Athena şi creştinism

Am fost la Muzeul de Antichităţi din Atena unde m-au uimit figurinele şi statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viaţă, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferinţă. După mai mulţi ani, la bătrâneţe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinţii din bisericile noastre, adică nişte figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înţeles aceşti doi poli ai tratării suferinţei umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendinţă către hedonism, către plăceri, către epicureici, şi după aceea creştinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-şi ducă crucea, prin urmare complet diferit.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem liber e desenat un taur

Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged se lipeşte de noi,
maci negri arată drumul, respiri un zâmbet,
omnia fluunt, şopteşti, ambulanţa aleargă degeaba,
caravanele trec cu morţi galbeni ca şofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va mişca pietrele.
Prea mult iubeşti albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii şi aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubeşte-L.
Este o nouă Biblie, ascunde-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falşii credincioşi, ca miliardarul de carton Gigi Becali, se pretind smeriţi, dar put de trufie şi trăiesc în palate, într-un lux orbitor, dar de prost gust. De exemplu, un post TV a arătat că Becali are în palatul lui mai multe icoane decât o catedrală, dar pereţii sunt plinI de kitsch-uri, multe dintre ele fiind adevărate blasfemii, ilustrând trufia nemăsurată a ipocritului: icoana clasică a Sfântului Gheorghe omorând balaurul, cu capul lui Gigi Becali în locul capului sfântului; copie după "Şcoala din Atena" (celebra frescă de la Vatican, pictată de Rafael) cu agramatul Becali în locul marelui filosof Aristotel; copie după celebra pictură a lui Rembrandt "Moise ţinând Tablele Legii", cu fostul puşcăriaş Gigi Becali în locul legislatorului biblic Moise, prin care Dumnezeu le-a dat evreilor şi lumii "Cele zece porunci". Mă aştept ca Becali să pună pe pereţi şi o icoană cu Iisus Hristos la "Cina cea de taină", dar cu chipul bădăranului în locul celui al Mântuitorului. Lui Becali i se potriveşte perfect proverbul românesc: Dacă nu e şi fudul, prostul nu e prost destul.

George Budoi în Reflecţii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XII

Mergeam acum cu umbra cea-ncărcată
ca boii-alături, când în jug îi pui,
cât timp mă-ngădui prea-bunul tată.

Dar, când mi-a zis: — "Desparte-te şi sui.
că-i bine-aici cu vâsle şi vântrele
să-mping-un om cât poate barca lui,"

dând dreptu-i stat înfăţişării mele,
cum faci când vrei să pleci, deşi-mi erau
gândirile smerite-acum şi grele,

eram în mers şi paşii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, făcând dovadă
şi-ai lui şi-ai mei ce sprinten umblet au.

Când iar mi-a zis: — "Las-ochii tăi să cadă
spre-a fi cu spor cărarea ta nainte,
să faci şi locul de sub tălpi să-l vadă."

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul VI

Când sparg un joc de zar, cel ce-a pierdut
rămâne trist şi-aruncă singur ţinte
şi trist repetă cum ar fi făcut;

cu celălalt merg toţi, care-nainte
şi care-n urma lui, şi, dându-i coate,
din lături altul îi aduce-aminte.

El nu stă-n loc, ci-ascult-ale lor toate,
iar cui îi dă se mântuie de el
şi scapă de-mbulziş astfel cât poate.

Aşa-ntorceam eu faţa-n desu-acel
popor sosit, spre toţi de lângă mine,
şi-aşa, prin promisiuni, scăpam la fel.

Şi pe-aretinul cel de mâni haine
ucis, de Ghino Tacc', aci-l văzui
şi-acel ce-n goană se-necă-n rovine.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVII

Precum veni la Climene să-mpace
un zvon protivnic ce-auzise-acel
ce-avari pe taţi şi-acum cu fiii-i face,

aşa fui eu şi-aşa simţit ca el
de doamna mea ca şi de sfânta pară
venită-n jos cu-aşa de dulce zel.

De-aceea-mi zise ea: — "Să faci s-apară
al dorului tău foc ce arde-n tine,
interna stamp-a lui purtând-o clară,

dar nu spre-a ne spori ce ştim noi bine
prin vorba ta, ci spre-a-ndrăzni să spui
ce sete ai ca el să ţi-o aline."

— "O, scump răsad al meu, ce-atât te sui,
încât, cum vede-a noastr-umană minte
că-n trigon loc de două-obtuze nu-i,

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!