Ateneu şi suflet

Anotimp cu nimbul aurit

gânduri au îngălbenit de-atâta freamăt
toamna s-a aşezat şi în sufletul meu
frunzele cad din arbori se aude un geamăt
viori în festival plâng la Ateneu.

a rămas nostalgia în ungherele vieţii
şi versurile scrise sub cerul zâmbitor
vise de împlinire trec prin vaporii ceţii
semeţe sunt ca brazii în minunat decor.

e un timp de reflecţii care mă îndeamnă
să conserv în suflet trăiri de poveste
după orice vară toamna mă condamnă
să strâng înţelepciune din zările celeste.

timpul cu miracole lumea o înseamnă
sub soarele statornic ce lumină vesteşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz sonor

trăiesc melancolii muzicale sonore
senzaţii de ameţitoare înălţime
dorinţe ardente să cuprind aurore
în muzica sufletului să se imprime.

îmbrăţişez viaţa cu dragoste mare
timpul se concentrează în expresii
şi cred că fiecare zi e sărbătoare
triumf şi desfătare, frumoase impresii.

cu viziune de extaz ajung la stele
supremul câştig pentru destinul meu
lumină de visare pentru cugetările mele
aspiraţii de-mplinire să resimt mereu.

izvorul fericirii curge pe sub piele
inima mea cântă-ntr-un fel de Ateneu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

moartea e ca bezna cu gura flămândă
muşcă din mine în ritm necontenit
sunt ca un deliciu cu firea mea blândă
se-nvaţă cu-al meu zbor către infinit.

nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr
voi lupta cu ultima picătură de sânge
n-am coasă, n-am secure, n-am satâr
cu Cristos alături ştiu că voi învinge.

lumina vie domneşte în adn-ul meu
melodii cereşti răsună în suflet
uneori şi noaptea mă simt la Ateneu
plutesc pe acorduri plutesc pe sunet.

în lumea minunată sunt ca un corifeu
lucidă împart slove calde prin umblet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet prin urechea de ac

moartea îmi presară în cale aluzii
mi-a ucis trandafirii, inima suspină
sufletul se amăgeşte cu galbene iluzii
nu am gândit că toamna repede o să vină.

compun euforia cu seminţe de mac
dorul de mare să nu fie prea greu
pe ţărmul amintirilor rătăcesc buimac
compun romanţa toamnei ca un corifeu.

ghiceşte-mi viitorul în cafea cu caimac
nu lăsa ceaţa să fure visul meu
se leagănă sub soare în albastru hamac
în el doarme trecutul, viori din ateneu.

firul vieţii trece prin urechea de ac
de câte ori se rupe îl leagă Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea de pe urmă

sunt zile de când soarele n-a apărut
cerul e mohorât mă întristează
suflul rece al iernii pe-aici s-a abătut
cu ninsori şi lapoviţă iar se instalează.

vreau să trezesc soarele din sufletul meu
să-mi vorbească să râdă ca-n zilele de vară
codrul să doinească-n mine natural Ateneu
să nu-l mai văd mânhit cu frunza rară.

ştiu e nevoie de iarnă viruşii să dispară
viermi şi omizi numai gerul îi curmă
e vremea când binele de rău se separă
e anotimpul cu înţelepciunea de pe urmă.

Dumnezeu nu doarme zi şi noapte repară
ce au stricat dăunătorii angrenaţi în turmă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru

O viaţă-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic...
Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!...

E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor ce-am vrea să fim, un fain.

E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toţi; ne jucăm viaţă,
Ne-i sufletului aliment...
Copii rămaşi, iubim paiaţă.

Crâmpei de virtual accept
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real...
E-o feerie de intelect!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din intuneric

Cohortele pustiului, trecut-au peste noi,
Infigurarea sfanta e bunul Deceneu,
Si duce spre slavire a noastre oase moi,
Unite de stinghie, creaind un ateneu.

Dar cine sa rasufle din intuneric oare?
Poti tu suflet pribeag sa duci cainta-n suflet?
Sa vezi, privind in jur iubirea cum iti moare,
Poti spune cu candoare ca asta nu-i pamflet?

Dand frau gandirii pribegite-n nestiinta
Ce lasa-n in viata, o simpla amintire,
Crezand-o ca dezleaga din om o nefiinta
Va-npresara uimire creand desavarsire.

Si tot ce-aduce viata, din intuneric, piara,
Ducandu-si preaslavirea si simpla-i nemurire,
Dand nastere, unor figuri de ceara,
Ce-n sufletul curat nu-nseamna Mantuire.

[...] Citeşte tot

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!