Frumusețea mi s-a așezat pe genunchi și se pregătea să mă îmbrățișeze, dar eu am pălmuit-o și am alungat-o.
citat clasic din Arthur Rimbaud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o seară am așezat Frumusețea pe genunchii mei - și am găsit-o amară - și am înjurat-o.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern (aprilie 1873)
Adăugat de Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!
(De fericire steaua plânge)
La ureche-ți plânge steaua -
Infinit de sus și până jos;
- Sânii își ridică neaua -
La rănitul de frumos!
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Almée să fie?...
Almée să fie?... În primele ore albastre,
Se va distruge pe sine ca florile moarte în glastre...
În fața superbei întinderi, în care simți cum
Răsuflă orașul, enormă livadă-nflorită acum!
E prea frumos, prea frumos! dar și necesar
- Pentru Pescăriță și mult lăudatul Corsar,
Și pentru că măștile cele din urmă crezuseră încă
În sărbătorile nopții pe marea curată și-adâncă!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese (iulie 1872), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia
I
Pe unda neagră, lină, în care stele dorm,
Ofelia cea albă plutește-ncet, culcată
În lungile ei văluri. Și pare-un crin enorm.
Chemări de corn răsună-n pădurea depărtată.
De ani o mie trece pe lungul, negrul râu,
Ofelia cea tristă, ca o nălucă pală.
De ani o mie, dulcea-i sminteală, fără frâu
Romanța și-o îngână în briza vesperală.
Ca pe-o corolă vântul îi desfășoară, lin,
Gingașul văl pe apă, și sânul i-l sărută,
Plâng sălcii pe-al ei umăr, iar trestiile vin
Asupra frunții sale, în vise-adânci pierdută.
Mototoliții nuferi suspină-n juru-i, blând;
În vreun arin ce doarme, ea sperie ca un crainic
Vreun cuib din care o clipă se-aud aripi bătând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu iubesc femeile: iubirea trebuie redescoperită, asta-i știut. Femeile nu pot râvni decât la o situație sigură. Situația asta o dată câștigată, inima și frumusețea sunt puse deoparte; nu rămâne decât disprețul rece, din care se hrănește căsătoria, în ziua de azi. Sau văd femei, purtând semnul fericirii; dintre acestea aș fi putut face bune camarade, mistuite mai întâi de brute simțitoare, ca niște ruguri.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Birtul Verde (pe la orele cinci, seara)
Îmi scâlciasem ghetele, umblând
Pe bolovani, opt zile, ca un câine.
La "Birtul Verde"-n Charleroi intrând,
Cerut-am șuncă rece, unt cu pâine.
Ciolanele sub masă mi le-am pus
Și am privit desenele naive
De pe pereți. A fost frumos nespus,
Când fata cu privirile parșive
Și sânii mari (n-o sperii c-un sărut
Pe asta!) mi-a adus pe-un blid de lut
Felii de șuncă, unt și pânișoare -
(Usturoiată șunca, și rozalbă!)
Și mi-a umplut apoi enorma halbă
Cu-o bere ninsă de un rest de soare.
sonet de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boemă (fantezie)
Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
Și chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!
Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
Dar înșiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi foșneau pe cer, încântătoare.
Le ascultam, pe margine de drum șezând,
În serile acelea de septemvre, când
Simțeam pe frunte roua vin amețitor,
Și când, rimând prin întunericul fantastic,
Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
Doamne, când câmpu-i înghețat,
Când în cătunele sărace
Al clopotelor vaier tace...
Peste-al Naturii câmp uscat
Din cerul tău adânc și mare,
Frumoșii corbi fă-i să coboare!
Ciudate oști de corbi năuci,
Ferit de vânturi cuibul nu vi-i!
De-a lungul galbenelor fluvii,
Pe drumurile cu vechi cruci,
Peste tranșei, și gropi, și șanțuri,
Abateți-vă-n negre lanțuri!
Peste-ale Franței mari câmpii,
Unde dorm noii morți, - dați roată
Ca fiece drumeț să poată
Să cugete. De-aceea, fii
Un vestitor al Datoriei,
O, neagră pasăre-a veciei!
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1871), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,
Latentele obârșii vi le voi spune-odată:
A - golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muștelor lipite de-un hoit, jur împrejur;
E - pânză, abur candid, umbelă-nfiorată,
Lănci de ghețari hieratici, și spițe de-un alb pur;
I - purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri
Cuprinsă de mânie, sau de căință beată;
U - cicluri, frământare a verzilor talazuri,
Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri
Și-a urmelor săpate pe frunți, de alchimie;
O - trâmbiță supremă cu țipătul ciudat,
Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat
Omega, licăr vânăt ce-n ochii Ei învie!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vârsta De Aur
Câte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sunt eu -,
Spune, să mă certe:
Întrebări buluc
Dacă-ți curg, o mie,
La beții te duc,
Și la nebunie;
Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e:
Să fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore!
Și el cântă. O,
Vesel e, și lesne!
Uite-i dincolo...
Cânt cu el mirsme, -
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Arthur Rimbaud despre frumusețe, adresa este: