
- ură
- Ura este nebunia inimii.
definiție clasică de Byron
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!



Inima va fi sfărâmată, dar sfărâmată, va trăi.
citat din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani
Vreau nemișcării inima să-mi dau
Căci alte inimi nu mai pot mișca,
Dar chiar de pentru mine doruri n-au,
Iubesc și-așa.
Mi-s zilele ca galbenele foi
Și duse-s flori și poame de amor,
Azi numai suferințe și nevoi
Mă împresor.
Iar focul ce mă arde aici, în piept,
E ca vulcanul, de cenușă greu,
Nu torțe să aprindă mai aștept
Ci rugul meu.
Speranțe, grijă, teamă, gelozii,
Extazul și puterea dragostei,
Nimic din ele nu mai pot simți,
Doar lanțul ei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Paul Abucean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



Deci nu vom mai hoinări
Deci nu vom mai hoinări
Noaptea-n ora cea târzie
Chiar de inima ar iubi
Chiar de luna-i aurie.
Căci spada teaca-și tocește
Și sufletu-n piept se stinge
Inima se odihnește,
Dragostea n-o mai atinge.
Noaptea-i să iubești, tu știi
Doar că ziua-i prea grăbită
Și nu vom mai hoinări
Chiar de luna-i răsărită.
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Adio, Soare, nu te voi mai vedea de acum înainte! Prima mea privire de dragoste și de admirație - pentru tine a fost! Primește-o acum și pe ultima: nu vei mai lumina nicicând vreun muritor căruia darul strălucirii tale să-i fi fost mai fatal decât mie! O inimă nemuritoare se răsplătește și se pedepsește singură. Ea poartă în sine însăși izvorul și sfârșitul nefericirii sale!
citat celebru din Byron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Prometeu
I
Titan! Al omenirii chin,
Mereu disprețuit de zei,
În ochii-ți, veșnice scântei,
S-a oglindit întreg, hain.
Ți-a fost răsplată suferința
Care ți-a măcinat ființa,
Și lanțul, vulturul, o stâncă,
Tortura crâncenă și-adâncă
Pe care-o inimă vitează,
Doar solitudinii-o trădează,
În mândra ei însingurare, -
Dar și atunci cu-o șoaptă mută
Ca cel de sus să nu-i audă
Suspinul stins în murmurare.
(...)
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Noi nu vom mai merge la plimbare
Noi nu vom mai merge la plimbare
Prin catifeaua nopții, să-i simțim alintul,
Deși inima-i încă iubitoare
Și luna sus pe cer curată ca argintul;
Pentru că,-n timp, sabia-și uzează teaca
Și sufletul își istovește pieptul,
Pentru că inima cere-o pauză, săraca,
Și chiar iubirea la odihnă-și cere dreptul.
Deși noaptea-îndeosebi iubirea dă în floare
Și deși ziua prea îndată vine,
Noi nu vom mai merge la plimbare
Sub raza lină-a lunii pline.
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pășește-n Frumusețe
Pășește-n Frumusețe, ca o noapte
Când nu sunt nori și ceru-i înstelat
Sclipirile și bezna fără șoapte
Pe chipul ei și-n ochi s-au adunat:
Și m-am mirat să văd lumini în noapte
Ce zilei sumbre Cerul nu le-a dat.
Mai multă umbră, raze mai puține
Au afectat necunoscutul har
Ce-i ondulează părul negru bine
Și chipul i-l aprinde ca un jar;
Pe care gânduri trec, pure și line,
Ce vin din locul lor originar.
Și pe acel obraz, și pe sprânceană,
Atât de blând, de calm, de elocvent,
Are un zâmbet, iar culoarea-i faină,
Căci binele îl face-n mod frecvent,
Și mintea îi este împăcată-n taină,
Iar inima iubește inocent!
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Femeii
Femeie! Trebuia să știu, din viață,
Că te iubește cinʼ te vede-n față;
Tot viața să mă-nvețe trebuia
Că-i vorbă-n vânt făgăduiala ta;
În fața farmecelor tale pus,
Știu însă doar că te iubesc nespus.
Memorie, ești binecuvântată
Când cu Nădejdea te arăți de-odată,
Dar blestemată ești de-ndrăgostiți
Când de Nădejdea lor sunt părăsiți.
Femeie, frumusețe-nșelătoare,
Ce grabnic tinerii îți dau crezare!
Ce tare bate inima lor, când
Văd prima oară ochii tăi arzând
-Albaștri, negri sau ca de alună,
Din care lunecă vreo rază bună!
Ce repede se-ncred ei în cuvântul
Dat lor, și îți ascultă jurământul,
Nădăjduind că veșnic ți-l vei ține,
Când tu te schimbi chiar într-o zi, vezi bine!
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Strofe pentru muzică
Nu pot să-ți spun numele: prea e legat
De chinuri, și sună profund vinovat.
Doar lacrima de pe obraz e în stare
Să spună ce gânduri mă-ncearcă, amare.
Prea scurte-au fost orele dragostei noastre,
Prea lungi ca în suflete pacea s-adaste!
Din lanț ne tot zmulgem, mereu ne căim,
Mereu despărțindu-ne, iar ne unim.
A mea fie vina, a ta fericirea!
Mă iartă, iubito, și uită-ți iubirea,
Dar inima mea, ți-e dată pe veci,
Doar tu o poți frânge, din preajmă-mi de pleci.
Smerit lângă tine-acest suflet al meu
(Cu cei trufași, aspru), m-apasă azi, greu:
Cu tine alături, chiar clipa fugară
Mai dulce ne-ar fi decât orice comoară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Deșertăciune-i totul
I
Aveam înțelepciune, faimă, vlagă,
Și tinerețe, sănătate-aveam,
Și vinuri în pocale. Ziua-ntreagă,
La ochii frumuseții mă-nsoream.
Sub mângâieri simțeam că se topește
Și sufletul din mine, uneori.
Aveam tot ce pământul dăruiește,
Tot ce-și doresc sărmanii muritori.
II
Încerc să număr zilele frumoase
Ce-ar fi în stare a mă ispiti
Să le trăiesc din nou,-cele rămase
În amintirea mea. O, n-a fost zi
Și n-a fost ceas de-adâncă desfătare,
Lipsit de-amărăciune-n viața mea-
Nicio podoabă, cât de sclipitoare,
Să nu m-apese, chiar când strălucea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.

Când noi ne-am despărțit
Când noi ne-am despărțit
Tăcuți și cu tot chipu-nlăcrimat
Și inimile aproape au murit
Desprinse după ani ce-am adunat,
Palid și rece-al tău obraz a devenit
Iar sărutarea ta chiar și mai rece
Și-adevărat că ora aceea a prevestit
Durerea ce nu trece.
Și roua dimineții blând cădea
Pe fruntea-mi răcorită oarecum
Și am simțit că mă avertiza
De ce simt eu acum.
Ce ai jurat, călcat-ai în picioare
Și numele acum îți e hulit
Știu asta și atât de mult mă doare
Și mi-e rușine și mă simt mâhnit.
Și toți vorbesc așa urât de tine
Urechea mea ar vrea să nu-nțeleagă;
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Byron despre inimă, adresa este:
