Toamna
e liniste, n-aud nimic,
decat fosnetul frunzelor,
ecoul surd tipic
zgomotelor ploilor
totul este trist
frunzele ingalbenesc
cu peisajul toamnei
incet, ma obisnuiesc
nici soarele nu se arata
randunelele se duc,
se scutura de-a valma
frunzele de nuc
si bruma s-a lasat
peste lanuri si campii
vara-mbalsamatoare
unde esti? cand o sa vii?
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ploaie, dar cu o relevanță mică.
Ananghie
cerul este mult prea scund,
cand ajungi la ananghie
nu ascunde ce ai facut
toata lumea o va stie
va ploua mereu, mereu,
pe strazile unde pasesti,
gandeste-te mult prea bine,
cine-ai fost si cine esti,
chiar de nimeni nu-ti mai pasa,
nici de oameni, de sentimente,
traiesti o viata, monotona,
cu esecuri si durere
ai ales sa fii bogat,
gonindu-ti fericirea,
te pierzi incet, ca s-un ecou,
pierzandu-ti omenia
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-as fi
de-as fi frunza,
de-as fi floare,
de-as fi apa,
de-as fi ninsoare,
de-as fi un crin, suav si dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce
de-as fi o unda,
de-as fi o zare,
de-as fi un tarm,
de-as fi o mare, de-as fi garoafa, molatica, dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce
de-as fi o ploaie,
marunta sau deasa,
de-as fi un nor,
ce toarce zapada,
de-as fi o frunza, uitata-n vant,
te-as veghea mereu iubito, si-n adancul mormant
poezie de Boros Otto (22 februarie 2009)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asteptandu-te
in gradina cu trandafiri
m-am asezat pe o bancuta
cu emotii mari in suflet
asteptandu-mi a mea draguta
cu ochi blanzi ce radiaza
lumina-n ochii mei,
cu umarul tau gol,
frumoasa vei fi mereu
esti suava ca -so floare
si micuta ca s-o roua
te voi astepta iubito
daca ninge daca ploua
sa te intind ncet, domol,
intre petale de trandafiri,
sa-ti sarut mana fina
sa fim enigma unei mari iubiri
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugaciune
ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant
poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boros Otto despre ploaie, adresa este: