Mai spune-mi vorbe de iubire...
Mai spune-mi, fată, vorbe de iubire
Căci tinerețea mi s-a risipit...
Și, astfel, tu, frumoaso, dă-mi de știre
Că încă mai sunt viu și n-am murit.
Te uită, tâmplele, de mult mi-s ninse
Și riduri, lângă ochii-mi triști, se strâng...
Luminile sub pleoapa lor sunt stinse
Și-n suflet, aspre toamne, îmi tot plâng.
Ușor e să rostești că tinerețea
E doar un vis plin de deșertăciuni...
De-abia când dă târcoale bătrânețea
Descoperi ale ei preadulci minuni.
Căci, ce-ar putea mai minunat să fie,
Decât visări-duium să tot urzești?!
Când boarea tinereții îți adie
Prin suflet și doar măreții tânjești?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tinerețe, dar cu o relevanță mică.
Depresie de toamnă
În acest an de stihii năpădit
Și încărcat de ură mult prea crunt
Nici pomii, nici iubirea n-au rodit
Nici crizanteme, parcă, nu mai sunt.
E o toamnă tristă, plină de mâhniri,
Tristeți rodesc în suflet și-n grădini...
Ca-ntr-un blestem, măntorc în amintiri
Și anii mei îi simt tot mai puțini.
Prilej de veselie nu găsesc
În acest început de veac hain...
Nici nu mai știu ce-nseamnă să iubesc
Și-n inima-mi se adună mult venin.
Doar cârcotesc la fiecare pas,
Ce tot mai greu prin viață mi-l târșesc...
Și vorbe de ocară, al meu glas
Despre-al meu trup și suflet des rostesc.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Apocalipsa de fiecare zi
... Și în neștire, se petrec de toate
În țara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta țării bate
La toate cele, Cerul parcă-i surd.
Doar vești năprasnice se-aud din zare
Și-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În țara asta și-au făcut cuibar.
Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide piețe,
Doar fețe împietrite întâlnești...
Și -aștepți ca toată firea să înghețe
De încrâncenarea firii omenești.
Sălbatică și dură e natura
În țara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Și-njurături azvârle toată gura
Și toată țara, pare-se, a căpiat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea în toamnă
I
Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?
Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.
Doamnă toamnă inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?
II
Stau ferestrele pustii și reci
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tu, Doamna mea frumoasă...
Tu, Doamna mea frumoasă și veșnic fetișcană
Și-n inima-mi fierbinte, mereu, deschisă rană,
Oare-mi mai simți dorința, neostoitul dor
Și mai simți, câteodată, un neînțeles fior?
E gândul meu, ce-nfrânge prea-ndepărtate zări
Șin stare să te afle chiar peste mări și țări,
Sub cerul plin de stele sau de măreț azur,
Tu întruchipezi iubirea în sensul cel mai pur.
Căci, derbedeul care, îți scrie rânduri vagi,
Flămând este de gura ta cu miros de fragi,
De trupul tău-vioară, căruia fin arcuș,
Aș vrea să-i fiu pe-al vieții, bolovănos urcuș.
Azi, vreau să las în urmă trecutul meu neclar
Și să-ți zidesc palate din gânduri de cleștar
Sau măcar o căsuță, dar nu din piatră rece
Ci doar din dor de tine, care nicicum nu trece.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fostă iubire
Un zâmbet trist pe față-mi plânge
Nu-s nici posac nici fericit...
Încet, încet îmi ieși din sânge,
Dar nu regret că te-am iubit.
Au fost și clipe însorite
În dragostea ce ți-am purtat,
Ai fost și prima-ntre iubite
Dar cred că astăzi te-am uitat.
Ce vise-adânci de împlinire
Iubirii noastre-am zămislit!
Dar tu-mi zâmbeai mereu subțire
Și cred că asta m-a-mpietrit.
Iubirea mea, de astăzi fostă,
Tu nici nu bănui ce-ai pierdut...
Deodat-ai devenit anostă
Și nu mă dori cum m-ai durut.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prea târziu
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat
În mine iluzii absurde se zbat.
Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca și un roi
De-albine de aur, dulce-nțepând,
Despre iubire și ură-ngânând.
Sentimental știu sigur că nu-s
Anii de aur mi s-au cam dus
Și sufletul meu e tot mai sărac
Și-s tot mai cinic și tot mai posac.
Căci deși trupul mi-e încă bun
Sufletul meu e doar moș nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Și rău mă mai doare privirea-ți de azur.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada lunilor
Ce-mi poți spune, tu, gerar
Cap de an, bob de cleștar?
O să minți din nou că anul
Va da belșug cu toptanul?
Sau șopti-vei pe-ocolite
Că ni-s zilele cernite
Că lumea e - cum e ea!
Și nu știi ce va urma?
Dar tu, parșiv făurar,
Plin de zloată și amar,
Cu miros de primăvară
Ce înșeală-n fapt de seară,
O să-ți cauți o scăpare
Dând vina pe ursitoare
Că tare te blestemară:
Nici iarnă, nici primăvară?!
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada spânzuratului
Îl chema - cum îl chema
La ce naiba ar conta?
Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?
Era ziuă, era noapte?
Era jale peste poate?
Sau era doar gând pustiu
În văzduhul vinețiu?
Era tânăr? Da, era!
Îl chema
cum îl chema
Poate neica nimenea
La ce naiba ar conta?
Poate ciocârlii cântau
Poate doar câinii urlau
Poate cineva-l iubea
Poate lumea îl ura
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada marelui bețiv
I
Sătul și-nvins de lumea asta vană
Eu beau peste măsură când am bani...
Și fiindcă-mi trece viața de pomană
O să-i pun capăt peste câțiva ani
Se spune despre mineși mulți ar confirma
Că sunt o brânză bună, într-un burduf de câine,
Că dacă beat prin crâșme mult mai puțin aș sta
Nu m-aș gândi cu frică la ziua cea de mâine.
Și fiindcă niciodată cu banii nu stau bine
Se spune despre mine că-s leneș și calic
Că mi-am făcut părinții și neamul de rușine
Că fac degeaba umbră și nu-s bun de nimic.
O, voi copii ai urii și-ai vorbelor deșarte!
Ușor e să vezi paiul din ochiul celuilalt...
Nu trebuie nici minte și nici prea multă carte
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre tinerețe, adresa este: