Blaise Pascal despre natură

Omul este pentru el însuşi obiectul cel mai uimitor din natură.

citat clasic din Blaise Pascal
Adăugat de nely
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri îi fac cunoscută omului natura lui în întregul ei: instinctul şi experienţa.

Blaise Pascal în Cugetări (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare.

definiţie celebră de Blaise Pascal
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura reîncepe mereu aceleaşi lucruri, anii, zilele, ceasurile; aşa se creează un fel de infinit şi de eternitate.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura acestui amor propriu şi a eului uman este să nu se iubească decât pe sine şi să nu se ia în considerare decât pe sine.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este omul în mijlocul naturii? Un neant faţă de infinit, un tot faţă de neant: o mijlocire între nimic şi tot.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci, în cele din urmă, ce este omul în natură? Un neant, în ceea ce priveşte infinitul, un tot în ceea ce priveşte neantul, mijlocul dintre totul şi nimic. Este în mod infinit îndepărtat de cele două extremităţi, dar fiinţa sa nu se află la o distanţă mai mică de neantul din care se trage decât de infinitul în care este înghiţit.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că există un infinit şi-i ignorăm natura. Cum ştim că este fals ca numerele să fie finite, este deci adevărat că există un infinit în număr. Dar nu ştim ce este: este fals că el ar fi par, e fals că ar fi impar; căci adăugându-i unitatea, el nu-şi schimbă natura; şi totuşi e un număr şi orice număr este par sau impar (e adevărat că acest lucru se referă la orice număr finit). Tot aşa putem spune că există un Dumnezeu fără să ştim ce este.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştem deci existenţa şi natura finitului, pentru că suntem finiţi şi de aceeaşi mărime cu el. Cunoaştem existenţa infinitului, dar nu-i cunoaştem natura pentru că el are mărime ca şi noi, dar nu e mărginit ca noi. Dar nu cunoaştem nici existenţa, nici natura lui Dumnezeu pentru că nu are mărime, nici margini. Numai prin credinţă îi putem cunoaşte existenţa, iar prin har îi vom cunoaşte natura. Or, am arătat de multe ori că poţi cunoaşte un lucru fără să-i cunoşti natura.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar este o trestie cugetătoare. Nu este nevoie ca universul întreg să se înverşuneze împotriva lui pentru a-l zdrobi. Un abur, o picătură de apă sunt de ajuns pentru a-l ucide. Dar chiar dacă universul întreg l-ar zdrobi, omul tot ar fi mai nobil decât cel care-l ucide, pentru că el ştie că moare; iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, acest univers nu-l cunoaşte.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit. Nimic. – Sufletul nostru e aruncat în trup unde găseşte numărul, timpul, dimensiunile. El raţionează cu acestea şi le numeşte natură, necesitate, şi nu poate să creadă în altceva. Unitatea adăugată infinitului nu-l sporeşte cu nimic, nici măcar cu cât s-ar adăuga un picior la o măsură infinită. Finitul dispare în prezenţa infinitului devenind un pur neant. Tot aşa şi spiritul nostru în faţa lui Dumnezeu şi dreptatea noastră în faţa dreptăţii divine. Nu există o disproporţie mai mare între dreptatea noastră şi cea a lui Dumnezeu decât între unitate şi infinit.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia. Aceasta este partea cea mai înşelătoare din om, maestra eroarei şi a falsului, şi cu atât mai vicleană cu cât nu este întotdeauna, căci ea ar fi regula infailibilă a adevărului, dacă ar fi regula infailibilă a minciunii. Dar fiind cel mai adesea falsă, ea nu face niciodată dovada calităţii sale, marcând la fel adevărul şi minciuna. Această superbă putere, duşmana raţiunii, căreia îi place să domine şi să controleze raţiunea, pentru a -si arăta forţa în toate lucrurile creează omului a doua sa natură. Omul este deci atât de fericit alcătuit că nu are nici un principiu al adevărului, având în schimb excelente principii ale falsului. Dar cea mai puternică sursă de erori este războiul între simţuri şi raţiune.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiile plăcerii nu sunt precise şi stabile şi nici la fel la toţi oamenii. Ele se deosebesc de la om la om. Sunt de o aşa mare diversitate că, de când este lumea, nu a existat om mai diferit de un altul decât de sine însuşi. Un bărbat are alte plăceri decât o femeie, un bogat şi un sărac le au de asemenea diferite;un prinţ, un războinic, un negustor, un burghez, un ţăran, bătrânii, sănătoşii, bolnavii, toţi diferă. Cele mai mici întâmplări sunt de natură a aduce în ei schimbări. Nu există aproape deloc adevăruri în privinţa cărora să fim cu toţii de acord şi încă mai puţine obiecte de plăcere cu privire la care noi să nu ne schimbăm la fiece oră, nu ştiu dacă s-ar găsi vreun mijloc de a da reguli temeinice pentru a pune de acord cuvintele cu nestatornicia capriciilor noastre.

Blaise Pascal în Scrieri alese
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!