Citate despre Buzău și timp
citate despre Buzău și timp (inclusiv în versuri).
Dimensiune istorică
Cât e Buzăul de mare?
La această întrebare
Răspund chiar și cei profani:
Are două mii de ani!
epigramă de Gheorghe Culicovschi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cutremurul din 31.08.1986. Întrucât ușile din față erau ținute închise, ieșirea din Palatul de Justiție Buzău era dificilă. Am rugat viitorul cutremur
De nu vii în timpul nopții
Suntem condamnați cu toții
La pedeapsa capitală:
Moarte prin... înghesuială!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Serbările Juriștilor, Sinaia (aprilie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de expansiune buzoiană (după referendumul de alipire la Buzău a Stațiunii balneoclimaterice Monteoru din decembrie 2005)
După Merei, urmează să se știe,
Ploieștiul să devină suburbie
Și-apoi, în anii care vor urma,
Lipim și Bucureștiu-n... mahala.
epigramă de Lucian Mănăilescu din ziarul "Viața Buzăului" (1 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ședințele Cenaclului Viața Buzăului aveau loc în toate zilele de marți
Pentru marțea viitoare
N-avem versuri, proză, drame?
Facem deci o șezătoare
Și citim iar... Epigrame!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viața Buzăului" (1987)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt județe în România unde țăranii n-au mălaiul bietei lor mămăligi zilnice - și silnice - și nici nu găsesc de unde să cumpere. Întâi s-a știut aceasta pentru Neamț, apoi Suceava, Prahova, Buzăul au venit la rând. Țara grânelor nu-și poate nutri fiii cei mai buni și cei mai harnici.
Nicolae Iorga în Neamul românesc (9 martie 1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era de cu seară. Ene Lelea, ieșit în curtea gospodăriei asculta vuietul Buzăului scăpat din ghețuri. Sufla austrul. Luna subțire, scorojită ca o lipie arsă, văruia fruntea casei cu cerdac și cu două turnulețe de tablă. Un nor, ca o culme de negură, zăbovea peste livadă. Trei stele așezate în triunghi, scânteiau cu luciri minerale în dunga de zăpadă de lângă scara magaziei. Mirosea a mraniță, a coajă de copac și a boștină fiartă.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Ion Blănaru, după ce s-a încumetat a scrie o epigramă în Cenaclul "Viața Buzăului"
Consumat-ai șapte file,
Trebuindu-ți șapte zile,
Să-mi răspunzi cu astă strofă.
Chiar de-ai blană, nu ai stofă.
Mă ataci fără de teamă,
Pari a fi chiar temerar,
Blană ai, de bună seamă,
Te conjur, rămâi blănar!
Vrei să furi, ca Prometeu,
Focul sacru dar nu-s trist:
Meritul va fi al meu,
De-o să ajungi epigramist.
După cum zicea o fată,
Ce-o duceai de braț, odată,
Ești seducător, bădie
Dar numai prin... poezie.
poezie celebră de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viața Buzăului" (1987)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Buzău și timp, dar cu o relevanță mică.
Un dulău lătră gros, hodorogit, între căpițele de fân, vulpea strănută, înveselită parcă de răgușeala dușmanului ei, se răsuci și dispăru în josul malului.
"Am scăpa-o se necăji Ene Lelea, dar mâine seară stau la pândă." Auzi țipătul prelung și straniu al unei păsări poposite în vărsătura Buzăului și se-nfioră. Sângele-i goni spre inimă, într-o zvârcolire dureroasă care se risipi în toate fibrele trupului, tulburătoare.
Pe urmă se simți ușor și dogorând și-i veni să râdă. Dinții îi luciră sub mustața blondă, albi ca și capacul tabacherii pe care-o învârtea uitat în mâini. Îi pătrunsese brusc o veselie neînțeleasă ca după o noapte de somn bun, și porni să dea ocol curții tăvălite în văpaia lunii, cu miile de lucruri care altădată nu atrăgeau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, învăluite, într-un farmec aparte, duios, uimind sufletul și chemându-te să te apleci asupra lor, să le mângâi. Străbătu aria de-a curmezișul, fără o țintă precisă și auzind gălăgie în șopronul unde fierbea cazanul de țuică, se opri în dosul ușii vechi, afumate și aruncă o privire înăuntru printre două stinghii rupte.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asterisc
Copiii altora sunt copiii noștri. Ce
ușor se intră în rai, ce greu se naște un
copil. În ziua a șaptea, Maria își
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea ușor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e și ea un copil. Întors din
război cauți femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut un copil. Ți-aduc odrasla unei
nopți cu aripi de sânge, au arome și
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara Luanei
Țara Luanei e țara-n care zeii înșiși
Au coborât din veșnicie...!
Demult, cu mii de ani în urmă
În drumul meu către un sat de Pini-,
Am întâlnit un om...
Un domn la vârsta senectuții...!
Cu părul argintiu...
Și vorbă caldă, aurie...
Un om cu chip de înger!
Frumos și bun,
Cu senectute de Buzău...
Acolo, la senioratul de Buzău,
O părticică pură din ființa-mi
S-a dezlipit concret și a rămas...!
Și-n locul ei s-a așezat Luana:
O inimă curată, cu senectute... de Buzău!
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara Luanei (pledoarie pentru senectute) Acum ceva vreme, un domn de pe-aici m-a invitat să-i vizitez grădina, în care lucrează [...] | Citește tot comentariul
Itinerar natal
Ascult buletin meteo ades
și tot mă uit, mă uit pe hartă
unde recunosc locuri trăite;
la Râmnicul Sărat ales,
lângă Buzău, unde nici vânt nu iartă
și-unde zăpezile-s vârtejuri troienite.
Mă leagă peste totul amintiri
de locuri și mi-e dor mai mult de oameni
ce-i caut fie-n gând sau merg să-i văd
și-i regăsesc futile amăgiri...
și-mi dă senzație de rescapat de un prăpăd.
Mă plimb pe străzile de la Focșani
și dorm pe la moteluri,
petrec în crâng cu amici la Căprioara
-că nu știu cum n-aveam lipsă de bani-
și-ntotdeauna, printre "ELE" țeluri,
savoarea mi-o-ncântam când cădea seara.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În haos!
Motto:
O! nimic, cât ești de mare.
V. Conta
A'nserat de multă vreme și'ntunericul tot crește
Peste munți cu străvechi codri, peste câmpuri se lățește.
Sgomotul în sat se stinge, ca lumina de la geamuri
Iar în codru numai pleopul aiurește lin din ramuri.
Peste p'etre apa fuge murmurând în vad la gârla
Liniștea-i acum deplină, totu-i tainic și misteric
Iar pe jos prin erbur, greeri țârâie pe'ntuneric.
Ca mari lacrimi lucitoare, stele lucesc pe sus,
După deal în depărtare, greu mișcându-se din loc
Ese luna cea rotundă, roș-aprinsă, parcă-i foc!
Și tabloul este magic, negrul nopței se'nsenină
Luna sue, luminează; sus sunt puncte de lumină;
Și privesc tăcut în juru-mi, când la lună, când la stele
Ce pe cer sunt risipite și adânc mă pierd în ele!...
De'odată trece' grabă o steluță căzătoare,
[...] Citește tot
poezie de D. Dragomirescu din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Buzău și timp, adresa este: