Textele de mai jos conțin referiri la frunze, dar cu o relevanță mică.
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Inima mea în toamnă
I
Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?
Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.
Doamnă toamnă inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?
II
Stau ferestrele pustii și reci
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Septembrie
Ieri am văzut un cârd de berze
Cum se-ndreptau în drum spre sud
Mi-au aburit de jale ochii
Și mi-am simțit obrazul ud.
Pe cerul vânăt, ca de humă
Insinuau un "A" prelung
Și le am șoptit și eu "adio"
Căci plopii i-am văzut că plâng.
Se veseleau de vânt scaieții,
Ciulini-n tumbe se-ntreceau
Și ciori în pâcla dimineții
În sumbru praznic petreceau.
Atâtea frunze moarte-mbracă
Pământul aspru și crăpat
Încât mă-ntreb dac-a fost vară,
Sau poate numai c-am visat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada spânzuratului
Îl chema - cum îl chema
La ce naiba ar conta?
Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?
Era ziuă, era noapte?
Era jale peste poate?
Sau era doar gând pustiu
În văzduhul vinețiu?
Era tânăr? Da, era!
Îl chema
cum îl chema
Poate neica nimenea
La ce naiba ar conta?
Poate ciocârlii cântau
Poate doar câinii urlau
Poate cineva-l iubea
Poate lumea îl ura
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Crizantemă floarea deznădejdii...
Crizantemă floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist și amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar și iar.
Floare enigmatică și pură,
Palid semn al verii ce s-a dus
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreți nici sentimente nu-s?
Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-așterne bruma prin livezi.
Crizantemă floare solitară
Tu, ce înflorești când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noiembrie
Noiembrie și-a pus amprenta
Pe oameni, câmpuri și copaci...
Aș îndrăzni să-ntreb, iubito,
Cu glas de brumă: "ce mai faci?"
Privești pe geam copaci scheletici,
Sau sub povara toamnei taci?
Ori, înfrângând răceala brumei,
Prin parc, pe frunze moarte calci?
Eu? Stau privind strada pustie
Albită de-al brumei argint...
Și primăvară-aș vrea să fie
Și-ncerc mireasma să i-o simt.
Dar vântul rece-mi dă de veste
- Cu sârg, să-mi spulbere visări
Că nori, cu mohorâte creste,
Mi-aduce dinspre alte zări.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dorință
Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.
Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor
Toamna-i anotimpul marilor dureri.
Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata pregătit
Și dorința mi arde inima mai rău.
Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dorință
Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.
Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor
Toamna-i anotimpul marilor dureri.
Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata pregătit
Și dorința mi arde inima mai rău.
Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
De s-ar putea, iubito...
De s-ar putea, iubito, cumva, să ne-ntâlnim
În ceasu-n care roua se-așează s-o sorbim...
Cu buzele uscate de dor și nenoroc
Ca perlele de rouă să stingă-al nostru foc.
Dar știi, tu, nu-s prea sigur că roua ar putea
Să-mi stingă setea dulce de dulce gura ta...
Ba, s-ar putea, răcoarea din zori să ne lipească
Și trupul meu și gura-mi, setos, să te iubească.
Eu aș fi de părere, ca întâlnirea noastră,
Să fie, mai degrabă, într-o amiază-albastră
Și-n iarba mătăsoasă, prelung să ne iubim
Ca setea ce ne stoarce, cumva, s-o potolim.
Dar dacă tu, voi-vei în roșu asfințit
Să ne-întâlnim, iubito, n-aș fi nemulțumit...
Că, în general, în noapte și-n zi și-n frânt amurg
Dorințe neîmplinite, spre tine, gârlă, curg.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Serenadă
În părul tău se joacă vântul
Pe alături trec, șoptind, perechi
De dragul tău râde castanul
Cu gura până la urechi.
Cu bluza-ți roșie ca focul
Ochiul mi-l arzi când te privește
Aș zice că-n sfârșit, norocul,
Azi mi-a zâmbit, dumnezeiește.
De albul feței tale, ziua
Pălește ca frunza sub brumă,
Că te-a făcut așa frumoasă
Ferice e de a ta mumă!
Și nu-i cuvânt ca să descrie
Pojarul ce-ai aprins în piept
Ești tot ce mi-am dorit, frumoaso,
De-o veșnicie te aștept.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Baladă veselă cu morți
Că morții-mi sunt prieteni bag de seamă,
Doar printre ei mă simt mai liniștit
În cimitir când intru-n prag de toamnă
Cu frunze moarte-mi strigă "bun-venit".
Salcâmii de pe gropi mi se înclină
Și oțetarii-mi râd prietenos
Iar eu le spun că vreme o să vină
Când printre ei mă voi culca sfios.
Sub un salcâm, cam ostenit de vreme,
Bunica mea m-așteaptă cu povești
Și-mi spune că nu am de ce mă teme
Și că despre cei vii așteaptă vești.
Cam plictisiți, oftând lângă consoarte,
De-o vodcă bețivanilor li-e dor
Și spun că setea-i supără în moarte,
Că beți le-ar trece vremea mai ușor.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada renunțării
Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini
Ca să tai frunză la câini.
Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Ca să tai frunză la câini.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre frunze, adresa este: