Strofe pentru Augusta VIII
Nici tu nici eu nu vom pieri,
Orice ursită mă așteaptă
Iar cerul te va răsplăti,
Căci judecata lui e dreaptă.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, Soare, nu te voi mai vedea de acum înainte! Prima mea privire de dragoste și de admirație - pentru tine a fost! Primește-o acum și pe ultima: nu vei mai lumina nicicând vreun muritor căruia darul strălucirii tale să-i fi fost mai fatal decât mie! O inimă nemuritoare se răsplătește și se pedepsește singură. Ea poartă în sine însăși izvorul și sfârșitul nefericirii sale!
citat celebru din Byron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prometeu
I
Titan! Al omenirii chin,
Mereu disprețuit de zei,
În ochii-ți, veșnice scântei,
S-a oglindit întreg, hain.
Ți-a fost răsplată suferința
Care ți-a măcinat ființa,
Și lanțul, vulturul, o stâncă,
Tortura crâncenă și-adâncă
Pe care-o inimă vitează,
Doar solitudinii-o trădează,
În mândra ei însingurare, -
Dar și atunci cu-o șoaptă mută
Ca cel de sus să nu-i audă
Suspinul stins în murmurare.
(...)
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru muzică
Nu pot să-ți spun numele: prea e legat
De chinuri, și sună profund vinovat.
Doar lacrima de pe obraz e în stare
Să spună ce gânduri mă-ncearcă, amare.
Prea scurte-au fost orele dragostei noastre,
Prea lungi ca în suflete pacea s-adaste!
Din lanț ne tot zmulgem, mereu ne căim,
Mereu despărțindu-ne, iar ne unim.
A mea fie vina, a ta fericirea!
Mă iartă, iubito, și uită-ți iubirea,
Dar inima mea, ți-e dată pe veci,
Doar tu o poți frânge, din preajmă-mi de pleci.
Smerit lângă tine-acest suflet al meu
(Cu cei trufași, aspru), m-apasă azi, greu:
Cu tine alături, chiar clipa fugară
Mai dulce ne-ar fi decât orice comoară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța
A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Și singură-n tăcere o simt iar tremurând.
A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca și slaba lumină candelei sub mormânt,
Ș-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca și cînd n-ar fi fost.
Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece
Făr-a-ți arunca ochiul și fără a gândi
L-aceea ce cenușa-i te simte, deși rece;
Singura chinuire și iad ce-aș suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Ascultă-mi ăst din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu oprește a plânge pe cei morți;
În veci eu ți-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porți,
Întîia ș-a din urmă răsplată de amor.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Byron despre răsplată, adresa este: