Cântecul asfințitului de soare pe fluviu
Un brâu fâșie de apă inundă soarele care apune,
Jumătate de râu este ca smaraldul, jumătate ca rubinul.
Mi-e dragă cea de-a treia noapte a celei de-a noua luni,
Roua este ca perlele; luna ca un arc.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând în barcă zece zile
Berbeci albi și valuri uriașe îmi împiedică traversarea fluviului;
Oriunde mă duc, pericole și piedici;
Orice încerc, devine un eșec.
Așa cum s-a întâmplat în întreaga mea carieră omenească,
Mă rătăcesc și nu-mi găsesc drumul
Acum, trebuie să traversez fluviul,
Dar sunt împiedicat de vânturi potrivnice.
Mirosuri de pești și de creveți stricați în ploaie îmi umplu nările;
Trupul meu este inflamat de înțepăturile insectelor
Sosite odată cu ceața.
Îmbătrânesc, timpul zboară,
Zilele care mi-au mai rămas de trăit sunt puține,
Iar eu, stând într-o barcă la Chiu-k'ou, risipind zece zile!
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul regretului fără sfârșit
Împăratul Chinei râvnea la o frumusețe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deși era de mulți ani pe tron, nu i se împlinise această dorință.
Între timp, o fetișcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumusețea.
Grația ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să țină companie Împăratului.
Când și-a întors capul și a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor șase palate.
Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat și limpezit cristalul pielii,
Și, datorită somnolenței resimțite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Și-așa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, fața-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperișul cald al hibiscușilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curții.
O răsfăța tot timpul cu banchete și petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară și despotul nopților lui.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinind șaizeci de ani
Între treizeci și patruzeci de ani
Omul este afectat de cele Cinci Slăbiciuni;*
Între șaptezeci și optzeci el este prada a o sută de afecțiuni.
Dar de la cincizeci și până la șaizeci de ani
Este scutit de toate bolile,
Calmă și împăcată inima se bucură de-un binemeritat răgaz.
Am lăsat în urmă Desfrâul și Lăcomia;
Am terminat cu Profitul și cu Mândria;
Încă-s ferit de beteșuguri și de șubrezenie,
Și-s încă departe de vârsta decrepitudinii.
Mai am putere-n membre pentru a traversa râuri și munți;
În inima și-n mintea mea este îndeajuns spirit
Pentru a asculta muzica viorilor și-a flautelor;
În timpul liber mă delectez cu câteva pahare de vin nou.
Beat, rememorez vechi poezii și cânt în gura mare.
Mēng-tē mi-a cerut un poem și, iată, acum eu îl încurajez
Să nu se plângă că are șaizeci de ani,
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beat, cântând (pentru tânăra cântăreață Shang Linglong)
Rupe țitera lui Hu! Aruncă vechile lăute!
Linglong a sfârșit cântecul și-acum se-apleacă iar în reverență.
Cine spune că eu nu-nțeleg muzica?
Ascultați-mă-n vreme ce cânt despre cocoșul galben și soarele alb.
Cocoșul galben cântă-n întuneric pentru a grăbi zorii;
Soarele alb apune înainte de amurg pentru a grăbi anii.
Eșarfa roșie nu-i bine legată în jurul mijlocului meu,
Cinabrul chipului s-a rătăcit demult undeva-n oglindă.
Oh, Linglong, Linglong! Ce mai pot face când îmbătrânesc?
Cântecul meu a ajuns la sfârșit, e rândul tău să cânți.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ieri am auzit că și el ne-a părăsit;
Azi dimineață mi-au spus că a murit cutare.
Mai mult de trei sferturi dintre prieteni și cunoștințe
Au suferit o schimbare, trecând în Ținutul Duhurilor.
Pe cei care-au plecat nu-i voi mai revedea niciodată;
Ei, din păcate, sunt descompuși pentru totdeauna și pierduți.
Cei rămași unde-s acum?
Împrăștiați o mie de mile între ei.
Cei pe care i-am cunoscut și iubit în viața mea,
Pe degetele unei mâini câți mai pot număra?
Doar pe guvernatorii provinciilor T'ung, Kuo, Li și Fēng,
Doar patru.
Tânjind unul după altul, am albit cu toții.
Ne-am rostogolit prin lumea trecătoare ca un val de maree.
Ce păcat că festinurile și glumele zilelor de demult
Au dispărut, devenind amintiri,
Iar noi am ajuns ceea ce suntem acum!
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintindu-mi de Clopoțelul Auriu
Devastat și bolnav un om trecut de patruzeci de ani;
Frumoasă și nevinovată o fetiță de trei ani.
Nu un băiat dar foarte dragă:
Sentimente alinătoare din când în când câte-un un sărut!
Apoi a venit acea zi fost brutal smulsă de lângă mine;
Umbra sufletului ei pribegește pe undeva.
Iar când îmi amintesc cum, chiar înainte de-a muri,
Începuse să gângurească mici sunete, să lege cuvinte,
Îmi dau seama că legăturile de carne și de sânge
Nu fac decât să ne pună pe umeri mari poveri
De dureri și de regrete.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarăși beat
Anul trecut, când zăceam bolnav,
Am jurat
Că, atât cât voi mai trăi,
Nu mai pun un strop de vin în gură.
Dar puteam eu oare ști
Anul trecut
Ce va aduce anul acesta?
Și iată-mă acum,
Venind de la crâșma bătrânului Liu
Mai beat ca niciodată!
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Clopoțel Auriu
Când tocmai împlinisem patruzeci de ani
Am avut o fiică. I-am pus numele Clopoțel Auriu.
A trecut un an de când s-a născut.
Șade deja-n funduleț, dar nu poate încă vorbi.
Mi-e rușine am aflat că n-am inima unui om înțelept:
Nu pot alunga gândurile banale și-s cuprins de îngrijorări.
De-acum înainte sunt legat de lucruri care nu țin de mine:
Singura mea răsplată bucuria pe care-o simt zi de zi.
Dacă voi fi scutit de durerea de a o vedea murind de tânără,
Voi avea problema de a o vedea măritată.
Planul meu de a renunța la slujbă și de a mă retrage la munte
Trebuie acum amânat cel puțin cincisprezece ani!
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de toamnă trimise departe
Despărțiți o mie de mile, la căderea toamnei
împărțim toate aceste deziluzii. Acum vânturile toamnei
devastează nestingherite copacii din grădină,
doar regretele despărțirii, copiii distanței, rămân mereu cu noi.
Umbrele rândunicilor întind aripi pentru drumul spre casă.
Mireasma orhideelor, subțire, se mai simte deasupra desișurilor.
Aceste anotimpuri încântătoare și parfumul anilor se scurg
în singurătatea depărtărilor iar noi aici împărtășim un vacuum.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormind într-o noapte ploioasă de toamnă
Este frig în această a treia lună de toamnă
Împăcat cu el, un om bătrân.
Se culcă târziu, lampa s-a stins demult,
Iar acum doarme frumos în cântecele ploii.
Jarul din sobă este cald încă,
Parfumul lui sporește căldura patului;
Când vin zorii, limpezi și reci, el nu se ridică,
Frunze roșii, înghețate, acoperă treptele.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica întârziată
Mii de păsări și-au crescut mari puii din cuib,
Numai rândunica de toamnă-a pierdut timpul.
Se-apropie Ziua Ei.
De ce are nămol și fire de paie-n plisc?
Nu-și dă seama că vara s-a dus,
Dansează-n briza serii.
Toate pe pământ se petrec în același chip,
Nu doar în cuiburile rândunelelor.
NB. "Ziua Ei" în China antică era Ziua Toamnei.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurându-mă de sosirea lui Ch'ēn Hsiung
Când trilurile sticleților aproape încetaseră
Și prunele verzi erau pe jumătate formate,
Întristat că primăvara-și ia lucrurile și pleacă,
M-am ridicat și-am intrat în Grădina de la Răsărit.
Cu cupa în mână, beam de unul singur:
Deodată am auzit că-mi bate cineva în poartă.
Locuind departe de lume, m-am bucurat că a apărut cineva;
Cu atât mai mult cu cât era vorba de Ch'ēn Hsiung!
Liniștiți și-n largul nostru, am stat la povești toată ziua,
Strâns înconjurați de vechi sentimente din anii care s-au scurs.
Ce lucru măreț este-o cupă de vin!
Ea ne face să depănăm istoria întregii noastre vieți
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă noapte, trezirea din beție
La căderea galbenă-a amurgului
Petrecerea s-a spart,
Iar eu, greoi, sprijinit de-un prieten,
M-am întors acasă și m-am culcat.
La miezul nopții aburii vinului dispăruseră,
Risipți de-un somn bun
Eram din nou treaz.
În fața turnului, luna se ridicase din ocean
Acompaniind mareea.
Rândunelele, gata să-și ia zborul de sub grinzi,
Începuseră să gângurească.
Lumânarea de la fereastra mea,
Gata-gata să se stingă, și-a regăsit deodată flacăra.
Gândurile nu mi s-au limpezit până-n zori,
Iar în urechi auzeam îndepărtându-se încetișor
Sunete de viori și de flaute.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Trist, trist slăbit de boala îndelungată;
Monotone, monotone zile și nopți care vin și se tot duc.
Copacii s-au înveșmântat în mantii de umbră;
Ultimele orhidee adăpostesc stropi reci de rouă.
Ouăle depuse-n cuiburi pe vremea când am căzut la pat
S-au transformat în păsărele care și-au luat demult zborul.
Viermele, care zăcea nu demult ascuns în gaura lui,
S-a transformat în greiere cântând pe creanga unui copac.
Cele patru anotimpuri revin întotdeauna:
În natură nimic n-are odihnă,
Nici măcar pentru o clipă.
Numai în adâncul inimii unui om bătrân
Durerile-s mai tinere decât erau pe vremuri.
poezie de Bai Juyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La pescuit pe malul fluviului Wei
În undele neclintite ca apele oglinzii,
În adâncul fluviului Wei, înoată crapi și lipani.
Eu vin agale cu nuiaua din bambus pe umăr
Și,-ajuns pe mal, prind cârligul.
O adiere ușoară de vânt împinge pluta spre larg,
Întinzând cei trei metri de fir.
În vreme ce trupul se odihnește-n așteptarea peștelui,
Inima mea cutreieră Pământul Deșertăciunilor.
Demult, un bătrân cu părul alb
A pescuit pe prispa-aceluiași fluviu;
Un pescar de oameni, nu de pește,
La vârsta de șaptezeci de ani
L-a prins pe Wen Wang.
Însă eu, când mi-am aruncat cârligul,
Nu m-am gândit să prind nici pești și nici oameni.
Lipsindu-mi măiestria de-a captura orice fel de pradă,
Mă-ncălzesc doar lângă ape,-n lumina de mierie-a toamnei.
Mai târziu, plictisit, strâng uneltele;
Merg acasă și beau o cupă de vin.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Bai Juyi despre timp, adresa este: