Toamna
e liniste, n-aud nimic,
decat fosnetul frunzelor,
ecoul surd tipic
zgomotelor ploilor
totul este trist
frunzele ingalbenesc
cu peisajul toamnei
incet, ma obisnuiesc
nici soarele nu se arata
randunelele se duc,
se scutura de-a valma
frunzele de nuc
si bruma s-a lasat
peste lanuri si campii
vara-mbalsamatoare
unde esti? cand o sa vii?
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frunze, dar cu o relevanță mică.
Ma pierd
ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc
ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand
ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema
ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ananghie
cerul este mult prea scund,
cand ajungi la ananghie
nu ascunde ce ai facut
toata lumea o va stie
va ploua mereu, mereu,
pe strazile unde pasesti,
gandeste-te mult prea bine,
cine-ai fost si cine esti,
chiar de nimeni nu-ti mai pasa,
nici de oameni, de sentimente,
traiesti o viata, monotona,
cu esecuri si durere
ai ales sa fii bogat,
gonindu-ti fericirea,
te pierzi incet, ca s-un ecou,
pierzandu-ti omenia
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-as fi
de-as fi frunza,
de-as fi floare,
de-as fi apa,
de-as fi ninsoare,
de-as fi un crin, suav si dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce
de-as fi o unda,
de-as fi o zare,
de-as fi un tarm,
de-as fi o mare, de-as fi garoafa, molatica, dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce
de-as fi o ploaie,
marunta sau deasa,
de-as fi un nor,
ce toarce zapada,
de-as fi o frunza, uitata-n vant,
te-as veghea mereu iubito, si-n adancul mormant
poezie de Boros Otto (22 februarie 2009)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
cu multe doruri si necaz
nebarbierit, nepieptanat
cu opinii intelepte
esti poet adevarat
nopti albe petrecute
in compania multor dame
cu iluzii, amintiri,
multe, multe, serenade
ce este poetul?
o frunza in gonire
il asculta cine vrea
dar ramane-n amintire
se va sterge si trecutul
dar poate odat'va reveni,
de-as trai inc-o viata
tot poet as vrea sa fiu
poezie de Boros Otto (2009)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo de unde nimeni nu se intoarce
cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Rugaciune
ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant
poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
curiozitatea ma apasa spre moartea cea dorita,
am trait destul pe lume si de moarte-mi este dor
eu nu am avut macar nici clipa fericita
am fost absent in viata si astazi vreau sa mor
sa nu mai stiu de nimeni si nimeni sa nu afle
ca am trait vreodata cu patima si jind
mai bine niciodata eu n-as fi fost pe lume
ca nimeni niciodata nicio clipa nu m-a iubit
s-apoi mai am o dorinta, o singura dorinnta
cand va sosi clipa ca sa ma ingropati
sa fie la miezul noptii si nimenea sa nu planga
din suflet sa ma scoateti, din amintire sa ma uitati
nu mai vreau nicicand sa va mai vad vreodata
vreau sa ma odihnesc in adancul meu mormant
iar trupul meu cea fost odat' asa voinic
cand va putrezi atunci as vrea sa plang
sa inund acel sicriu cu lacrima cea rece
sa putrezesc cu dorinta nici trup sa nu mai am
caci sufletul ramane desi trupul trece
prin sange si melancolie as vrea ca sa dispar
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boros Otto despre frunze, adresa este: