Aurel Romila despre timp

Mintea şi inima trebuie antre­nate tot timpul, echilibrul, normalitatea trebuie recu­cerite permanent, nu sunt o ştampilă valabilă veşnic.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu preţuiesc libertatea. M-ar îngrozi, ca sub diverse măşti, să o pierdem din nou. Oricâtă mi­zerie ar fi, oricâtă ratare, oricâtă inferioritate, cât timp vom fi liberi, merită să trăim.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să nu-mi amintesc de Nicolae Labiş. Mă aflam la Spitalul de Urgenţă, când el şi-a trăit acolo ultimele zile. Eu nu-i cunoşteam poeziile, abia după moartea lui le-am citit şi am realizat ce talent uriaş se pierduse. Atunci, pentru prima oară, mi-am dat seama cât de comun şi neajutorat eşti în boală, indiferent ce ai în cap.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte important să învăţăm trainingul autogen, stăpânirea emoţiilor în primul rând în şcoli, altfel devenim impulsivi şi agresăm. România e un câmp de construcţie neglijat. Prin câte medii agresive se plimbă un om zilnic e imposibil să nu ajungă până seara anxios şi în două săptămâni şi depresiv pentru că acumulează stres. Acest stres e de fapt o gestiune proastă a întâmplărilor vieţii. Deocamdată nu ne cruţăm deloc "Ce te bagi măi boule?" a înlocuit graţia şi simpatia.

Aurel Romila în articolul "Psihiatria ca politică socială" (30 ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod paradoxal, aşa cum nu crede lumea, bolile psihice cu cât sunt mai grave, cu atât nu arată o suferinţă clară, expresivă. De pildă, bolile cele mai uşoare în ierarhia lor, cum ar fi nevrozele, dau cele mai expresive suferinţe. În timp ce bolnavii mai profunzi, psihotici, cum zice românul "nebunii" sau "schizofrenicii", deşi deranjează enorm pe ceilalţi, ei nu-şi dau seama de asta şi par mai indiferenţi şi nepăsători la lucrul acesta. Deci mai mult e afectată familia decât el. Asta ca să avem nişte grade de suferinţă chiar în bolile psihice.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea este o noţiune foarte complicată. Ea îţi cere să ştii multă filozofie. Suntem liberi, absolut liberi? Avem liberul arbitru? Aici răspunsul teologic este acesta: adevărata libertate este în Dumnezeu, în sensul că ne-a lăsat liberi ca să alegem binele de rău, să-L alegem pe El. Deci, suntem şi nu suntem liberi. Suntem liberi atâta timp cât respectăm legile, normele, poruncile lui Dumnezeu până la urmă. Deci nu suntem chiar aşa, de capul nostru, în sensul că nu ne vede nimeni. Asta este o idee greşită. Nu ne vede nimeni, pot să trec pe roşu. Nu, nu e corect.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (20 august 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la Muzeul de Antichităţi din Atena unde m-au uimit figurinele şi statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viaţă, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferinţă. După mai mulţi ani, la bătrâneţe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinţii din bisericile noastre, adică nişte figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înţeles aceşti doi poli ai tratării suferinţei umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendinţă către hedonism, către plăceri, către epicureici, şi după aceea creştinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-şi ducă crucea, prin urmare complet diferit.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demenţii şi deterioraţii fac foarte rar crime în timp ce psihoticii fac relativ mai des decât demenţii. Ordinea frecvenţei este: epilepsia, schizofrenia, mania, heterosuicidul în melancolie şi crimele pasionale ale paranoiacilor şi parafrenilor.

Aurel Romila în Psihiatria (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora actuală, dacă punem cunoştinţele religioase pe care le are un tânăr în balanţă cu sportul, cu ultimele rezultate ale românilor la diferite concursuri de tenis sau fotbal, cred că ultimul a câştigat mai mult teren în faţa religiei. Şi asta nu e bine.

Aurel Romila în ziarul Lumina, articolul "De ce pentru studiul religiei în şcoală?" (14 decembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce priveşte sănătatea mentală a românilor din perioada socialistă şi comunistă, a fost o sănătate a terorii, a fost sănătatea unor oameni care nici măcar nu erau foarte sinceri. Astăzi lucrurile nu mai sunt aşa. Însă acum lumea este prea liberă, este dezorientată. De aceea nu mai vede sensul. Deşi caută. Şi caută fie să-şi facă vreo casă mare-mare, fie să plece în străinătate să câştige mai mulţi bani, să aibă o viaţă cât mai bună. Oamenii sunt dezorientaţi. Trebuie să fim conştienţi că nu aici este paradisul, că avem o măsură, că urmează involuţia, vin bolile şi moartea. Trebuie să înţelegem lucrurile astea. Ele se învaţă la ora de religie. Nu sunt un viciu al societăţii, ci reprezintă cursul firesc al vieţii pe care îl ai aşa cum ţi-l pregăteşti. Nimeni nu spune să fii inactiv, Biserica nu propovăduieşte asta. Creştinismul te învaţă să fii muncitor. Să ai o casă, să-ţi faci o grădină dacă poţi, dar să fii şi moderat. Aşa o să-ţi fie bine. Altfel, singur nu-ţi va fi prea uşor. Spre sfârşitul vieţii te aşteaptă căminul, altul care să-ţi dea de mâncare.

Aurel Romila în ziarul Lumina, articolul "De ce pentru studiul religiei în şcoală?" (14 decembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresia şi anxietatea sunt legate de tendinţa către frică care dintotdeauna a fost principala problemă a omului. Lucrurile se agravează din pricina aspectului economic în proporţie de 60% dar acesta nu e principalul factor şi nu e apanajul omului sărac. Factorul cheie e factorul personalitate. Lumea a pierdut mult din bunul simţ de odinioară. Personalitatea umană se controleză mai greu acum, e mult mai violentă. Se practică agresivitatea. Iar victimele celor agresivi fac anxietate şi depresie. Oamenii se izoleză, nu vor să se complice cu problemele altor oameni. Luna decembrie în psihopatologie s-a numit luna depresiei.

Aurel Romila în articolul "Psihiatria ca politică socială" (30 ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-au interesat niciodată detaliile picante - că Eminescu s-a îmbolnăvit de sifilis, ori că Baudelaire s-a drogat. În schimb, m-a atras un anumit obicei al lui Kant: deşi lucra într-o singurătate deplină, refuza să mănânce singur la prânz. Când gazda îi punea mâncarea pe masă la ora unu - punctual, ca la nemţi - el nu se aşeza, dacă nu i se aducea şi un companion. Voia să stea de vorbă. De ce? Pentru că aceea era pauza lui şi simţea nevoia să comunice. Într-adevăr, comunicarea este inversul singurătăţii. Vorbind, povestind, omul îţi iese mai uşor din pielea lui. Toţi trebuie să ne deprindem să comunicăm, începând cu familia.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!