Textele de mai jos conțin referiri la inocență, dar cu o relevanță mică.
Balada lunilor
Ce-mi poți spune, tu, gerar
Cap de an, bob de cleștar?
O să minți din nou că anul
Va da belșug cu toptanul?
Sau șopti-vei pe-ocolite
Că ni-s zilele cernite
Că lumea e - cum e ea!
Și nu știi ce va urma?
Dar tu, parșiv făurar,
Plin de zloată și amar,
Cu miros de primăvară
Ce înșeală-n fapt de seară,
O să-ți cauți o scăpare
Dând vina pe ursitoare
Că tare te blestemară:
Nici iarnă, nici primăvară?!
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.Mai spune-mi vorbe de iubire...
Mai spune-mi, fată, vorbe de iubire
Căci tinerețea mi s-a risipit...
Și, astfel, tu, frumoaso, dă-mi de știre
Că încă mai sunt viu și n-am murit.
Te uită, tâmplele, de mult mi-s ninse
Și riduri, lângă ochii-mi triști, se strâng...
Luminile sub pleoapa lor sunt stinse
Și-n suflet, aspre toamne, îmi tot plâng.
Ușor e să rostești că tinerețea
E doar un vis plin de deșertăciuni...
De-abia când dă târcoale bătrânețea
Descoperi ale ei preadulci minuni.
Căci, ce-ar putea mai minunat să fie,
Decât visări-duium să tot urzești?!
Când boarea tinereții îți adie
Prin suflet și doar măreții tânjești?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec despre macii roșii
Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când adie vântul, într-o amiază caldă,
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu -
În care, macii roșii, fragilitatea-și scaldă?
Par, macii, sânge proaspăt ca sângele prelins
Din torturate trupuri, de primi martiri creștini...
Sublim pătează câmpul de-un verde viu, aprins
Și adânc mă înfioară de aceea-mi par divini.
Înseninat de vântul, ce fruntea-mi răcorește,
Pe când în ochi, îmi joacă, o veselă sclipire,
Scrutez peisaju-acesta pictat dumnezeiește
Și-n sufletul meu, pacea, se-mbină cu iubire...
Iubire pentru oameni ce simțământ deplin!
Căci simt că-i iert pe semeni pe mine că mă iert...
Mă simt și serv și rege, sub marea de senin
Perfectă e natura cum Dumnezeu mi-e cert.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea târziu
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat
În mine iluzii absurde se zbat.
Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca și un roi
De-albine de aur, dulce-nțepând,
Despre iubire și ură-ngânând.
Sentimental știu sigur că nu-s
Anii de aur mi s-au cam dus
Și sufletul meu e tot mai sărac
Și-s tot mai cinic și tot mai posac.
Căci deși trupul mi-e încă bun
Sufletul meu e doar moș nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Și rău mă mai doare privirea-ți de azur.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre inocență, adresa este: