Depresie 2
Trage, babă, bobii și-mi ghicește
Codrul de ce-ngălbenește,
Omul de ce-mbătrânește?
Codrul de zăpadă grea,
Omul de inimă rea.
Popular
O! Vine-o vreme-n care nu poți să mai visezi
Și dragostea nu-nseamnă decât cuvinte goale
De nimeni nu-ți mai pasă, în nimeni nu mai crezi
Deși, în pieptu-ți putred, simți sufletul cum doare.
Te roade oboseala și frica te cuprinde
Vezi ani că trec în goană, fără să faci ceva
Și viciu-n plasa-i deasă încet, încet te prinde
Ești gol de sentimente și rece-i inima.
Nimic nu îți mai place, nimic e viața ta
Ți-e falsă veselia și nu mai speri nimic...
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.
Iubește-mă-n octombrie...
Iubește-mă-n octombrie, străino,
-Că în noiembrie deja-i târziu
Fii pentru mine primăvara iernii
Și eu o umbră, poate, c-o să-ți fiu.
Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must
Ca-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.
Iubește-mă cu teamă și ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranței care moare
Ca eu tristeții tale să-i fiu leac.
Apari duios din ceața ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvășit,
Iubirea ta molcomă și târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada ultimului drum
Cocoșii stau sa cânte agale-n dimineață
Când singur-cuc mă trec din astă viață
Căci nimeni nu-i, la creștet să-mi vegheze,
Nici lumânare n-am, puțin să-mi lumineze
Cărarea care duce de-a pururi către Domnul
Mi-e teamă, doar, să nu mă prindă somnul
Și-n somn să mă îndrept spre veșnicie
Halal mi-ar fi de-așa călătorie!
Că-ntâia oară e când plec de-acasă
Călătoria asta vreau s-o am frumoasă.
Mă simt ușor și parcă nu mi-e frică
Curând o să mă-nalț în zbor de rândunică
Să-mi pară rău că plec?! Ei, na, aiurea!
Sunt liniștit precum sub nea pădurea
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Crizantemă floarea deznădejdii...
Crizantemă floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist și amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar și iar.
Floare enigmatică și pură,
Palid semn al verii ce s-a dus
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreți nici sentimente nu-s?
Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-așterne bruma prin livezi.
Crizantemă floare solitară
Tu, ce înflorești când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântecul nimicului
Din nimic - zidesc nimicul
Soarele, pe boltă sus,
S-a urcat, săltând buricul
Noaptea-n fund de iad s-a dus.
Vrăbii, vânt și disperare
Zac - de doruri părăsit;
Din nimic - nimic răsare
Unde-i tot ce-am îndrăgit?
Frica tot mai des mă paște
Zi de zi și ceas de ceas
Din nimic nimicul naște
Șovăie stingheru-mi pas.
Gânduri negre-mi sunt stăpâne
Nu mai am nimic de-ascuns
Din nimic nimic rămâne
Zile am trăit de ajuns.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire fără destinatar
Iubirea mea-i fără adresă
N-ai vrea să-i fii destinatar?
Hai, prinde-mi sufletul în lesă
Și nu-l lăsa să fugă iar.
Căci stingherit și ros de teamă
Mi-e sufletul copil proscris
Când mierea zilei se destramă
S-ar aciua la tine-n vis.
S-ar cuibări întru pojarul
Sânilor tăi ca două Luni...
Sorbindu-le, flămând, nectarul
Ar deveni prieteni buni.
Și răsfățată de șoptirea
Acestui suflet, dulcea mea,
Pe dată ți-ar răni privirea
Din crugul cerului o stea.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Agapă
Ascultați-mă, prieteni, e ora amintirii!
Și vinu-acesta roșu-i balsam pentru dureri
În mine nu există nici astăzi și nici mâine
Vă voi vorbi, prieteni, de prăfuitul ieri.
Paharu-l strâng în palmă: atât mi-a mai rămas
E sceptrul siguranței de-a crede că mai sânt
Vă voi vorbi, prieteni, dacă-mi veți da răgaz,
De tinereți aprinse, ce s-au trecut ca-n vânt.
Iertați-mă, prieteni, am tresărit deodat!
Țigara-mi arde buza uscată și crăpată
Și inima-mi se zbate de-un simțământ ciudat
De parc-ar vrea să uite bătaia de-altădată.
Erau, prieteni, zile mirifice și vii
Vorbeam despre iubire neștiindu-i suferința
Când ne plăcea să credem că nu eram copii
Dar vânt de primăvară ne străbătea ființa.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Depresie VII
Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune
Poate c-am trăit deajuns.
Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele
Am trăit și le-am făcut.
Ce voi regreta? Nimica!
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.
Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubito - nesfârșit blestem
Iubito, nesfârșit blestem,
Îmi ești coșmar și zare-albastră...
Când vreau să te alung te chem,
Împins de-o zodie nefastă.
Ba mă rănești până la sânge
Ba zbori cu mine-n absolut...
Când sufletu-mi rănile-și linge
O luăm din nou, de la-nceput.
Poți fi liman și zână bună
Poți fi scorpia din povești...
Ba ești, de dragoste, nebună -
Ba nici nu știi de mă iubești.
Eu te alint, cu dulci cuvinte,
Și te iubesc, adânc, duios...
Apoi, ca un ieșit din minte,
Te blestem când sunt furios.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada marelui bețiv
I
Sătul și-nvins de lumea asta vană
Eu beau peste măsură când am bani...
Și fiindcă-mi trece viața de pomană
O să-i pun capăt peste câțiva ani
Se spune despre mineși mulți ar confirma
Că sunt o brânză bună, într-un burduf de câine,
Că dacă beat prin crâșme mult mai puțin aș sta
Nu m-aș gândi cu frică la ziua cea de mâine.
Și fiindcă niciodată cu banii nu stau bine
Se spune despre mine că-s leneș și calic
Că mi-am făcut părinții și neamul de rușine
Că fac degeaba umbră și nu-s bun de nimic.
O, voi copii ai urii și-ai vorbelor deșarte!
Ușor e să vezi paiul din ochiul celuilalt...
Nu trebuie nici minte și nici prea multă carte
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iarba
Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.
Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Suflă vântul
vârfuri sună
Greierii prin fân adastă
.
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prozaică
Există o tristețe și-un fel de nebunie...
De unde-mi vin în minte oare cine știe?
Să fie amarul lumii ce strâns mă înfășoară,
Să fie doar viața-mi, pustie și amară?
Privesc în jur la semeni: ce veseli toți îmi par!
Deși, le simt tristețea și știu că râd amar.
Suntem zdrobiți de vremuri, minciună și nevoi
Și prea multă durere purtăm, adesea-n noi...
Unii visează-n taină alții chiar fac averi
Dar cei mai mulți sunt singuri catâri plini de poveri
Cu susu-n jos e lumea și, parcă, fără rost
Și banul te ridică, oricât ai fi de prost.
O! Cine-a spus minciuna că banul nu contează,
Când până și copiii tot la bănuți visează?!
Ce-i drept, prea mult-avere, ades nenorocește
Dar, parcă, sărăcia vreodată fericește?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre frică, adresa este: