Un singur om nu poate inventa o religie, dar o mulțime are nevoie de așa ceva.
aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Don Juan, ca și Don Quijote, Olandezul zburător sunt invenții poetice mai reale decât realul.
aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu a murit Poetul
Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complimente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invenții
Invenții, o mie de nume,
deșert - o mie de glume,
ți-aduc la picioare o lume,
asta ce spune?
Timpul, ca fluviul Mekong,
trecu fără surle și gong,
treziți la țărm, lângă Styx,
destinul, o dârâ de pix.
O fi în pericol tandrețea?
Mă-ntreabă vecinul Oțetea,
frunzele sunt în pericol?
Ce secol suav și ridicol?
Nici inima nu se mai strânge,
zace-n risipă, mai plânge,
alarmele-s false, la arme,
uitați de nirvane și karme.
Ajuns-am un Diogene,
Carthagena fără de gene,
cuvintele mele sunt palme
ce-ți mângâie formele calme
poezie satirică de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inventatori, dar cu o relevanță mică.
Roțile
La bustul meu și-or da onorul
Toți câinii sănătoși, colunii și cocorul,
Am scris și nu știu pentru cine, pentru ce.
Poate că Domnul mă va lumina "perche".
Dar bucuria slovei o-nțeleg poeții,
Poți râde de ai minte ca bureții,
Un om îngheață-n șanț, în ger,
Parcă-i o pasăre ce a căzut din cer.
Mai suntem noi oameni sau roboți?
Am inventat noi roata? Astăzi suntem roți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complemente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări întunecate
Cărări întunecate pe care le-om străbate,
Noi nu suntem făpturi obișnuite, frate,
Suntem nebunii veseli născuți în iad, durere,
De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,
Să râdă vesel bunul amic și critic, tată,
Că el le știe toate, împușcă rața moartă,
Noi, însetați de viață, sorbim din iazul morții,
Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoții.
Cunoaștem norii, zorii și-am inventat tiparul,
Computerul ascultă ce șuieră țiparul,
În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,
Așa cum le cunoaște vraciul din Capetown, Jimmy,
Spre seară mai venim să tamburim o leacă,
Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ți placă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obiceiul să-mi inventez prieteni
Am obiceiul să-mi inventez prieteni,
Există persoane care mă neliniștesc,
Ați văzut o vrabie privind în jur?
Dar un vultur? Nu este nici o deosebire.
Trăim în spațiul gugumanilor Google,
Avem impresia că ne cunoaștem,
Se apropie timpul când vom discuta despre viață,
Morți fiind de sute de ani.
Străin în sinea mea, străin între străini,
Mă regăsesc pe-o biată coală de hârtie,
Mă împrejoară boarea spaimei,
Nici floarea nu se oglindește,
Trec nori bărboși, mult prea-ncruntați,
Iar vrabia cu care începusem dialogul,
Îmi spune, știi, am cunoscut o piatră înțeleaptă,
Cu tine îmi e frig, tu mă trădezi,
Dar nu ești iepure, dar nu ești colivie,
Mi se pare că ai o carapace,
n-oi fi cumva țestoasă?
Sunt un pic. Simt,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste, ură, iubire
No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este și nu este,
Numai iubirea e veșnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puțin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaște,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
și plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsați retoricii să-și roadă șoricii, aristotelicii
să-și spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiștii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum știm noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat și mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
și în piatră.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre inventatori, adresa este: