Buzău şi timp

Dimensiune istorică

Cât e Buzăul de mare?
La această întrebare
Răspund chiar şi cei profani:
Are două mii de ani!

epigramă de Gheorghe Culicovschi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cutremurul din 31.08.1986. Întrucât uşile din faţă erau ţinute închise, ieşirea din Palatul de Justiţie Buzău era dificilă. Am rugat viitorul cutremur

De nu vii în timpul nopţii
Suntem condamnaţi cu toţii
La pedeapsa capitală:
Moarte prin... înghesuială!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Serbările Juriştilor, Sinaia (aprilie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de expansiune buzoiană (după referendumul de alipire la Buzău a Staţiunii balneoclimaterice Monteoru din decembrie 2005)

După Merei, urmează să se ştie,
Ploieştiul să devină suburbie
Şi-apoi, în anii care vor urma,
Lipim şi Bucureştiu-n... mahala.

epigramă de Lucian Mănăilescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (1 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţele Cenaclului Viaţa Buzăului aveau loc în toate zilele de marţi

Pentru marţea viitoare
N-avem versuri, proză, drame?
Facem deci o şezătoare
Şi citim iar... Epigrame!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viaţa Buzăului" (1987)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt judeţe în România unde ţăranii n-au mălaiul bietei lor mămăligi zilnice - şi silnice - şi nici nu găsesc de unde să cumpere. Întâi s-a ştiut aceasta pentru Neamţ, apoi Suceava, Prahova, Buzăul au venit la rând. Ţara grânelor nu-şi poate nutri fiii cei mai buni şi cei mai harnici.

Nicolae Iorga în Neamul românesc (9 martie 1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era de cu seară. Ene Lelea, ieşit în curtea gospodăriei asculta vuietul Buzăului scăpat din gheţuri. Sufla austrul. Luna subţire, scorojită ca o lipie arsă, văruia fruntea casei cu cerdac şi cu două turnuleţe de tablă. Un nor, ca o culme de negură, zăbovea peste livadă. Trei stele aşezate în triunghi, scânteiau cu luciri minerale în dunga de zăpadă de lângă scara magaziei. Mirosea a mraniţă, a coajă de copac şi a boştină fiartă.

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Ion Blănaru, după ce s-a încumetat a scrie o epigramă în Cenaclul "Viaţa Buzăului"

Consumat-ai şapte file,
Trebuindu-ţi şapte zile,
Să-mi răspunzi cu astă strofă.
Chiar de-ai blană, nu ai stofă.

Mă ataci fără de teamă,
Pari a fi chiar temerar,
Blană ai, de bună seamă,
Te conjur, rămâi blănar!

Vrei să furi, ca Prometeu,
Focul sacru dar nu-s trist:
Meritul va fi al meu,
De-o să ajungi epigramist.

După cum zicea o fată,
Ce-o duceai de braţ, odată,
Eşti seducător, bădie
Dar numai prin... poezie.

poezie celebră de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viaţa Buzăului" (1987)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dulău lătră gros, hodorogit, între căpiţele de fân, vulpea strănută, înveselită parcă de răguşeala duşmanului ei, se răsuci şi dispăru în josul malului.
"Am scăpa-o se necăji Ene Lelea, dar mâine seară stau la pândă." Auzi ţipătul prelung şi straniu al unei păsări poposite în vărsătura Buzăului şi se-nfioră. Sângele-i goni spre inimă, într-o zvârcolire dureroasă care se risipi în toate fibrele trupului, tulburătoare.
Pe urmă se simţi uşor şi dogorând şi-i veni să râdă. Dinţii îi luciră sub mustaţa blondă, albi ca şi capacul tabacherii pe care-o învârtea uitat în mâini. Îi pătrunsese brusc o veselie neînţeleasă ca după o noapte de somn bun, şi porni să dea ocol curţii tăvălite în văpaia lunii, cu miile de lucruri care altădată nu atrăgeau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, învăluite, într-un farmec aparte, duios, uimind sufletul şi chemându-te să te apleci asupra lor, să le mângâi. Străbătu aria de-a curmezişul, fără o ţintă precisă şi auzind gălăgie în şopronul unde fierbea cazanul de ţuică, se opri în dosul uşii vechi, afumate şi aruncă o privire înăuntru printre două stinghii rupte.

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asterisc

Copiii altora sunt copiii noştri. Ce
uşor se intră în rai, ce greu se naşte un
copil. În ziua a şaptea, Maria îşi
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea uşor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceţi? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e şi ea un copil. Întors din
război cauţi femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu eşti
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut – un copil. Ţi-aduc odrasla unei
nopţi cu aripi de sânge, au arome şi
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara Luanei

Ţara Luanei e ţara-n care zeii înşişi
Au coborât din veşnicie...!
Demult, cu mii de ani în urmă
În drumul meu către un sat de Pini-,
Am întâlnit un om...
Un domn la vârsta senectuţii...!
Cu părul argintiu...
Şi vorbă caldă, aurie...
Un om cu chip de înger!
Frumos şi bun,
Cu senectute de Buzău...
Acolo, la senioratul de Buzău,
O părticică pură din fiinţa-mi
S-a dezlipit concret şi a rămas...!
Şi-n locul ei s-a aşezat Luana:
O inimă curată, cu senectute... de Buzău!

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara Luanei (pledoarie pentru senectute) Acum ceva vreme, un domn de pe-aici m-a invitat să-i vizitez grădina, în care lucrează [...] | Citeşte tot comentariul

Itinerar natal

Ascult buletin meteo ades
şi tot mă uit, mă uit pe hartă
unde recunosc locuri trăite;
la Râmnicul Sărat ales,
lângă Buzău, unde nici vânt nu iartă
şi-unde zăpezile-s vârtejuri troienite.

Mă leagă peste totul amintiri
de locuri şi mi-e dor mai mult de oameni
ce-i caut fie-n gând sau merg să-i văd
şi-i regăsesc futile amăgiri...
şi-mi dă senzaţie de rescapat de un prăpăd.

Mă plimb pe străzile de la Focşani
şi dorm pe la moteluri,
petrec în crâng cu amici la Căprioara
-că nu ştiu cum n-aveam lipsă de bani-
şi-ntotdeauna, printre "ELE" ţeluri,
savoarea mi-o-ncântam când cădea seara.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În haos!

Motto:
O! nimic, cât eşti de mare.
V. Conta

A'nserat de multă vreme şi'ntunericul tot creşte
Peste munţi cu străvechi codri, peste câmpuri se lăţeşte.
Sgomotul în sat se stinge, ca lumina de la geamuri
Iar în codru numai pleopul aiureşte lin din ramuri.
Peste p'etre apa fuge murmurând în vad la gârla
Liniştea-i acum deplină, totu-i tainic şi misteric
Iar pe jos prin erbur, greeri ţârâie pe'ntuneric.
Ca mari lacrimi lucitoare, stele lucesc pe sus,
După deal în depărtare, greu mişcându-se din loc
Ese luna cea rotundă, roş-aprinsă, parcă-i foc!
Şi tabloul este magic, negrul nopţei se'nsenină
Luna sue, luminează; sus sunt puncte de lumină;
Şi privesc tăcut în juru-mi, când la lună, când la stele
Ce pe cer sunt risipite şi adânc mă pierd în ele!...

De'odată trece' grabă o steluţă căzătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de D. Dragomirescu din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!