Bastilia şi devenire

Cursul evenimentelor în apusul Europei şi în America burgheză a făcut ca Statuia Libertăţii şi turnul Eiffel să devină simboluri ale asupririi oamenilor muncii. Burghezia a ridicat turnul Eiffel, această Bastilie a anului 1888, în care fiecare grindă metalică, fiecare şurub vorbeşte despre noul stăpân, burghezia care a devenit atotputernică dar n-a făcut nimic pentru popor. La fel de făţarnică este în America Statuia Libertăţii, cu făclia ei luminoasă care serveşte drept far pentru cei surprinşi de furtună. Această lumină călăuzeşte navele, dar, trebuie să ştii cum să cârmeşti şi mai ales trebuie să ştii pentru ce, pentru cine şi în ce fel luminează ea.

citat din Gleb Ivanovici Uspenski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare funcţie sau departament are despotismul lui, bazat pe tradiţie şi uzaj. Fiecare loc are Bastilia lui, iar fiecare Bastilie despotul ei. Despotismul ereditar originar existent în persoana regelui se împarte şi subîmparte într-o mie de contururi şi forme... înaintând printr-un labirint nesfârşit de oficialităţi, până când sursa lui devine aproape imperceptibilă şi nu mai există mijloc de redresare.

citat din Tom Paine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barney: Marshall, am veşti bune – n-o să devin tată.
Marshall: Felicitări.
Barney: Ştiu, e cel mai fericit moment din viaţa mea! Marshall, ceea ce simt despre faptul că nu voi avea copii... Nu ştiam că pot iubi ceva atât de mult. Tocmai de aceea, o să inventez o sărbătoare. De acum în colo, ziua de azi se va numi "Ziua celor care nu sunt taţi".
Marshall: Inventezi o sărbătoare!
Barney: De ce nu? Toată lumea are câte una – mamele, taţii, Bastilia... de ce să nu existe o zi şi pentru cei care sunt singuri şi se simt bine aşa?

replici din filmul serial How I met your mother
Adăugat de Păuna Maria, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori (Panorama deşertăciunilor)

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopţii întunerec - înstelatul rege maur ­-
Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinţii se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.

Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viaţa s-o-ntocmeşti, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!