Profet
Păsări și arbori, visuri și nopți,
Degete smulse, strivite de roți,
Harnic călăul spânzură, taie,
Are prieten doar o potaie.
El este Marele Inchizitor,
Nu are nume, numele mor,
Noapte, tăcere, de undeva
Spune trei vorbe o cucuvea.
Mult mai departe, în zări, un păstor
Își pregătește propriul viitor,
Fluieră-ncet, adună-n secret,
Domnul păzește pe noul Profet?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai un prieten pe care să-l poți căuta în orice moment al zilei sau al nopții? Acela ești numai tu.
aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Virgin
Virgin este cuvântul nerostit,
Prin aparențe el își cheamă sensul,
Dar unde e iubire, ca-ntr-un mit,
Regina-și va găsi alesul.
De marmură e marea fără vânt,
Fierbinte soarele topește păsări, maluri,
Poeții vin, adaugă un cuvânt,
Iar noaptea va începe balul.
Eu te voi lua în brațe-ncet, tăcut,
Noi ne vom pierde în ciudate dansuri,
Poate, iubito, pentru asta ne-am născut,
Pendulul morții, să-i oprim balansul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea este o femeie
Să nu ne temem că dreptatea e femeie,
Să n-avem îndoieli, devreme
Se naște nedreptatea, dar
Femeia are minte, har.
Cine-i călăul, ce contează?
Justiția e calmă, ea retează,
O noapte am trăit cu o fantomă,
Era justiția, fantastica aromă.
Buboiaele se înmulțesc
Pe trupul iepei,
Iar iapa se hrănește doar cu țepe,
O țară are mulți apucători,
Justiție-femeie ei nu vor.
Iar ajutorul de călău e viitorul,
Stă înclinat și mângâie toporul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noutatea cuvântului
Noutatea cuvântului-doar suflarea vântului,
Un jet necurmat din abisul spart,
Armonios, cumpănit doar un ciripit,
Cu tine eram în țara lui Ham,
Cărămidă, omidă, să nu te ucidă,
Tu, aleasa mea, mătase de nea,
Neagră ca o noapte, a mea jumătate,
Ne-am iubit, fuziune, nuclee nebune,
Noi am fost strămoși multor feți frumoși,
Multor prea-frumoase fecioare lăptoase,
Fecioare de miere, până la durere,
*************************
Da, respectăm soarele, icoanele săracului,
cu veselie amară, de anghinară.
Respectăm și tăcerea, e moartea, e viața, e vrerea,
Culorile vidului, noaptea, din ziua a șaptea.
Vid, vid, vid, Dumnezeu a murit?
Nu a murit, e surd, pare absurd,
halebarda a luat-o Sandra.
Mersul, singurul mod real de existență,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
E noapte, e noapte, e noapte,
zorile sunt departe,
florile nu sunt moarte,
revolverul cu versuri -doar șoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă, oglinzi și oglinde,
regate, regine, fregate,
iubește-mă, Lise, e noapte.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Valery
Omul nu dorește ciorchinele înțelepciunii,
Nu dorește să soarbă aburul strămoșesc,
El judecă totul, nu se lasă mistuit, doar mituit,
De aceea focul este dușmanul binelui,
Să faci din orice căldură și lumină,
Am auzit că bălegarul luminează noaptea,
Tăciune răbdător, creierul fiecăruia,
Sângele trandafir topit de inimă,
Trupul femeii o amforă pentru vinul plăcerii,
Golul așteptării e viața noastră.
********************************
Bolnavă de prea multă frumusețe,
O insulă agonizând în Marea Sargasselor,
O văd și nu cred, o simt și o reneg,
Aud cum cântă epavele vaselor.
Ziua se retrage ieșind din coridoare,
Se duce pe ape spre alte continente,
Singurătatea nopții se lasă ușoară,
Sunete, umbre, eminamente.
Astfel călătorim pe lunecoase drumuri,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea pierdută
Un fir de grație este tors și țesat,
Binecuvântat fie el,
În lumina frumuseții strălucește,
Acolo e secretul puterii lui, al gloriei și exaltării,
Tandrețea iubirii, deci, să lăudăm inefabilul,
Mormăia serjantul în somn, DREPȚI, se auzi
În liniștea cazărmii, vrăjitorul se ridică în coate,
Inima i se trezi, păcatul îi apăsa greu inima,
Încercă să-și îngroape fața în pernă, de rușine,
În ochii lui se zărea o lumină arzătoare,
Duhurile rele, se foiau prin copacii Parcului Copoului,
DREPȚI, se auzi din nou strigătul,,
Străjerul nopții își desfăcu aripile întunericului,
Leii și vulturii se adăposteau sub aripile lui,
Cartea pe care o citeam la lumina lanternei
Îmi fu smulsă de serjant, am rămas singur,
jefuit de unicul bun, neconsolat nici astăzi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În arșița nopții
Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în mușchi, articulații, oase.
Are forța de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naștere.
Viața este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?
Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-și trădeze egolatria.
Abstinența la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morții.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, dușmanii vieții devin prieteni.
Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Ieșeam pe punte
Ieșeam pe punte, un cântăreț celebru
Tocmai sărise în valuri, lume, țipete,
Rechinii se zvârcoleau lacomi, marea
Cânta cu aceeași voce, lângă mine, prințesa X
Leșină în brațele mele, Doamne, ce noapte
De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin
mă poate-nțelege. Prea scurt preludiul,
dirijorul își rupse în dinți bagheta, o înghiți,
ce mai, o chintesență a rușinii, nimicul
nesecatei taine, Homer nu a fost și noi
tot îl citim, eu încercam să aprind un foc
cu frunze umede, moarte, am încercat
să aduc dragoste acolo unde nu a existat nimic,
ce ne pasă de focul vecinului?
Avem treburi cu fiscul, cu trupul nostru,
Cu abaterile de la morală, fumăm din ignoranță
Sau din eroism, acest poem este pentru câinele
Ce m-a descoperit în Alpi,
anonimii scriu cele mai bune poeme,
să mori asemenea unei ciocârlii,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profeții
Profeții ne-au deschis calea,
Noi am venit să dezvirginăm istoria,
Care este o matroană cu experiență,
Ea strigă, m-ați nenorocit, m-ați dezonorat,
Noi nu o credem, nu vrem să o credem,
Bem bere, râdem, aruncăm bombe de presă,
suntem mereu imberbi, deși
există pietre cu lumina lor proprie,
zilele și nopțile sunt precum adevărul și speranța,
precum minciuna și disperarea,
simt în lucruri cum crește o stavilă,
dragonii meditează și ei, statuile meditează și ele,
uneori se prăbușesc din cauza meditației.
Am întâlnit un gnom, l-am străpuns cu un ac,
Regret, era multiplicabil.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ca fiară
Motto - Bah, Bach și Offenbach
Flora-nflorită și mult des-florită,
Flora un nume vechi, de elită,
Elice a inimii, trag cu putere
Doi cai dinamici, fac o avere,
Dinții pătrund cu cruzime în carne,
Dar pe sub dinți, viermele doarme,
El se mărește, devine balaur
și strălucește, parcă-i de aur.
Trece-o pisică umilă prin parc,
Ea se izbește de un copac
și se preface în tigru gigant,
parcul, pe loc, devine vacant.
Aste minuni le-am văzut eu aseară,
Flora, alături, e dragoste - fiară.
De când nu-mi mai e frică de moarte,
Mă plictisesc, aș spune, chiar foarte,
Nu mă mai sperie cancerul, SIDA,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablouri/coșmar
Eram în război nu știu cu cine,
Eu, un soldat, că așa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naștere sau de-a muri,
Aveam fiecare pușcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion și un rol,
omul și patul, sforăie toți,
simt cum se-apropie dușmani de opt coți,
sunt o mulțime, ne-or împușca,
oamenii nu știu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără brațe,
Iubirile mor încet și în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în șoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Între compătimire și iubire
Între compătimire și iubire
Nu există punte, țin minte,
Eram în golful Akaba, prindeam pești argintii,
Apoi îi dădeam unei pisici persane,
Ce poftă avea pisica, cam asta voiam să spun,
Nu poți pierde ce nu ai avut,
Despre erori numai sticlarul poate vorbi,
Pentateuchul te cioplește ca un sculptor,
Numai Gretchen mai cântă în noapte.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua trece în mod obișnuit
1.
Citesc din Dostoievski, nu știu de ce
Îmi vine să plâng, nu am plâns niciodată,
Aș merge în oraș, ceva mă ține legat de casă,
Ca pe un câine în lanț,
ziua trece așa, cam într-o doară,
voi ce ați face în locul meu?
Norocul nostru este că iubim,
Dar apreciem noi acest noroc?
Ne gândim la moarte cu indiferență,
Când nu ești în pericol, nu ești puternic,
A fost pe la mine Hoelderlin,
Era nebun, mi-a spus că nimic
Nu are rost, l-am contrazis,
El s-a enervat, a trebuit să chem
Infirmierii, apoi am plecat în oraș,
Magnolia înflorise, locul de joacă
Al copiilor era plin, mi-am ronțăit
Necazurile și am început să râd.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asterisc
Copiii altora sunt copiii noștri. Ce
ușor se intră în rai, ce greu se naște un
copil. În ziua a șaptea, Maria își
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea ușor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e și ea un copil. Întors din
război cauți femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut un copil. Ți-aduc odrasla unei
nopți cu aripi de sânge, au arome și
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credo (2)
Trebuie să-mi țin ochii larg deschiși,
Până când Domnul mi-i va închide,
Trebuie să fiu neîndurător cu mine,
Până când Domnul se va îndura de mine,
Trebuie să cred în Har,
Până când Harul se va pogorî și asupra mea,
Trebuie să iert și să iubesc,
Până când voi fi iubit de semeni și de Domnul,
Ruga mea este tăcută ca melcul,
Ea înaintează prin nopți de poezie, limpezi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antagonice
Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,
Se pierd tăceri asurzitoare,
Ideile ca iezii mor de sărbători,
O lacrimă să-mi dărui, Mirador.
Virgine trec, în urmă cavaleri,
În pulbere se nasc puberi,
Sunt legendarii noștri străbunici,
Ce-mi pasă mie de călăi pitici?
Au o mustață sus și una jos,
Au creier jos și-n craniu sos,
Sunt holograme, umbre de copaci,
Din cauza lor n-ai timp să taci.
Desfac petala florii fără vini,
Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?
Un ocean fără rechini
E mort și pentru albastrul cristalin.
Știau și anticii, nu-i bine fără rău,
Fu... l dracii fără Dumnezeu.
Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un cavaler Nevormehr
Și o prințesă, Irina,
Ei nu s-au văzut nicăieri,
Numai în vise nocturne.
Ea nu era Annabel,
Ea scrie poeme sublime,
Pe când cavalerul rebel
Căuta iubirea în rime.
Dar timpul, un corb nemilos
Îi tot urmărea cu privirea,
Irina o carte a scos
Pe care-o lăuda scriitorimea,
s-a dus cavalerul Bemmehr
să-și toarne aleanul în ghiersuri,
vor trece oricum primăveri,
Irina clădea universuri.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cronici
Că-mi trec nopțile ca fumul,
Dar și visele știu drumul,
Mă cunoaște iarba mută,
Gropile mă împrumută,
mi-am lipit urechea, na-te,
de tine, singurătate,
tu, femeie goală-ntreagă,
ne iubim fără de șagă,
precum păsările-n aer,
precum fiarele în vaier,
iar apoi pustiu, pustiu,
mai iubesc, o spun oricui,
iar oricine nu e nimeni,
fiecare face filme,
zilele se duc, ne scapă,
iarba a căzut tăiată,
morții se ridică-n coate
și ne strigă apă, apă!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre noapte, adresa este: