Amiază adormită...
Amiază adormită, scăldată-n must solar
E ora-n care moartea mă bântuie bizar,
Strângându-mi fruntea-n cercuri concentrice de foc,
Șoptindu-mi că-i aproape al ei nefast soroc.
Bondari muiați în aur se zbenguie-mprejur,
Sau gânduri negre minții îi caută cusur?
Ce-mi bâzâie în creier atât de obsedant,
Ce gând plin de otravă mă soarbe spre neant?
Ce pur e ceru-albastru, și ceasul plin de miere!
Făcute-s, parcă, acestea s-alunge orice durere;
De ce mi-e mie, oare, din naștere sortit
Să-mi fie clipa neagră și gândul otrăvit?
Zadarnică zvâcnire și prea-banal răspuns
La întrebări rostite, de veacuri, îndeajuns
De ți-e sortit albastrul în el vei adăsta
Și de ți-e amar paharul, amarul vei gusta.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Primăvară...
O nouă primăvară, să se reverse - pare,
Căci curg, pe văi, șuvoaie și păsări sparg văzduh...
Dar trecătorii străzii, pășesc cu nepăsare
Semn clar că poartă-n suflet al iernii aspru duh.
E-un fel de letargie deși, e soare mult
Și nimeni nu arată, nu pare bucuros
Că s-a trezit natura, cu râvnă și tumult,
Că iarba din țărână țâșnește viguros.
Atât de tristă-i lumea și fără nici un chef
De viață și de faptă de parcă, sub senin,
Doar scârbe se brodează, pe-al zilelor gherghef
Iar soarele, azvârle, nu raze ci venin...
Aș vrea ca primăvara această reînviere -
Cu viers de veselie și tandru, s-o descriu...
Dar nu simt veselie și parcă n-am putere,
Ca să-mi alung din suflet al zilelor pustiu.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie II
O pasăre de noapte îmi țipă la fereastră
Veghind ca insomnia, spinoasă buruiană,
Să nu se ofilească, dintru a minții glastră
Și, ochii-mi, să nu pună, cumva, geană pe geană.
Se aud în noapte greieri, iar vântul lin adie,
Salcâmii-și storc parfumul pe târgul prăfuit...
Din depărtări, furtuna, trimite - drept solie
Un tunet stins, lugubru mai mult un mormăit.
Ce namilă hidoasă îmi pare neagra noapte!
Și-n creier îmi pătrunde, adânc și dureros,
Șuvoi de gânduri negre, dojenitoare șoapte,
Ce-mi spun că-n viața-mi stearpă, nimic nu e frumos.
O, pasărea aceasta, ce-și țipă disperarea
Sau, poate, fericirea-și vestește, cu mult sârg -
Îmi tot aduce-aminte că nu-mi găsesc cărarea
Și-mi cere, insistentă, cu moartea să fac târg.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la negru, dar cu o relevanță mică.
Inima mea în toamnă
I
Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?
Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.
Doamnă toamnă inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?
II
Stau ferestrele pustii și reci
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aleanuri
Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.
De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să știi că-s viu,
Că sunt palpabil și chiar port un nume
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.
Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.
Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun că îmi ești dragă
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De primăvară
Din streșini lăcrimează gheața
De palma vântului atinsă
Și înviorată-i dimineața
Când gura gerului e-nchisă.
Scăpată firea de zăpadă
Când soarele sărută geamul
Și-un ghiocel iese să vadă
De nu cumva-nverzit-a ramul.
Pe garduri gureși guguștiucii
Înadins își întețesc gâlceava
I-ascult și gândurile-mi negre
Se risipesc în vânt, ca pleava.
E-un zvon de vrăbii guralive
Și gârlele se-ntrec în clocot
Iar mânjii bolți-n înserare
Se tachinează-n vesel ropot.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Odă" sărăciei
Și vai! Nimic nu mă mai mulțumește
În acest veac noros și mercantil,
Căci pentru unii are balta pește
Dar pentru cei mai mulți doar stuf și mâl.
Și bărbătește îmi întinde mâna
Cețosul viitor ca să mă tragă-n gol
Stăpână peste toate e minciuna
Și tot mai negre zile-mi dau ocol.
Banala viață mi-o trăiesc cu spaimă
- Și tot mai des mă-ntreb de ce exist
Dar umbră fac pământului cu faimă
Și cu succes mă mint că-s optimist.
Jur-împrejur prostia sublimează
Se-mprăștie rapid, ca un microb
În capete sus-puse brav tronează
Și minte cu nesaț poporul rob.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito - nesfârșit blestem
Iubito, nesfârșit blestem,
Îmi ești coșmar și zare-albastră...
Când vreau să te alung te chem,
Împins de-o zodie nefastă.
Ba mă rănești până la sânge
Ba zbori cu mine-n absolut...
Când sufletu-mi rănile-și linge
O luăm din nou, de la-nceput.
Poți fi liman și zână bună
Poți fi scorpia din povești...
Ba ești, de dragoste, nebună -
Ba nici nu știi de mă iubești.
Eu te alint, cu dulci cuvinte,
Și te iubesc, adânc, duios...
Apoi, ca un ieșit din minte,
Te blestem când sunt furios.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Depresie 2
Trage, babă, bobii și-mi ghicește
Codrul de ce-ngălbenește,
Omul de ce-mbătrânește?
Codrul de zăpadă grea,
Omul de inimă rea.
Popular
O! Vine-o vreme-n care nu poți să mai visezi
Și dragostea nu-nseamnă decât cuvinte goale
De nimeni nu-ți mai pasă, în nimeni nu mai crezi
Deși, în pieptu-ți putred, simți sufletul cum doare.
Te roade oboseala și frica te cuprinde
Vezi ani că trec în goană, fără să faci ceva
Și viciu-n plasa-i deasă încet, încet te prinde
Ești gol de sentimente și rece-i inima.
Nimic nu îți mai place, nimic e viața ta
Ți-e falsă veselia și nu mai speri nimic...
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E aproape ceasul... (Memoriei lui S. Esenin)
Purtând în inimă un chin
Iubita mea, mult prea departe,
Îți scriu cu miere și venin
Acest poem dictat de moarte:
Când voi fi rece-n casa ta
Și-alături lumânări vor arde
Să te gândești la viața mea
Și cât de bine-n raclă-mi șade.
Să-mi pui la creștet lin-pelin
- Precum pelinul mi-a fost viața
Pe gura mea să picuri vin
Căci i-am iubit prea mult dulceața.
Și să nu plângi deloc ba chiar
Iubita mea, să-ți pară bine
Că dup-un blestemat calvar
În fine, ai scăpat de mine.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn iubirii
Viața, pân' la urmă, e doar scrum,
E, mai mult, cădere și-njosire...
Poți trăi oriunde și oricum
Dar nu poți trăi fără iubire.
Un copil privește-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire...
Poți trăi plenar sau fără spor
Dar nu poți trăi fără iubire.
Anotimpurile-ți pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire...
Poți trăi plângând, sau să petreci
Dar nu poți trăi fără iubire.
În colibă viața poți să-ți duci,
Ca un câine, poți lătra-n neștire...
Pe cărări greșite poți s-apuci
Dar nu poți trăi fără iubire.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada omului de rând
Zori de zi plini de miresme
Noaptea fuge din ferestre,
Soarele sărută roua
Cetățean de mâna-doua
Brusc, tresare-n așternut,
Gemând, saltă în șezut
Ochi-ncercănați și-i freacă
Poate somnul o să-i treacă.
Caută în jur posac:
Amărât sunt și sărac
Fără râs și bucurii
Dar bogat în datorii
La băcan, la lăptărie,
La fisc și la primărie,
Iar Uzina bat-o vina!
Mi-a tăiat de ieri lumina.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Baladă de sfârșit de an
S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Și-un ger ce sfarmă piatra învăluiește firea
Șiun An Nou se arată căci asta-i e menirea.
Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează
Căci asta-i noaptea care va ține firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferință, tristețe și durere.
Mulțimi cu brațe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Și gerul se-ntețește cu aspră-ncrâncenare
Și toată viermuiala miroase-a-nmormântare.
Cuprinsă-n negre gânduri ființa mea zorește...
Deodată-n colțul străzii ceva mă împietrește:
Pe-o bancă stă nebuna ce-ntregul târg o știe
Slinoasă e și știrbă și roasă de beție.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada lunilor
Ce-mi poți spune, tu, gerar
Cap de an, bob de cleștar?
O să minți din nou că anul
Va da belșug cu toptanul?
Sau șopti-vei pe-ocolite
Că ni-s zilele cernite
Că lumea e - cum e ea!
Și nu știi ce va urma?
Dar tu, parșiv făurar,
Plin de zloată și amar,
Cu miros de primăvară
Ce înșeală-n fapt de seară,
O să-ți cauți o scăpare
Dând vina pe ursitoare
Că tare te blestemară:
Nici iarnă, nici primăvară?!
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada spânzuratului
Îl chema - cum îl chema
La ce naiba ar conta?
Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?
Era ziuă, era noapte?
Era jale peste poate?
Sau era doar gând pustiu
În văzduhul vinețiu?
Era tânăr? Da, era!
Îl chema
cum îl chema
Poate neica nimenea
La ce naiba ar conta?
Poate ciocârlii cântau
Poate doar câinii urlau
Poate cineva-l iubea
Poate lumea îl ura
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada marelui bețiv
I
Sătul și-nvins de lumea asta vană
Eu beau peste măsură când am bani...
Și fiindcă-mi trece viața de pomană
O să-i pun capăt peste câțiva ani
Se spune despre mineși mulți ar confirma
Că sunt o brânză bună, într-un burduf de câine,
Că dacă beat prin crâșme mult mai puțin aș sta
Nu m-aș gândi cu frică la ziua cea de mâine.
Și fiindcă niciodată cu banii nu stau bine
Se spune despre mine că-s leneș și calic
Că mi-am făcut părinții și neamul de rușine
Că fac degeaba umbră și nu-s bun de nimic.
O, voi copii ai urii și-ai vorbelor deșarte!
Ușor e să vezi paiul din ochiul celuilalt...
Nu trebuie nici minte și nici prea multă carte
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre negru, adresa este: