine este începutul oricărei înţelepciuni.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

filozof

Filosoful este acela care posedă totalitatea cunoaşterii în măsura posibilului.

definiţie celebră de Aristotel în Etica nicomahică
Adăugat de Enache Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ştiinţe, o considerăm pe cea aleasă pentru ea însăşi şi în vederea cunoaşterii ca fiind în mai mare măsură înţelepciune decât pe cea aleasă pentru foloasele ce decurg din ea. De asemenea, este în mai mare măsură înţelepciune ştiinţa care se află mai presus decât cea situată mai prejos. Ştiinţa care cunoaşte cu ce scop trebuie săvârşită fiecare acţiune este suverana ştiinţelor şi se află mai presus decât ştiinţa supusă ei;căci scopul acţiunilor este binele lor, iar, în general, scopul este supremul bine în cuprinsul întregului firii.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii au sădit în firea lor dorinţa de a cunoaşte. Dovada acestui lucru stă în plăcerea pe care le-o procură activitatea simţurilor.

Aristotel în Metafizica, cartea I, capitolul 1 (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cunoşti prietenul decât după ce ai mâncat multă sare cu el... Prieten în sensul prieteniei perfecte nu poate fi cineva cu mulţi.

Aristotel în Etica nicomahică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi învăţăm sau prin inducţie, sau prin demonstraţie, cunoaşterea nu poate fi dobândită altfel. Într-adevăr, demonstraţia porneşte de la general, inducţia de la particular.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectica se mărgineşte la dibuiri de cunoaştere în diverse domenii în care filozofia ţinteşte la o cunoaştere completă, pe când sofistica are numai aerul de a fi filozofie, când de fapt ea nu e deloc aşa ceva.

Aristotel în Metafizica, cartea IV, capitolul 2 (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că cei mulţi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorinţei sufletului de a învăţa: acesta fuge de ceea ce nu cunoaşte, de ceea ce este întunecat şi neclar; în schimb, prin natura sa, el urmăreşte ceea ce este manifest şi poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui să-i onorăm în chip deosebit pe cei care ne-au făcut să vedem soarele şi lumina şi să ne arătăm pietatea faţă de tatăl şi mama noastră, căci datorită lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putinţa de a gândi şi aceea de a vedea. Din acelaşi motiv, ne bucură lucrurile familiare şi oamenii cu care suntem obişnuiţi – iar pe cei cunoscuţi îi numim prieteni ai noştri. Toate acestea demonstrează cu claritate faptul că tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest şi clar este ceva ce trebuie să fie iubit. Or, dacă acest ceva cognoscibil şi clar trebuie să fie iubit, atunci şi cunoaşterea şi gândirea trebuie să fie, în acelaşi fel, iubite.

Aristotel în Protrepticul, fragmentul 102 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La unele legi fundamentale se ajunge prin inducţie, la altele prin cunoaştere senzorială, la altele prin deprinderi, iar la unele prin alte căi. Dar trebuie să le cercetăm pe fiecare prin mijloace specifice şi să le delimităm corect, pentru că ele au o mare importanţă în influenţarea consecinţelor. Deoarece aproape unanim se consideră că începutul înseamnă ceva mai mult de jumătate din întreg şi multe întrebări se clarifică prin el.

Aristotel în Etica nicomahică, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietenie perfectă nu o poţi împărtăşi însă cu mai multe persoane, după cum nu poţi fi îndrăgostit simultan de mai multe persoane(căci dragostea seamănă cu un exces, iar o asemenea stare nu poate fi atinsă în mod natural decât faţă de o singură persoană). Ar fi, de altfel, dificil ca maî multe persoane să trezească în acelaşi timp un sentiment la fel de intens în acelaşi om;şi fără îndoială că nici oamenii virtuoşi nu sunt uşor de găsit. Ca să nu mai vorbim că trebuie să capeţi experienţă în cunoaşterea prietenului şi să intri în intimitatea lui, lucru încă şi mai dificil. Când însă mobilul prieteniei îl constituie interesul sau plăcerea, poţi fi pe placul multora, căci oamenii de acest fel sunt numeroşi, iar pentru a aduce servicii nu este nevoie de timp îndelungat.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prietenia se bazează pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa sa, ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi, ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecinţă, prieteniile de acest fel se destramă uşor, cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceiaşi ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuţi sau utili, încetează şi să fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variază după împrejurări. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relaţiilor, pentru că adesea nici nu se agreează unii pe alţii;nici unul dintre ei nu simt nevoia să caute societatea celuilalt dacă nu este vorba de vreun interes, pentru că nu se simt atraşi unul de celălalt decât în speranţa obţinerii unui bun.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre realităţi, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, aşa cum "om" se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuşi să fie în afara celui în care este), aşa cum o anumită cunoaştere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect şi sunt în subiect, aşa cum ştiinţa este în subiectul suflet, dar se şi spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect şi nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceştia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale şi una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaştere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.

Aristotel în Categorii, 1a-1b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!