Arthur C. Clarke despre timp

Lună

Luna este prima bornă în drumul către stele.

definiţie de Arthur C. Clarke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să fim mai puţin preocupaţi de a adăuga ani vieţii, dar mai mult de a adăuga viaţă anilor.

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În profunzimile tăcute ale spaţiului, printre lunile lui Jupiter, pluteşte abandonată astronava Discovery şi enigmaticul monolit extraterestru, singurii martori ai dispariţiei misterioase prin "Poarta Stelară" a astronautului David Bowman, în urmă cu nouă ani...

Arthur C. Clarke în 2010: A doua Odisee Spaţială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să fim mai puţin preocupaţi de a adăuga ani la viaţă, şi mai mult despre a adăuga viaţă la ani.

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să fie minunat să ai şaptesprezece ani, şi să le ştii pe toate.

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnologiile de comunicare, sunt necesare, dar nu suficiente, pentru ca noi oamenii să ne înţelegem unul cu celălalt. Acesta este motivul pentru care încă avem multe dispute şi conflicte în lume. Instrumentele tehnologice ne ajută să adunăm şi să răspândim informaţiile, dar avem nevoie de asemenea de calităţi precum toleranţa şi compasiunea pentru a obţine o mai bună înţelegere între oameni şi naţiuni. Am mare încredere în optimism ca şi principiu călăuzitor, chiar şi numai pentru că ne oferă posibilitatea de a crea o profeţie care se auto-împlinească. Aşa că eu sper că am învăţat ceva de la cel mai barbar secol din istorie - secolul 20. Mi-ar plăcea să ne văd că vom depăşi diviziunile tribale şi să începem să ne gândim şi să acţionăm ca şi cum am fi o singură familie. Asta ar fi globalizare reală...

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Floyd se întorsese doar de o săptămână pe Pământ, când, în ciuda avertismentelor şi a încrederii sale oarbe că aşa ceva nu i s-ar putea întâmpla lui, căzuse de la acel balcon de la etajul doi. (Da, sărbătorea; dar meritase acest lucru – era un erou al lumii noi, la care se întorsese Leonov.) Fracturile multiple duseseră la complicaţii, care puteau fi cel mai bine tratate la Spitalul Spaţial Pasteur. Astea se întâmplaseră în anul 2015. Iar acum – nu-i venea să creadă, dar pe perete se afla un calendar – erau în 2061.

Arthur C. Clarke în 2061: A treia Odisee Spaţială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ce este memoria umană?" a întrebat Manning. Privind aerul în timp ce vorbea, ca şi când ar fi dat lecţii unei audienţe invizibile - aşa cum probabil o şi făcea..."Cu siguranţă nu este un mecanism pasiv de înregistrare, ca şi un disc digital sau o casetă. Se aseamănă mai mult cu o maşină de povestit. Informaţia senzorială este defalcată în fragmente de percepţie care din nou sunt defalcate şi stocate ca şi fragmente de amintiri. Şi, în timpul nopţii când corpul se odihneşte, aceste fragmente sunt scoase din depozit, sunt reasamblate şi reproduse. Fiecare parcurgere gravându-le tot mai adânc în structura neurală a creierului. Şi de fiecare dată ce o memorie este repetată sau reamintită ea este elaborată. S-ar putea să îi mai adăugăm ceva sau să pierdem un pic din ea, să umblăm la logica sa, să umplem secţiunile care s-au şters, poate chiar să îmbinăm evenimente disparate. În cazuri extreme, ne vom referi la acest lucru ca şi la o conversaţie. Creierul creează şi recreează trecutul, producând, în cele din urmă, o versiune a evenimentelor care poate avea puţine asemănări cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. În comparaţie cu prima ordonare, eu cred că e corect să spun că tot ce îmi aduc aminte este fals."

Arthur C. Clarke în Lumina altor zile
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt convins că nu am fi avut oameni pe Lună dacă nu ar fi existat Wells şi Verne şi alţi oameni care au scris despre asta şi i-au făcut pe oameni să gândească despre asta. Eu sunt destul de mândru de faptul că cunosc câţiva astronauţi care au devenit astronauţi citindu-mi cărţile.

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Heywood Floyd contempla gânditor panorama în continuă transformare a minunatei planete, aflată la o distanţă de numai şase mii de kilometri şi pe suprafaţa căreia nu va mai putea să se plimbe niciodată. Ba ironia mergea încă şi mai departe: datorită celui mai stupid accident pe care-l avusese vreodată, se bucura de o sănătate excelentă, în timp ce practic toţi vechii lui prieteni muriseră.

Arthur C. Clarke în 2061: A treia Odisee Spaţială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi în secolul 22, nu s-a găsit nici o cale pentru a-i împiedica pe oamenii de ştiinţă mai în vârstă şi conservatori, să ocupe poziţii administrative cruciale. Într-adevăr, erau îndoieli cu privire la faptul că această problemă va fi rezolvată vreodată.

Arthur C. Clarke în Rendezvous cu Rama
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Heywood Floyd ceasul biologic nu fusese doar încetinit de gravitaţia din spital cu o valoare de o şesime din cea a Pământului; de două ori în viaţă sensul lui fusese pur şi simplu inversat. Acum exista convingerea – deşi anumiţi specialişti nu erau de acord – că hibernarea avea şi alte efecte decât simpla oprire a procesului de îmbătrânire; încuraja reîntinerirea. Practic, Floyd devenise mai tânărîn timpul călătoriei spre Jupiter, dus-întors.

Arthur C. Clarke în 2061: A treia Odisee Spaţială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi în această eră, folosind metrul, ca unitate de măsură, diametrul telescopului avea nu trei sute de metri, ci o mie de picioare. Discul uriaş, aşezat între munţi, era acum aproape pe jumătate în umbră, în timp ce soarele tropical se ducea încet să se culce. Dar reţeaua complicată, triunghiulară, a antenei suspendate la înălţime, chiar în centru, era încă în plină lumină. De jos, de la sol, ţi-ar fi trebuit ochi foarte ageri ca să observi cele două siluete umane din labirintul de traverse, cabluri de susţinere şi sisteme de transmisie a undelor.

Arthur C. Clarke în 2010: A doua Odisee Spaţială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!