Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp (Sappho XXIII)
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp,
Când pe vaste pășuni însorite
Erau încărcați de floare oleandrii cei mari,
Iar noi adeseori, la căderea amurgului,
Hoinăream împreună pe lângă izvoare de-argint,
Când teaca frunzelor de iarbă erau umedă de rouă
Și purpura devenea ceață-n lumina tot mai palidă-a serii.
Bucuria și tristețea pe care le-am cunoscut auzindu-ți vocea
Și splendoarea superbă a iubirii
Singurătatea care-întristează pustiul
Și dulceața cuvintelor care-l face durabil.
Amarul dorului și acuitatea dorinței,
Tovărășia aceea înțelegătoare prin zile liniștite,
Prin ampla și leneșa frumusețe a lumii;
Și o inefabilă, bucuroasă eliberare
În templul nopții prea-sfinte.
O, Attis, cât te-am iubit acum mult, mult timp,
În vara aceea bălaie și perisabilă la malul mării!
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când aveam douăzeci de ani...
Era vară,-avem douăzeci de ani, trăiri fervente.
Puțină deși,-mi era capul plin de-înțelepciune.
Nu știam ce-înseamnă Festina lente.
Unde-s acum tinerețea și fructele ei bune?
Madeline a coborât în livadă
Cu o privire ciudată și înșelătoare,
Jumătate vino-încoace, jumătate du-te-n colo,
Fluidă,-îndărătnică, sfioasă, visătoare.
Patru ochi luminoși vedeau viața-n culori vii,
Și-o clipă nu s-au mirat de-acea întâmplare.
Patru buze fierbinți și-o singură iubire
Fredonată de inimi fără ezitare.
Atunci am căpătat o înțelegere trecătoare,
Ceva din care nimeni n-a pus nimic deoparte,
Iar apoi, în celelalte zile,-amare,
A rămas un spațiu de umplut, o moarte.
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un copil al mării
Iubitul copilei Marjory
A avut o oră de viață plină ochi;
Acum bătrâna doică, marea, care cu alge îl împodobi,
Îl leagănă și îi cântă de nani-nani și deochi.
Fetița copilei Marjory
Are-n sânge, să-i pulseze fără încetare,
Soarele strălucitor de miazăzi
Și, de neînvins, voioasa mare.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
În Atelier
În Atelier, demult, dincolo de pulberea anilor,
Lutul era umed și focul ardea molcom.
Iar Cel care, aplecat, își folosea mâinile
Pentru a crea omul, a modelat o formă
Și-a pus înăuntrul ei o inimă loială
Răstimp în care cineva privea de-alături.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut.
"Un îndrăgostit," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut s-a încruntat, fiindcă știa despre ce-i vorba.
Apoi Dumnezeu a modelat o formă asemănătoare,
Mlădioasă ca nuiaua de salcie,
Și i-a pus doi ochi veseli și plini de promisiuni,
Îmbietori ca un drum larg deschis.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut
"O trecătoare," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut a zâmbit, fiindcă știa despre ce-i vorba.
La urmă, Dumnezeu a modelat o formă
Și i-a dat, ceea ce era destul de ciudat,
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri pentru o pictură
Când frunzele se desprind și zboară
Sub cerul senin cu lumina-n scădere,
De pe deal toamna-întoarce capul
Și ne spune, surâzând, la revedere.
Trece-n robă arămie, o regină
Din Orient emanând noblețe,
Neînfricată și totodată implacabilă
În mătăsoasa-i blândețe.
Pretutindeni întregul pământ
Răspunde prietenos privirilor ei,
Ochilor ei plini de gânduri
La amintirea altor zile, la zborul altor porumbei.
Și-astfel, cu obraji însângerați,
Cu inimă veselă,-și-începe ciclicul exod,
Marea și intensa aventură
Spre vântoasele meleaguri din nord.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea lumii
Am auzit în casa verii marea
Depănând țărmurilor o poveste
Despre nedreptăți pe care
Toată lumea ar trebui să le deteste.
Am auzit pe crestele munților vântul
Și copacii conversând în pragul înserării
Despre o străveche tristețe-a dealurilor,
La fel de misterioasă ca tristețea mării.
Și-n toate nălucile-acelei zile
Auzeam, cu elocventă insistență,
Un discurs din lumea de-altădată
Reverberând în urechea mea atentă.
Apoi am înțeles, n-auzeam decât
Bătăile inimii, ale inimii mele,
În murmurul continuu al valurilor
Și-al vânturilor care-și măcinau cuvintele.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neîntoarcere
Bătrâna, eterna primăvară aprinde flacăra lumânării
Și umple iarăși pe drumul vechi și trist, arhicunoscut,
Cu lumina-i trandafirie, chiar înaintea înserării,
Golul lăsat de ziua care tocmai a trecut.
La crepuscul, dincolo de prag, trasează
Umbre hipnotice o lună albă și tremurătoare;
Dar de-acum niciodată spectrala rază
Nu va mai recompune imaginea Ei fermecătoare.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Velierele de la Yule
Când eram doar un băiețel nu-începusem
Încă să deșir ai anilor de școală sul
Aveam o flotă de patruzeci de corăbii,
Le numeam Velierele de la Yule;
De toate felurile, de la bricuri semețe
Și brigantine curajoase, zvelte,
La mici bărci de pescuit ca cele de la Fundy,
Cu copastiile vopsite-n verde.
Ele navigau jur-împrejurul lumii
Și-mi aduceau fel de fel mărfuri rare
Și-asta pentru că deși stăteam pe țărm
Inima-mi era mereu pe mare.
Ele acostau în fiecare port,
Din Babilon până la Roma cea faimoasă,
Unde-încărcau obiecte prețioase,
Lucruri care nu se găsesc la noi acasă;
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea flotelor
Primăvara-i de-acum în oraș iarăși,
De-acum vântul e deja sus în copaci,
După ce-au iernat pe țărm, i-s mării tovarăși
De neînvins dorința și navă și cârmaci.
Molate, coborâte de pe docuri, rând pe rând,
Alunecă printre balizele din port, în volte sinuoase,
Îndreptându-se spre orizont până când
Se pierd în vîrtejurile mareei joase.
Una câte una sau două câte două
Se pierd după cotul șenalului pe înserate,
Plutind spre marea bleu sub luna nouă,
Unde bat vânturile cele mari, sărate;
Întocmite de multe mâini, cu multă măiestrie,
Fiecare cusătură-a velei de-abia așteaptă
Să vibreze-n vântul de dincolo de copastie,
Deasupra oceanului, gata de-o-îndrăzneață faptă.
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Bliss Carman despre timp, adresa este: