Durerea te apropie mai mult de viață decât de moarte.
Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea apropie, îndepărtează, dar nimic nu se schimbă.
aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Niciodată focul nu va avea intensitatea durerii sau a iubirii, este foc și atât.
aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Cine are părinți" (Poetului Adrian in memoriam)
"Cine are părinți pe pământ, nu în gând,
Mai aude" cum neantul ne cheamă flămând.
Că au fost și ei tineri, sărmani ori bogați,
Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braț.
Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib,
Are-n piept doar un boț? Pălărie de hrib?
E ușor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi,
Iar din stâncă zbucnește o lacrimă, știm,
E doar vocea durerii, a sângelui, fiți
Și copiii de azi, și bolnavii părinți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea ce se repetă devine plăcere
Durerea ce se repetă devine plăcere,
Plăcerea ce se repetă devine durere,
Ași, spus Bobârnac, fost căpitan,
"all in, all in", se auzi comanda din rândul trei,
Jucătorii s-au adunat în cerc,
Rody a aruncat mingea în lac,
A ieșit un pește gigant, cu dinți și plămâni auxiliari,
"Feriți, mănâncă oameni", ne anunță paznicul,
Doamne, ce aș vrea să ajung ca Iona,
Asta nu este viață, din durere în durere,
"Who will win?", întrebau reporterii,
"Eu sfântă?", se miră Rody.
Avea dreptate. Nu era.
Țiu-rih, țiu-riuck,
Cânta un greieraș din umbră.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țepeș
Închid ochii, tot îl văd,
Prin cascadă, prin omăt,
Cumsecade, nu se cade
Să-mi faci mie țeapă, Vlade.
Disperat sunt de tăcerea
Însoțind mereu durerea.
Eu pe Vlad l-aș trage-n țeapă,
Jaful ultim să înceapă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști.
aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la durere, dar cu o relevanță mică.
Dincolo de Paradis
Dincolo de Paradis
Cerul pare mai închis,
Pe o coajă de banană
Poți ajunge pe-altă strană,
Dar odată, într-un râu
A fost agățat de brâu
Un cadavru uriaș,
Venit dincolo de Blaj,
Nimeni nu-l putea cunoaște,
Avea palme ca la broaște,
Ochi holbați, frunte îngustă,
La culoare, o langustă,
Nalt de circa metri doi,
Nici dihor și nici vulpoi,
Un artist? Era machiat?
Ași, uriașul s-a sculat,
A distrus uși, mese, scări
și s-a dus spre nicăieri.
Amintindu-l, am uitat
Să vă spun eram eu beat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noah 7
Numărat, judecat, pedepsit,
Înot pe spate, voios,
O durere din adânc,...
Din care adânc?
Nu suntem oare, frunze
Sau trestii gânditoare?
Adânc este doar Oceanul,
Spun, "quia absurdum est",
Un protest, dar ce folos?
Mă apropii de mal,
Doamne ce nuferi, ce nalbe?
Plutim de la un mal la altul.
Aceasta e trecerea?
Disprețuim noi trupul,
Lui nici nu-i pasă, ucigașul e firav,
nu are minte, așa vorbea și soacra mea Zarathustra,
cea cu zacusca, predicatorii sunt morți,
moartea predică singură,
în piața publică muștele își scriu memoriile,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știi, nu te miri
Îmi smulg pielea de pe mine,
Mă doare, îmi lepăd trupul,
Nu simt nimic,
Intru în tunel, văd o altă lume,
Plină de lumină,
Ca o rază-n rouă.
Nu știam ce-i moartea,
Oricât o gândeam,
Am aflat în clipa
Altei luni, alt an,
Am trecut de parcă
Eram pe un cal,
Dincolo e bine,
Calm și numai calm.
Nici durere, teamă,
Dor de vechi iubiri.
Cât este de simplu,
Nu știi, nu te miri.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drog
Dormea, mergea în autobuz,
Diavolul era mofluz,
Umbla nesățios prin spații,
Pământul se-opintea cu grații,
Durere, ultime convulsii,
Se-nsenină în preajma Tuzlei,
Dar oasele se sfărâmau
Ca stâncile-n ținutul Grau,
Înfiptă-ntr-un pământ roșcat,
Gheara de vultur chel, cambrat,
Crepusculul mai purpuriu,
Un Dammenwalz, puțin hazliu,
Iar vocea flăcării gemea,
Contesă mea din Montserrat,
Curent de aer rece, stins,
Astfel e visul neînvins,
Efect de drog, ne spune trist,
Profesoral, un naturist.
INTERMEZZO - Dumnezeu vede moartea peste tot,
Dar nu-i spune un cuvânt. Îl doare în cot?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu îmi sunt părinte și mormânt
Eu îmi sunt părinte și mormânt,
Sporovăia profesorul în somn,
Este oare un început?
Nix răspuns. Un necaz nu vine de la sine.
Este-nsoțit de bucurie, așa-i?
Ah, ce stare minunată, cânta tenorul,
Durerea s-a ascuns, avem o beție adevărată,
Ce facem cu ea? Dar, uite-l pe profesor
În stradă, căzut de la al zecelea etaj,
Corecta chiar unele greșeli de exprimare
Din procesul verbal al accidentului său,
Ceasuri moi atârnau pe bara unui vehicul.
Era în decembrie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea morții
Legea morții trebuie împlinită,
închid ochii, îmi închipui cum ar fi,
Să mori, să dormi, vorba lui Hamlet.
Dar trupul doare. Ochiul vede. Încotro?
Către niciunde. Nu știm de unde venim,
unde ne ducem. Tahiti spune tot, Tahiti știe.
Roșul violent al lui Gauguin. Iubiri bolnave.
Ce să-mplinim și cum? Răspunde.
Să nu atingi inima, mâinile celor ce mor.
Copilăria rămasă pe smalțul cadranului de ceas.
Un surâs ne poate scăpa de dureri, chiar și ironic.
Mater dulcissima, ce bine te vede cel care pleacă, ce bine...
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Love and love
Gura ei aștepta sărutul, lacrimile ei erau o chemare
A fericirii, inima ei se zbătea prinsă încă în plasa copilăriei,
Cineva vorbea cu durerea iubirii, mai știi căldura laptelui matern?
Oare s-a stins rugul? Capul meu se înclină, mă simt ca la apa Babilonului.
Mă simt de parcă aș fi un semn în spațiul zilei, ca un desen de copil.
Sunt, oare, într-un careu de execuție? Dar poți cere iubirea?
Poate o lumânare? Nu te teme, și-a spus.. memoria nu face zgomot.
Dezleagă-mi taina, Doamne. Ești, poate, ultimul refugiu.
Îmi place personalitatea ei, dar pot să calc eu peste mine?:
Mă pasionează sexul opus, zise unul cu glas gros.
Dragostea este ceva tulbure, nu știi din ce este făcută.
Dragostea este o colonie în țările calde.
Poate fi o pădurice de mesteceni tremurând.
O ghitară cântând sub briza mării.:
Ieri o vedeai și nu e. Unde e femeia de dor nebună,
Unde? Strigă de după gratii violatorul.
Ce cauți tu în viața mea, șoptește bolnavul, căutând medicamentele pe noptieră.
Două viori cu coardele rupte. O glumă e iubirea, când se repetă, e grav.
La un pas de fericire, apoi te calcă tramvaiul.
Cinstitelor doamne cu multe principii
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai iubit
Fiecare om este cel mai iubit dintre pământeni,
Chiar și Ulise, ce multă durere i-au adus
Iubirea și ura zeițelor,
Visez și eu, te visez, Ulise,
Așa cum tu mă visezi pe mine,
Zise prietenul Vasile, unele capete au căzut,
Toate visau la tine, Ulise.
M-am trezit cu o rană adâncă deasupra umerilor,
Nu mai aveam cap, se întâmplă,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața din martie,
m-am rugat Celui de Sus,
El mi-a amintit de toate războaiele sângeroase,
Ce te miri? M-a întrebat, nu ești tu cel mai iubit dintre pământeni?
Ce te miri?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Succesul
Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite și el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul știe hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ții minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viața albastră să fie,
unii-și pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiți scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga
Frați oameni, lăsați-mă să respir alături de voi,
Vă spun un basm despre vulturul de munte, un basm moral,
mi-aș pune o grenadă în dreptul inimii să zbor spre voi,
nimeni nu va muri, dimpotrivă, moartea dușmanului este moartea mea,
viața prietenului este viața mea, iubirea iubitei este iubirea mea,
fuga fericirii este fuga mea, încotro?
Informatorii leproși s-au ascuns, a venit echinocțiul nebunilor,
Chei oculte nu se mai găsesc nici la vehituri,
Conjurația sixtină pune un nud în față, fiica Afroditei,
Iluminații păstrează secretul Templului antic,
Un vultur însângerat plutește deasupra lumii,
Lirica 25 de miligrame capsula poate ucide?
Epileptic răspunde scepticul criticul meu dominator,
Reacții adverse, cum se păstrează lirica? Ce dureri lecuiește?
Ce anxietate? ARSURĂ, PULSAȚIE, JUNGHI, CRAMPE,
Furnicături sub inimă.
V-am păcălit, este vorba de doamnele Lyrica și Doretta.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai iubire?
Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl rog pe Dumnezeu
Îl rog pe Dumnezeu să mă omoare,
Dar El nu omoară pe nimeni,
Am fost de multe ori nedrept
Cu alții, cu mine însumi,
Am învățat ceva?
Știu, nici o femeie nu poate fi părăsită,
Așa cum nu poți părăsi
Mama Natură, ea ne naște, ne crește, ne-ngroapă,
"pe unde trec lebedele, noi bem vinul de foc",
Spune Poetul, "durere și râs purpuriu",
La bătrânețe, Ionesco se simțea plictisit,
Subzista, se temea de uitarea oamenilor,
El, neuitatul. Picta.
Cine nu pictează în minte?
Cine nu cântă în șoaptă?
Ne temem de propria voce.
A murit un câine din vecini,
Un suflet de cavaler.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre durere, adresa este: