Contrar prejudecăților
Socrul meu e viță bună,
Și l-aș ține ca pe-un frate,
Nu o zi, și nici o lună,
Doar o oră jumătate.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Primăvară radioasă,
Bine ai venit acasă,
Cu miresmele de flori,
Zile lungi, muguri, culori,
Clipoceală de izvor,
Că mi-a fost și frig și dor.
Tot de drag, versul descântă
Până frigul se-nspăimântă,
Să porți raze, verde, tril,
Să ai pasul pueril,
Ochii ca de toporași,
Candoare de fluturași.
Uite, vânturi somnoroase,
Șed cu zilele noroase,
Într-un fund de hău arid...
Râul sapă ca un rid,
Haide, saltă-ți poalele,
Te stropesc izvoarele!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă, frunziță scundă
Când sunt veselă, când tristă într-o toamnă ce abundă,
Ce își pierde ziua lungă, dintr-un veac, într-o secundă,
Și își irosește frunza creionată în rugini,
Când un vânt cu zgomot smulge mărăcini din rădăcini.
Da îmi port în gri veșmântul cu-mprumut din bolta sură,
Și strivesc sub talpa-mi rece - cer clemență - o făptură
Ce s-a pitulat plăpândă sub o frunză de arțar,
De s-a-nfiorat de spaimă și molidul sulițar.
Nu am vrut... și-o frunză moale mă străpunge mustrătoare,
Cu un scâncet de aramă, m-a avertizat că moare
Dacă mai înăbuș inimi mititele și în frici...
Și jenată mă cuprinde o durere ca de bici.
Iartă-mă frunziță scundă, și tu gândăcel sărmane,
Că te-am dus în veșnicie în condiții inumane,
Iartă-mă pădure rară că ți-am sfărâmat o frunză,
Să mă ierte cititorul dacă par de-un timp, confuză...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Justificare în adulter
Când e inima nebună,
Bărbăția-i dă răspuns,
Că nevestei de o lună,
Nu i-ar fi nicicum de-ajuns!
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui diplomat
Cu facultăți, un diplomat,
Ne-arată pe nepusă masă,
Un deget... necivilizat,
Uitând cei șapte ani de-acasă.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea dulcică precum fierea
Iubita mea, "dulcică" precum fierea,
Când ești cu josu-n sus pentru un rid,
Eu îmi declar neputincios durerea,
Că nu te înțeleg... am cap arid...
Te frăsui și jelești, ah! ore bune,
Și mă întreb atât de vinovat,
Că poate nu e "șanț", e-o leziune,
Și nu văd bine... rămân rezervat...
Frumoasa mea soție, ești zurlie,
Îți sugerez în văzul tuturor,
Mai fă te rog, o ciorbă, o piftie,
Că mă usuc de foame și-o să mor.
Mai lasă mall-ul și salonul dragă,
C-ai adunat la boarfe de suspin...
Și pot deschide, (oh! mă jur, nu-i șagă)
Cu tot ce ai, un supermagazin!
[...] Citește tot
pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct terminus
Cherchelit, da se grăbește,
Secunda și kilometru!
Popa: "Doamne-miluiește!"
El, la sfat cu Sfântul Petru...
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vârsta a treia
Trecut-au anii ca în zbor,
Ea tot îmi spune: "Puișor",
Și eu îi spun numaidecât:
"Iubi te vreau"... și doar atât!
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei ușoare pe Lună
Sătulă că-i numită "marfă",
S-a tot gândit că orișicare
Femeie demnă sau o "boarfă",
Pe lună, toate-ar fi... ușoare.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motivație
Soacra-l "toacă", să-l dezbine...
"Ce tot vii matol de-o lună?"
Îi șopti: "Doar pentru tine,
Că doar beat pari Zâna Bună."
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E cald și liniște-n odaie
E cald și liniște-n odaie,
Și toți copiii parcă-s sfinți,
Că a venit Moș Nicolae,
O, cum altfel? Au fost cuminți!
Și-n calmitatea așternută,
Doar focul mai trosnește poc!
Și soba frige-ntreținută
De un buștean luat din bloc.
A strâns bunicul stivă mare,
Pentru o iarnă cât un veac,
Și doar Lăbuș în oprimare,
Stă-n frig, lătrând la prepeleac.
E cald și liniște depliă,
Și toți copiii parcă-s sfinți,
Și mama cu o voce lină,
Șopti spre Moș: "Au fost cuminți!"
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Românie!
Românie, te iubesc,
Și voios mă pregătesc,
Să-ți recit cu drag, pe plai,
Vers în dulcele tău grai.
Iată-i ziua ta și eu,
L-am rugat pe Dumnezeu,
Ca întreaga Românie,
Să trăiască-n armonie.
Azi, la suta ta de ani,
Îți urez un LA MULȚI ANI!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor
Vioi ca un mâțișor,
Ne zâmbește Mărțișor,
Cu un vânticel în plete,
Și cu păsări în cuplete,
Cărăruși bătătorite,
Freamăt, zile însorite.
Colțul ierbii l-a simțit,
S-a foit, s-au înmulțit,
Și împing solul să-l crape,
Vor din beznă ca să scape,
Să-nverzească ca în Rai,
Câmp și deal, iubitul plai!
Pomii, cu o dulce teamă,
Rămurelele își cheamă,
Să le dea rochițe noi.
"Și eu vrea să mă înnoi!"
Strigă un gândac roșcat,
Stând în scoarță nemișcat.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș sacrifica
Mi-aș jertfi mii de poeme, le-aș dona cu gentilețe
Unor cerșetori de stradă, printre forfota din piețe,
Doar să gust zburdălnicia anilor ce au trecut,
Să mai prind macii de mână într-un dans necunoscut.
Și aș renunța la bolta care-n nopți catifelate
Își expune în seninuri stelele iluminate,
Și aș cere-n sfiiciune doar un fir de busuioc,
Să mi-l pun - da nu spun unde - nenorocul să-l dezghioc.
Mi-aș sacrifica și vara pentr-un boț de fericire,
Ca să gust licoarea vieții ce mă ține-n amăgire;
Să cer primăveri candide cu brățări de muguri mici,
Să alerg desculță-n râuri să mă spăl de griji și frici.
Mi-aș sacrifica și cordul pentr-o zi și un minut,
Ca să mângâi și uitarea unui chip ce m-a durut...
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, copil orfan
Mă simt copilul nopților stângace,
Cu trup golaș în friguri nesfârșite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.
Și sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulți să mă sugrume...
Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Și sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Și le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.
Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irevocabil
Irevocabil este timpul ce-a măcinat ca apa-n stânci,
Copilăria, tinerețea, și-au sângerat prin răni adânci,
Strivite-n tălpile barbare ce-au însurit de timpuriu,
Și n-are cine-mi coase rana, baremi din suflet, vraci nu știu...
Irevocabil e cuvântul ce a rănit plin de cruzime,
Rămâne-nfipt ca și pumnalul ce a pătruns în profunzime,
Irevocabil ca și câmpul pleoștit într-un Brumar beteag,
Ca fumul sur care se-nalță dintr-un bătrân și ars hogeag...
Irevocabil e și visul ce a murit înăbușit,
În timp ce se năștea în țipăt, de-o ursitoare rea, nășit,
S-a zvârcolit până-n apus s-agațe firul fin al vieții,
Însă nimic nu l-a salvat... și-i șterg o lacrimă tristeții.
Irevocabile sunt multe, și nedreptăți fără recurs,
Irevocabil e pizmașul și-al său venin care s-a scurs...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele și Pământul
Sus, pe cerul albăstrui,
Soarele lucios, gălbui,
Privește înspre Pământ
Și uimit de câte sunt,
Stă și spune cu mirare:
-Frumoasă înfățișare!
N-am văzut în altă parte,
Nici pe Lună, sau pe Marte,
Oameni ca să îmi admire
Minunata strălucire.
Spun că sunt cald, luminos,
Și că-s tare prețios.
Din căldură și lumină,
Le cresc plantele-n grădină.
Le dezgheț apele toate,
Atunci când sunt înghețate.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut și eu cum pot!
Însă sunt cam curios,
Când mă uit atent, în jos,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian (8 septembrie 2012)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi duc crucea prin pietriș
Peste colțul fericirii s-a ivit păinjeniș,
A murit tihna, iubirea... ș-aburc dinspre povârniș;
A-nsurit și tinerețea ce avea ochii vioi,
Și s-au etalat dușmanii înarmați ca la război.
Da eu rabd că le pot duce, duc și crucea peste hău,
M-am călit prin vremuri crunte, persiflând destinul rău,
Și lansez o ironie spre acel ce-i mușcător,
Și mă consolez cu gândul că și rău-i trecător.
Ieri înăbușeam suspinul și durerea-mi ștrangulam,
Și mă întrebam în sine "De ce eu?" mă răsculam,
Însă susurul de ani m-au făcut mai înțeleaptă,
Și-mi sărut soarta pe frunte, așa crudă și nedreaptă...
Caut chipul fericirii prin păinjenișul mut,
Nu îmi pare deprimată deși n-a zâmbit de mult.
Nu îi deranjez țesutul ce-o umbrește de un timp,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamnele zdrelite
Toamna mi-a cărat în cârcă verile înspre apus,
Că sunt multe sau puține... să decidă Cel de sus;
Prin înnegurarea zilei și prin nopți prelungi și oarbe,
Și le-ascunde în rugină și din energii le soarbe.
Uite că le-a vlăguit! Resemnate în paloare,
Azi mă caută cu patos, doar să-mi dea niscai culoare,
Însă m-au pierdut prin frunze, brume și vârtejuri fade,
Ce mă învelesc în toamne și-mi plâng ochii în cascade.
Mă debarasez de frunze ce-mi acoperă din chip,
Și văd numai zile reci, nu mă sperii și nu țip,
Le ador ca pe copiii ce-ar fi vrut să le fiu mamă,
Da mă cert că am doar unul și-aș putea să scriu o dramă...
Toamna mi-a cărat hoțește sufletul ce-i ciopârțit,
Nu s-a mai întors fărâme... o fi singur și sluțit,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Cum mai arăți, măicuță blândă
Cum mai arăți, măicuță blândă?
Poate albită și mai scundă,
Mai înțeleaptă, mai plăpândă...
Și-aș vrea s-ajung într-o secundă,
Să-mi treacă dorul ce mă doare,
Acum, în prag de sărbătoare.
Cum mai arăți? Poate mai tristă,
Și bolnăvioară... stând pe prispă
Poate îngâni o doină veche,
Privind cățeii în pereche,
Ce șed lipiți cu duioșie,
Să ai și tu, tovărășie...
Cum mai arăți, mamă duioasă?
Aș vrea să zbor până acasă,
Să văd ograda și grădina...
Să știi măicuță, eu port vina
Că mi-am dorit s-ajung departe,
Însă speranțele-s deșarte...
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Aurora Luchian despre timp, adresa este: