Depresie 2
Trage, babă, bobii și-mi ghicește
Codrul de ce-ngălbenește,
Omul de ce-mbătrânește?
Codrul de zăpadă grea,
Omul de inimă rea.
Popular
O! Vine-o vreme-n care nu poți să mai visezi
Și dragostea nu-nseamnă decât cuvinte goale
De nimeni nu-ți mai pasă, în nimeni nu mai crezi
Deși, în pieptu-ți putred, simți sufletul cum doare.
Te roade oboseala și frica te cuprinde
Vezi ani că trec în goană, fără să faci ceva
Și viciu-n plasa-i deasă încet, încet te prinde
Ești gol de sentimente și rece-i inima.
Nimic nu îți mai place, nimic e viața ta
Ți-e falsă veselia și nu mai speri nimic...
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie și-a pus amprenta
Pe oameni, câmpuri și copaci...
Aș îndrăzni să-ntreb, iubito,
Cu glas de brumă: "ce mai faci?"
Privești pe geam copaci scheletici,
Sau sub povara toamnei taci?
Ori, înfrângând răceala brumei,
Prin parc, pe frunze moarte calci?
Eu? Stau privind strada pustie
Albită de-al brumei argint...
Și primăvară-aș vrea să fie
Și-ncerc mireasma să i-o simt.
Dar vântul rece-mi dă de veste
- Cu sârg, să-mi spulbere visări
Că nori, cu mohorâte creste,
Mi-aduce dinspre alte zări.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noapte...
Noapte-ntunecoasă de august
Sus, pe boltă, stelele-s de gheață
Vai! mireasma verii cum s-o gust
Când m-apasă monotona viață?
Praful drumului cețos covor -
Viu miroase-a dragoste pierdută
Greieri nopții dau parfum sonor
Tainic murmurând în bezna slută.
Spaime mii - în suflet mi se-nfig...
Nu-i nici dor nici vrajă să-mi aline
Asprul inimii tomnatec frig
Doamne! Toamna pentru cine vine?
Șovăind pe-al lumii silnic drum
Pașii mei sub stele calcă rar
A-i opri, nu poate nicidecum
Clipa ce se trece în zadar.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Primăvară
Ghicește-se prin strai de ceață
Un fir de aur surâzând...
Cu barba-i strălucind de gheață
S-a trezit streșina plângând.
Se simte miros de pădure
Mireasmă reavănă de lut -
Și plâng și dealurile sure,
Iar muguri mustăcesc tăcut.
Se azvârl din cuiburi vrăbii calde
Prin ceața deasă chicotind
Veni-va vremea să se scalde
În praf de țărnă dogorind.
E un soi de tandră veselie
Prin curțile mustind de glod...
Iar s-aud triluri pe câmpie
Și vântul suflă mai slobod.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sfârșit
Iubirii noastre i-ai pus gard
Tu, cea cu chip ca de păpușă...
În timp ce-n flacără eu ard
La tine-n suflet e cenușă.
Din tot ce simt eu pentru tine
Nimic, nimic nu te-a mișcat
Mai mult mi-e rău decât mi-e bine
Și de tristețe mă simt beat.
Ai fost un vis frumos, pesemne
Un vis ce eu l-am întețit...
De cicatrici și rele semne
Mi-e sufletul prea mult ciuntit.
Cântarul dragostei spre tine
Arar prea rar s-a înclinat,
Ce-ai însemnat tu pentru mine
Cam niciodată n-a contat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Colind de dragoste
Fată frumoasă, în iarna grea,
Hai, încălzește-mi tu inima
Colind la geamul tău luminos
Mi-e frig, dar să intru mă simt sfios.
Sfiala-mi vine dintr-un trecut
Care mă doare sau m-a durut...
Copilăria-mi, ca și un fulg,
Topitu-s-a, parcă, pe brazdă de plug.
Fată frumoasă, în casa ta,
Nu e tristețe ca-n inima mea
Ci-i veselie și-un brad frumos
Colindu-mi devine prea dureros.
Dar îl tot cânt, cu lacrimi în glas -
Colindul meu, parcă-i, de bun rămas
Căci nu mai pot sau n-am fost copil
Ci doar un bătrân urât și umil.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îndoială
Că ne-am iubit nu-i nici o îndoială
Că ne iubim ne îndoim puțin...
Căci poate că stupida plictiseală
Ne-a strecurat în suflete venin.
În veacul strâmb și plin de umilințe
Și ros de piedici și-ncercări grotești,
Lipsit de sensuri, taine și credințe
E tot mai greu și tragic să iubești.
Și totuși, plin mi-e sufletul de tine
Iar inima mea bate-n pieptul tău...
Dar nu mai știu de asta-i rău sau bine
Și tot mai des mă simt meschin și rău.
Mă arde-n noapte aspra întrebare
De-i dragoste-ntre noi sau doar un joc...
De nu cumva ne mințim cu ardoare
Și-i așteptăm sfârșitului soroc.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Final
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Chiar dacă-n suflet port doar ninsoare
Și-n inimă sloiuri de vânătă gheață
Dar merge-nainte banala mea viață.
Știu: profețesc doar iluzii și vise
De-oricine dorite de nimeni atinse.
Iubirea e țelul spre care țintim
Dar cel mai adesea în ură sfârșim.
Cad stele din ceruri, comete se sting,
Tristeți și depresii într-una mă ning.
Urzit-am iluzii, fără vreun rost
Începuse bine s-a sfârșit prost.
Când unul iubește și altul mimează
Iubirea... în suflet nimic nu vibrează.
Și asta se simte din vorbe, din fapte
Și false sunt, astăzi, suavele-ți șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dincolo de orice prezent...
Dincolo de orice prezent sunt amintirile
.
Ele nu mint niciodată așa cum nu mint privirile
Prin amintiri suntem legați de trecut
Cum legat e, pe veci, mormântul de lut.
Așa cum pasărea legată-i de cer
Așa cum Dumnezeu e legat de mister.
Niciodată, oricât ne vom strădui,
Unde-am greșit prima oară nicicum nu vom ști;
Ne trecem prin lume fuioare de fum
Pleavă în vânt, praf de pe drum.
Ne naștem purtând strămoșești stigmate
Căci o singură inimă în piepturi ne bate.
Comune ne sunt durerea și ura
Și aceleași nimicuri ne scurmă făptura.
Idealuri urzim, idealuri ne mor
Și moartea ne-adună, zâmbind tuturor.
Dincolo de orice prezent sunt amintirile
Ne ard până lutul ne astupă privirile.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Agapă
Ascultați-mă, prieteni, e ora amintirii!
Și vinu-acesta roșu-i balsam pentru dureri
În mine nu există nici astăzi și nici mâine
Vă voi vorbi, prieteni, de prăfuitul ieri.
Paharu-l strâng în palmă: atât mi-a mai rămas
E sceptrul siguranței de-a crede că mai sânt
Vă voi vorbi, prieteni, dacă-mi veți da răgaz,
De tinereți aprinse, ce s-au trecut ca-n vânt.
Iertați-mă, prieteni, am tresărit deodat!
Țigara-mi arde buza uscată și crăpată
Și inima-mi se zbate de-un simțământ ciudat
De parc-ar vrea să uite bătaia de-altădată.
Erau, prieteni, zile mirifice și vii
Vorbeam despre iubire neștiindu-i suferința
Când ne plăcea să credem că nu eram copii
Dar vânt de primăvară ne străbătea ființa.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dezamăgiri
Scrobeala cerului mă doare...
E-un anotimp controversat:
Pe-o parte-a inimii port soare
Pe alta brume s-au lăsat.
Și-n timp ce-n chiote desprinse
Din desfrânări cu noul vin,
În mine, sentimente aprinse,
Înfășurate-s în pelin.
Pelin mi-e sufletul și viața,
O! Toamna-i anotimpul mort...
Mă adumbrește zilnic ceața
Și nouri negri-n suflet port.
Prea mult iubit-am primăvara
Prea mult iubirea-am preamărit...
Știu c-am greșit și port povara
De-a mă minți și a fi mințit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.
Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor
Toamna-i anotimpul marilor dureri.
Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata pregătit
Și dorința mi arde inima mai rău.
Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cazonă
Iubita mea, e iarnă peste fire -
Dar mult mai multă iarnă-i prin cazărmi
Încerc să te găsesc în amintire
Tu-n clipa asta poate dormi
Se zbate-un vânt turbat, năprasnic
Ce desenează-n geamuri flori de ger
Și peste răcnete de santinele
Parcă miroase-a brad și-a lerui-ler.
Iubita mea, departe ești în iarnă,
Gerul în inimă îmi e statornic domn
Iar trupul chinuit nu poate să adoarmă
Și tremură de dor și de nesomn.
Mă doare amintirea unor vremuri
În care un tot eram, și-apoi,
Îmi amintesc de huruitu-acelor trenuri
Prin care soarta ne-a-mpărțit la doi.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.
Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor
Toamna-i anotimpul marilor dureri.
Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata pregătit
Și dorința mi arde inima mai rău.
Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând la tine-n primăvară
Iubito, hai, ușor, întinde-mi mâna
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
S-a dus ninsoarea a pierit și bruma
Și numai bună-i vremea de iubit.
Nu-i soare, dar frumos aleargă norii,
Spre zarea largă, bulucind-puhoi...
Și s-au întors la casa lor cocorii -
Știi? Primăvara vine pentru noi!
Deși-n răstimpuri, din cer cade rouă,
Să-mi răcorească ochii-nfierbântați,
Speranțe mii răsar, de viață nouă
Ce-or să ne prindă strâns îmbrățișați.
Hai să-alergăm spre zarea vineție
Va răsări și soare-ntr-un târziu...
Și îmbătați de dulce bucurie,
Vom azvârli din inimi gând pustiu.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Primăvară...
O nouă primăvară, să se reverse - pare,
Căci curg, pe văi, șuvoaie și păsări sparg văzduh...
Dar trecătorii străzii, pășesc cu nepăsare
Semn clar că poartă-n suflet al iernii aspru duh.
E-un fel de letargie deși, e soare mult
Și nimeni nu arată, nu pare bucuros
Că s-a trezit natura, cu râvnă și tumult,
Că iarba din țărână țâșnește viguros.
Atât de tristă-i lumea și fără nici un chef
De viață și de faptă de parcă, sub senin,
Doar scârbe se brodează, pe-al zilelor gherghef
Iar soarele, azvârle, nu raze ci venin...
Aș vrea ca primăvara această reînviere -
Cu viers de veselie și tandru, s-o descriu...
Dar nu simt veselie și parcă n-am putere,
Ca să-mi alung din suflet al zilelor pustiu.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea în toamnă
I
Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?
Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.
Doamnă toamnă inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?
II
Stau ferestrele pustii și reci
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada marelui bețiv
I
Sătul și-nvins de lumea asta vană
Eu beau peste măsură când am bani...
Și fiindcă-mi trece viața de pomană
O să-i pun capăt peste câțiva ani
Se spune despre mineși mulți ar confirma
Că sunt o brânză bună, într-un burduf de câine,
Că dacă beat prin crâșme mult mai puțin aș sta
Nu m-aș gândi cu frică la ziua cea de mâine.
Și fiindcă niciodată cu banii nu stau bine
Se spune despre mine că-s leneș și calic
Că mi-am făcut părinții și neamul de rușine
Că fac degeaba umbră și nu-s bun de nimic.
O, voi copii ai urii și-ai vorbelor deșarte!
Ușor e să vezi paiul din ochiul celuilalt...
Nu trebuie nici minte și nici prea multă carte
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre inimă, adresa este: