Nu a murit Poetul
Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra mea a pornit la drum
Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec ușor,
Azi te naști, mâine ești adolescent,
Apoi te îndrăgostești, simți gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toți murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viață,
Altfel viața nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitați,
Tot o formă de viață, nu știm nimic despre viitor,
Vor ști alții, este marea ștafetă a vieții,
Fără studii, tratate, doar poezie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl vom urma
El ne ține în palmă, buni și răi, ca și amestecații,
darul Său este viața, și aici și acolo,
singura cale este să mergi pe cărarea scrisului,
mulțumind la fiecare răspântie,
unde este acasă? Acel acasă spiritual?
Cunoști sărutul? Unul este etern.
Murim între două poeme sau două săruturi?
Există oamenii -livadă.
"Mare e moartea, peste măsură,
suntem ai ei cu sărutul pe gură",
da RMR, așa este, dar am trecut de multe ori
de limită, sora mea trăiește, este mereu fericită,
cum spunea tizul meu, "Sora mea, viața",
cum de nu l-am întâlnit, am fost aproape,
la câțiva kilometri și doi-trei ani,
nici nu mă deranja că el era Omar, iar ea Julie.
Arta nu ține cont de nume.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atenție, sufletul
Atenție, mi-am pierdut sufletul,
Aducătorului bună recompensă,
Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,
Ehei, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile și mai mult,
Ocolește pământul, aduce plante exotice
și le depune la picioarele sfintei iubiri.
Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,
Sunt sigur că la ceva tot folosește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Yahoo
Yahoo, yahoo, o, Katmandu,
Rețele literare, cât încape,
voi m-ați blocat în două ape,
credeți că-mi place să fiu prins?
Sunt Cavaler, deși mă credeți șui,
Eu realizez că uneori dau ghionturi,
Dar cel ce-i drag pricepe că sunt ponturi,
Eu mă închin iubitei Atehui.
Ti-am dat mai ieri sărutul mortuar,
Ai înțeles că te iubesc și dincolo de moarte,
Te bucură copilă de pindar,
Tu ai motive să nu fugi departe.
Toate la timpul lor vor fi,
Mă bucur eu cu bucuria noului venit,
Poate voi scoate și o carte de copii,
Poate o carte pentru premiul mult râvnit.
Eu zic să întreținem orice foc,
Ce facem fără el, fără lumină?
Nu te-aș vedea, nu m-ai vedea deloc,
Îți dau o întâlnire în grădină.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sărut, dar cu o relevanță mică.
În zadar
În zadar mai caut în colbul amintirii,
Iarba va acoperi totul,
În zadar mai vii, făptură de vis, virtual mă săruți,
Te văd înaintea treziei, goală ca niciodată,
Ei trec și nu te văd, nepăsători,
Doar seara, în asfințit, ceva se mișcă, șarpele erotic,
Iar alteori ești doar o candelă subțire sub bolta-naltă,
Nici vânturile nu te pleacă, nici duhurile altor vieți,
Ne pasă nouă azi de slava lumii? Dar nicidecum.
Nici bună, nici nebună e lumea, las-o-n pace,
Izvorul tainic va rămâne tainic, nu cerceta nici zodiile, sunt false,
Mă-ncred în propria-mi liră, te-ncrezi în dorul tău fecund,
Să nu te temi, cu mine ești oricând, eu voi veni din ceruri, din pământ,
Orașe furnicar, să le lăsăm, mai este o pădure fără semne?
Ce sunt acele turme-n zare? Sunt legendarii zimbrii sau roboți dimensionați?
Cum mă-nchinam la Kamadeva, eram elev, erai elevă,
Veneai oricând, râdeai oricând, apoi o stea căzu din cer,
Trecură ani, trecură ierni și ploi toride, nu mai veneai,
Ai existat? Doar tu poți ști. Am să adorm curând. Ce voi visa?
Dar pentru mine vor scrie versuri norii și multicolorii fluturi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
- poezie (vezi și poem)
- Poezia este un joc al fanteziei, o sfâșiere lăuntrică exprimată armonios, o armă împotriva morții, un telefon fără fir, este absența și prezența himericei iubiri, dușmană a sentințelor de orice fel, poezia este multicoloră ca sufletele noastre, un concert scris pe clapele calculatorului, un balet pentru cei care nu mai pot merge, un sărut ce poate fi refuzat, dar ce nu este poezia? Orice, în afară de opacitate.
definiție aforistică de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ochi netemători
Cu ochi netemători privesc cerul,
El zâmbește, se sprijină pe arbori vechi,
Sunt frații mei, străbunii mei,
De mult nu mai fugim prin lume,
Bem doar nectar albastru,
Iar de iubit, cu vântul ne iubim,
Iubiții se sărută pentru noi,
Copiii râd cu noi fără să știe,
Că existăm nu-i nicio îndoială,
Auzi cum bate inima în toate
și în iarbă și în cărăbuși de aur.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul
Calul paște iarbă,
Iarba paște caii,
Iarba ne paște și pe noi,
Timpul ne paște și el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paște uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înțelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeți, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre ființe?
Uneori mai dau și din cap a jale.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catarame
Între da și nu, mă gândesc la Evtușenko, aș spune da, optimist,
aș spune nu, mai realist, vibrațiile minciunii sunt puternice,
te lovesc ca o ușă batantă, numai furnicile roșii trec pe dedesupt, marx, engels, lenin, stalin, mao, kim, castro, ș. a.,
plouă cu stele pe morți, săruturile noastre, iubito, urcă la cer,
vine vulturul să-mi caute ficatul, nu-l mai găsește, face, scandal,
heil, vultur, e un final.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șarpele tăcerii
Tăcerea ascunde venin,
Nu, spune Eugen Ionescu,
Da, spune Tzara,
Tu spui, te sărut, apoi taci
Timp de trei secole,
Plus fort que la mort,
Paul Valery privește printre degete,
O camionetă poate reduce la tăcere pe orice înțelept,
Uiți, iubito, la început a fost Cuvântul,
Ex nihilo nihil, din Cuvânt se naște totul,
O ritornelă, vrei?
Tristețe abur trist,
Mă-nvăluie o clipă doar,
Tu n-ai plecat, nici n-ai venit,
Ai existat?
E în zadar să-ntreb pereții, corbii, cred
Că suntem doar atomi diverși,
Unii mai grei, radioactivi,
Alții-servili, ușori, perverși,
Sunt pretutindeni vid și vis.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șarpele
De trei ori Euridice se trezi din vis,
A treia oară era în Paradis,
Orfeu pe nicăieri, necunoscut,
Păreri de rău, pe tine te-a durut?
Doar vocea, a iubirii, neîndoielnic,
De față era vrăjitorul Melnik,
De mulți iubită, ea-l iubea pe-Orfeu,
Iar el, pe nicăieri, în Elizeu.
Acesta-i visul, vraja de neînfrânt,
Euridice, numai un cuvânt
Să pot rosti, mai au ele valoare?
Cuvintele, ca sărutări ușoare.
Iar la sfârșit, se întindea departe
Pustiul, precum pielea unui șarpe.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E transparent
E transparentul soare în ochii obosiți,
Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimți,
Cad fructele în poala iubitei, le culeg,
Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.
Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,
De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,
Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minți,
Sărut în neștiință sfârcurii tari, fierbinți.
Visasem, oare, iarna cum cobora-n câmpii?
Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,
Cum lunecam pe alba făptură, încântat,
O clipă tot orașul cu noi s-a scufundat.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Love and love
Gura ei aștepta sărutul, lacrimile ei erau o chemare
A fericirii, inima ei se zbătea prinsă încă în plasa copilăriei,
Cineva vorbea cu durerea iubirii, mai știi căldura laptelui matern?
Oare s-a stins rugul? Capul meu se înclină, mă simt ca la apa Babilonului.
Mă simt de parcă aș fi un semn în spațiul zilei, ca un desen de copil.
Sunt, oare, într-un careu de execuție? Dar poți cere iubirea?
Poate o lumânare? Nu te teme, și-a spus.. memoria nu face zgomot.
Dezleagă-mi taina, Doamne. Ești, poate, ultimul refugiu.
Îmi place personalitatea ei, dar pot să calc eu peste mine?:
Mă pasionează sexul opus, zise unul cu glas gros.
Dragostea este ceva tulbure, nu știi din ce este făcută.
Dragostea este o colonie în țările calde.
Poate fi o pădurice de mesteceni tremurând.
O ghitară cântând sub briza mării.:
Ieri o vedeai și nu e. Unde e femeia de dor nebună,
Unde? Strigă de după gratii violatorul.
Ce cauți tu în viața mea, șoptește bolnavul, căutând medicamentele pe noptieră.
Două viori cu coardele rupte. O glumă e iubirea, când se repetă, e grav.
La un pas de fericire, apoi te calcă tramvaiul.
Cinstitelor doamne cu multe principii
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățelul
Un cățel s-a apropiat de mine,
și-a pus lăbuța pe genunchiul meu,
m-a lins pe nas și mi-a spus-
chiar dacă fiecare vede altfel
un aspect sau altul,
asta nu înseamnă
că trebuie sa vedem toți la fel.
Nu te mai consuma inutil în conflicte!
Acceptă că așa sunt unii,
tu ești altfel,
toți te iubesc în felul lor,
trebuie să accepți asta,
pentru că a iubi înseamnă a-l simți
pe Dumnezeu în noi.
Tu știi cine ești tu,
nu putem să-i schimbăm pe alții,
schimbarea o facem
doar în noi, întotdeauna.
Am luat cățelul în brațe și l-am sărutat.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu era nimic altceva
Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuție.
Apăru un mesaj ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi mă iubiți
E disonant și inestetic,
Ceapa și crapul în tigaie
Fac un imperiu, de mălai e,
caută chiștoace în tomberoane,
Iar Aleihap cântă Yorbane,
Socrate a pierdut pinaclul,
Înțeapă Ateh numai cu acul,
Cine scoate dinți de argint,
Foc și iar foc, strigă un Blind,
Dragoste vrea și ornitorincul,
omul are stil doar cu stângul,
boii soarelui cu sârg
Trag de un astru, vin fete la târg,
Scutură cetina, fără să văd,
Caut pacea și în prăpăd.
Fetele vin dinspre Corint,
Eu le sărut pe rând sau sărind,
Pace-n infern, pace în rai,
Doamne, de ce ne promiți ce nu ai?
Bătrân cerșetor, ai datorii,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente și secunde
Osmoză
Polimorfe sunt versurile, ca verucile,
Stânci marine de râd curcile,
Brize și crize în sufletul Lizei,
Dur și spongios pare acum,
țipăt muzical, suflet-scrum.
Limbajul, ambreiajul dictează curajul,
Capcana, catapulta, schimbă sărutul, insulta,
Espace traversee en tous sens,
Promite-mi buzele tale, Helene,
Răul doarme sub masă, ne mușcă,
Ia o sabie ori o pușcă,
Trage, trage în orice direcție,
Osmoza este singura lecție,
Osmotic apărem, dispărem,
Ochii noștri se făcură de lemn,
Ard ca niște petarde, ca smoala,
Întoarce, bunicule, coala,
Spune nepotul de trei anișori,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E liniște în țara poeziei
E liniște în țara poeziei,
Pornografia s-a retras la PornTv,
Poeții dorm vrăjiți de amintire,
Pe bulevarde circulă BMW.
Din darul magilor n-a mai rămas nimic,
Iar Zarathustra a fost dus la DNA,
Zadarnic dai un pup, un click,
în liniștea aceasta e ceva.
Nainte de sfârșitul Lumii,
Vine sfârșitul fiecăruia,
O auroră n dansurile spumei,
Timpul ca norii zboară undeva,
Treptele gem ca-n boală animalul,
Calul aleargă în câmpii pustii,
Mila cu sila se-ntâlnesc la vilă,
De ce, iubito, numai noaptea vii?
Prin aer mai plutesc săruturi,
Bietul Petrarca a cerut un ceai,
Mușcați de șarpe, cad eroi sub scuturi,
Scrie, Poete, scrie, ce mai stai?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un prieten
Un prieten mă întreabă, despre
Ce vrei să discutăm? E o întrebare prăpastie,
Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât,
Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte,
Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul,
Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin,
Pasărea- arc lovește mai larg, morții se roagă pentru cei vii și cei goi,
Am exilat cuvintele, floricele, drăguțele, morfologic nu este corect,
Misiuni și promisiuni goale, duet fals, cum poți spunea DA tăcerii?
Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre muți bâlbâitul spune ce vrea.
Cuvântul de fier nu-mi este prieten, cuvântul ca melcul îmi pare mai blând,
Te-nșeli, zice melcul, tu nu știi ce zace, durere și somn și plâns în adânc,
Acidul cel tare așteaptă doar clipa, lumina se poate preface-n pârjol,
Primește-mi, iubito, cuvântul, sărutul, tu nu știi ce poate silaba pistol.
Pot fi precum marea, umil ca pământul, primește-mă-n palmă ca pe un duh,
Pot fi stejarul, pot fi și iarba, prin tine, din haos pot iară să urc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre sărut, adresa este: