Textele de mai jos conțin referiri la promisiuni, dar cu o relevanță mică.
Insomnie
Dumbrăvile gândirii le colind,
Orbecăind prin smârcurile ei...
Cătând să aflu unde, cum și când
S-au dus de-a berbeleacul anii mei.
Au doară, nu sun eu puștanul care
Cu ochii limpezi și cânepiu păr,
Visa să-ajungă, dintr-odată, mare
Ca-ntreaga lume s-o ia în răspăr?!
Să săvârșească, plin de idealuri,
Mărețe fapte, pentru cei din jur...
Azi, mă izbesc, buimac, de-a-vieții maluri
Și fiecare zi de-abia o îndur.
Nu știu de ce, tocmai în noaptea asta,
În care cerul plânge liniștit -
Așa, deodată, m-a lovit năpasta
De-a mă întreba, cam unde am greșit?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubito - nesfârșit blestem
Iubito, nesfârșit blestem,
Îmi ești coșmar și zare-albastră...
Când vreau să te alung te chem,
Împins de-o zodie nefastă.
Ba mă rănești până la sânge
Ba zbori cu mine-n absolut...
Când sufletu-mi rănile-și linge
O luăm din nou, de la-nceput.
Poți fi liman și zână bună
Poți fi scorpia din povești...
Ba ești, de dragoste, nebună -
Ba nici nu știi de mă iubești.
Eu te alint, cu dulci cuvinte,
Și te iubesc, adânc, duios...
Apoi, ca un ieșit din minte,
Te blestem când sunt furios.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
S-a agățat de geamuri primăvara...
S-a agățat de geamuri primăvara
Și stă râzând, privindu-mă tembel
Nu înțeleg, nu știu ce vrea să spună
Și chiar de-aș ști, nu vreau s-ascult defel.
E soare mult și vântul se alintă
Prin crengile cu mugurii plesnind
Dar șoapta lui nu poate să mă mintă
Cum mă mințea când mă știa iubind.
Nici colțul verde-al ierbii nu mai poate
Ca să trezească-n mine noi fiori
Mi-e inima-nghețată ca de moarte
N-am nici dorinți și n-am nici sărbători.
De ce se întâmplă - n jur nici că-mi mai pasă
Demult pierit-a puștiul care-am fost
Feștila dragostei demult e arsă
Ochii-s de pește zâmbetul anost.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furia de a fi român (III)
Slăvită fie clipa, în care acest popor
A răsărit în lume ca apa din izvor!
Și-a străbătut veleaturi și scârbe și stihii
Dar casele și țara nu și-a lăsat pustii...
O! Blestemat e ceasul în care, fără spor,
Și-a așezat în frunte o coadă de topor,
Ce s-a ițit bicisnic, predestinat, pesemne,
Să își prefacă codrul în așchii și în lemne,
De foc sau de vânzare, la orice venetic,
Venit din depărtare la prețuri de nimic.
După viteji de seamă, astăzi, ne-a pus capacul
Un neica-nimeni, care, făcut-a pact cu dracul
Să ducă-această țară în iadul fără fund...
De fapt, sunt doi bicisnici: unu-ngâmfat și scund,
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada omului de rând
Zori de zi plini de miresme
Noaptea fuge din ferestre,
Soarele sărută roua
Cetățean de mâna-doua
Brusc, tresare-n așternut,
Gemând, saltă în șezut
Ochi-ncercănați și-i freacă
Poate somnul o să-i treacă.
Caută în jur posac:
Amărât sunt și sărac
Fără râs și bucurii
Dar bogat în datorii
La băcan, la lăptărie,
La fisc și la primărie,
Iar Uzina bat-o vina!
Mi-a tăiat de ieri lumina.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Baladă de sfârșit de an
S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Și-un ger ce sfarmă piatra învăluiește firea
Șiun An Nou se arată căci asta-i e menirea.
Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează
Căci asta-i noaptea care va ține firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferință, tristețe și durere.
Mulțimi cu brațe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Și gerul se-ntețește cu aspră-ncrâncenare
Și toată viermuiala miroase-a-nmormântare.
Cuprinsă-n negre gânduri ființa mea zorește...
Deodată-n colțul străzii ceva mă împietrește:
Pe-o bancă stă nebuna ce-ntregul târg o știe
Slinoasă e și știrbă și roasă de beție.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prozaică
Există o tristețe și-un fel de nebunie...
De unde-mi vin în minte oare cine știe?
Să fie amarul lumii ce strâns mă înfășoară,
Să fie doar viața-mi, pustie și amară?
Privesc în jur la semeni: ce veseli toți îmi par!
Deși, le simt tristețea și știu că râd amar.
Suntem zdrobiți de vremuri, minciună și nevoi
Și prea multă durere purtăm, adesea-n noi...
Unii visează-n taină alții chiar fac averi
Dar cei mai mulți sunt singuri catâri plini de poveri
Cu susu-n jos e lumea și, parcă, fără rost
Și banul te ridică, oricât ai fi de prost.
O! Cine-a spus minciuna că banul nu contează,
Când până și copiii tot la bănuți visează?!
Ce-i drept, prea mult-avere, ades nenorocește
Dar, parcă, sărăcia vreodată fericește?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre promisiuni, adresa este: