
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Valea adormită
Cu buze verzi cântă un râu
Smulgând din rădăcină apa,
I-ajunge umbra pân' la brâu -
Și soarele-i închide pleoapa.
Soldatul plânge-n capul gol
Pe iarba, Doamne, adormită;
Parcă-i un înger ce-n nămol
E dus de-a pururi în ispită!
Surâsul pare împietrit pe buze,
Pământu-i gata să-nflorească -
Dragostea tăcerea să-i acuze:
Natura-i, Doamne, omenească!
Și ochii-s un portret în rouă;
De sânge lacrimi parcă două.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vânătoresele de păduchi
Copil încoronat cu lauri de foc-
Așteaptă viespile de aur;
Surorile din trecut își fac loc,
Și vin, coridă fără taur!
De saltă copilul din copilărie,
Dar florile cad secerate;
Și totul cade, vai, fir-ar să fie,
Și cine, totuși, nu mai cade?
Or fi deci îngeri cele două?
Dacă aripi au, însă cu ghimpi-
Din cuvinte parcă iese rouă-
Dar buzele pe ce le schimbi?
Numai mâinile abia l-ating
Când genele uite coboară;
Și pielea-ți pare, zău, un ring-
Însă păduchii n-au hotară!
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe povârnișul dealului îngerii își răsucesc veșmintele de lână prin ierburile de oțel și smarald. Pajiști de flăcări sar până-n creștetul dâmbului. În partea stângă, țărâna de pe creastă e bătătorită de toate omuciderile și de toate bătăliile, și toate zgomotele catastrofelor își deapănă curba. La dreapta, în spatele crestei, linia răsăriturilor, a înaintărilor. Și în vreme ce fâșia de sus a tabloului e alcătuită din vuietul rotitor și săltăreț al scoicilor de mare și al nopților omenești, dulceața înflorită a stelelor, a cerului și a restului lumii coboară în fața dealului, aidoma unui paner, chiar sub ochii noștri, zămslind prăpastia înmiresmată și albastră de dedebsubt.
Arthur Rimbaud în Iluminările, capitolul XXI, "Mistică"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,
Latentele obârșii vi le voi spune-odată:
A - golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muștelor lipite de-un hoit, jur împrejur;
E - pânză, abur candid, umbelă-nfiorată,
Lănci de ghețari hieratici, și spițe de-un alb pur;
I - purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri
Cuprinsă de mânie, sau de căință beată;
U - cicluri, frământare a verzilor talazuri,
Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri
Și-a urmelor săpate pe frunți, de alchimie;
O - trâmbiță supremă cu țipătul ciudat,
Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat
Omega, licăr vânăt ce-n ochii Ei învie!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vârsta De Aur
Câte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sunt eu -,
Spune, să mă certe:
Întrebări buluc
Dacă-ți curg, o mie,
La beții te duc,
Și la nebunie;
Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e:
Să fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore!
Și el cântă. O,
Vesel e, și lesne!
Uite-i dincolo...
Cânt cu el mirsme, -
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Arthur Rimbaud despre îngeri, adresa este:
