O, iubire! Tânără iubire! Prins în legătura ta trandafirie, lasă-l pe înțelept sau pe cinic să flecărească ce vrea; aceste ore și numai acestea, răscumpără anii de mizerie ai vieții!
citat celebru din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (II)
fragment
Două făpturi văzut-am, în plină tinerețe,
Șezând, întinse-n iarba, pe-un delușor, tihnit,
Colina care-ncheie, cu dulcea-i pantă, șirul
Unduitor de dealuri și care nu-și înmuia
Picioarele în mare, ci, o scăldau, la poale:
Podgoriile, crângul și lanurile verzi...
Iar în oceanu-acesta se arată, ici-acolo,
Un coperiș de țară și fumul șerpuind
Câtre senin. Colina de-un brâu era încinsă,
O verde diademă de pomi sădită de mâna
De om, și nu de mâna capricioasei firi.
Deci fata și flăcăul, precum v-am spus, priveau
De pe colină: fata, în jurul ei; flăcăul
La ea la fel de tineri dar osebiți ca vârstă.
Se presimțea femeia în ea, precum se-arată
În ceața serii, luna, pe câtă vreme el
Un copilandru încă părea arzând de dor.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri scrise sub un ulm în cimitirul din Harrow
Copac al tinereții, mângâiat
De adierea unui cer curat,
Vin singur azi la tine, plin de gânduri,
Eu, care-odată, în atâtea rânduri,
Te vizitam cu-atâția camarazi:
Prin lume duși, plâng poate și ei, azi,
Pierdutul rai! Când urc spre vechea-ți culme,
Eu tot te mai admir, bătrâne ulme,
Sub ale cărui crengi veneam ades
Către-asfințit, tihnit să meditez.
La fel și-acum, în umbra ta vin, iată,
Dar vai! lipsit de gândul de-altădată!
Iar ramurile tale gem în vânt
Și spre trecut mă-mbie, murmurând
C-un neasemuit de dulce glas:
"Ia-ți, cât mai poți, un ultim bun rămas!"
(...)
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii
Femeie! Trebuia să știu, din viață,
Că te iubește cinʼ te vede-n față;
Tot viața să mă-nvețe trebuia
Că-i vorbă-n vânt făgăduiala ta;
În fața farmecelor tale pus,
Știu însă doar că te iubesc nespus.
Memorie, ești binecuvântată
Când cu Nădejdea te arăți de-odată,
Dar blestemată ești de-ndrăgostiți
Când de Nădejdea lor sunt părăsiți.
Femeie, frumusețe-nșelătoare,
Ce grabnic tinerii îți dau crezare!
Ce tare bate inima lor, când
Văd prima oară ochii tăi arzând
-Albaștri, negri sau ca de alună,
Din care lunecă vreo rază bună!
Ce repede se-ncred ei în cuvântul
Dat lor, și îți ascultă jurământul,
Nădăjduind că veșnic ți-l vei ține,
Când tu te schimbi chiar într-o zi, vezi bine!
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pentru dragoste
O, nu-mi vorbiți de oameni faimoși prin fapte mari!
Ni-i faimă tinerețea cu dulcele ei jar,
Căci iederea și mirtul zilele-i de aur
Sunt mai presus ca toate cununile de laur.
Ghirlandele pe-o frunte pleșuve ce sunt, oare,
Decât o-nrourată dar ofilită floare?
De ce să-mi încunune, deci, tâmpla o podoabă
Ce nu-i e decât faimei prea-trecătoarea roabă?
O, faimă! De vreodată lăsatu-m-am vrăjit
De laudele tale, tu nu m-ai amețit
Mai mult ca ochii dragei, căci ei mi-au dat răspuns
Că nu-mi resping iubirea de care m-am pătruns.
Te-am căutat acolo și te-am găsit în ei.
Ți-a împletit privirea-i cunune de scântei.
Aflat-am, în privirile-i de foc,
Și faimă și iubire,-la un loc.
poezie celebră de Byron, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e deșertăciune, zice predicatorul [All is vanity, saieth the preacher]
Eram deștept, faimos și iubitor,
Și sănătos, cu trupul tinerel;
Din orice vie luam câte-un ulcior,
Mă dezmierdau contururi fel de fel;
Inima-n ochi frumoși lucea firesc
Iar sufletul simțeam că-i afectuos;
De desfătări și tot ce-i pămânesc
Mă bucuram precum un prinț fălos.
Încerc să număr zilele ce-au fost
De care încă pot să-mi amintesc,
Să văd dacă în viață e vreun rost
Ce m-ar putea tenta să mai trăiesc.
Dar nicio zi n-a fost, și niciun ceas
Să simt plăcere fără de amar;
Nicio ispită brusc nu m-a atras
Să n-aibă fiere-n luciul ei bizar.
Șarpele-n câmp, cu vrăji și cu talent,
Inofensiv devine imediat;
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciune-i totul
I
Aveam înțelepciune, faimă, vlagă,
Și tinerețe, sănătate-aveam,
Și vinuri în pocale. Ziua-ntreagă,
La ochii frumuseții mă-nsoream.
Sub mângâieri simțeam că se topește
Și sufletul din mine, uneori.
Aveam tot ce pământul dăruiește,
Tot ce-și doresc sărmanii muritori.
II
Încerc să număr zilele frumoase
Ce-ar fi în stare a mă ispiti
Să le trăiesc din nou,-cele rămase
În amintirea mea. O, n-a fost zi
Și n-a fost ceas de-adâncă desfătare,
Lipsit de-amărăciune-n viața mea-
Nicio podoabă, cât de sclipitoare,
Să nu m-apese, chiar când strălucea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (VI)
Și iar se schimbă visul. Pribeagul s-a întors
Și-l văd pășind în fața altarului, la braț
Cu tânăra-i mireasa suavă. E frumoasă,
Dar nu ca steaua dalbă a tinereții lui,
Și iată cum, deodată, pe chipului lui apare
Aceeași tulburare ce l-a cutremurat,
Pe vremuri, în capela bătrână; pentru-o clipă,
Ca și atunci, noianul de gânduri tăinuit
I-acoperă obrazul și piere fără veste
Cum a venit, și iată-l în liniște rostind
Cuvintele cerute de legământ, dar glasul
Străin îi pare, totul se-nvârte-n jurul lui,
Nu vede nici ce este, nici ce-ar putea să fie,
Ci casa veche, sala familială, largă,
Odăile și locul și ceasul anumit,
El vede umbra, vede lumina cum coboară,
Prilejul care-l leagă de-acel suprem minut
Și-o vede pe femeia care i-a fost menită
Cum se strecoară iarăși umbrindu-i ziua. Dar
De ce, în astă clipa, i se-arătase iarăși?
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța
A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Și singură-n tăcere o simt iar tremurând.
A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca și slaba lumină candelei sub mormânt,
Ș-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca și cînd n-ar fi fost.
Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece
Făr-a-ți arunca ochiul și fără a gândi
L-aceea ce cenușa-i te simte, deși rece;
Singura chinuire și iad ce-aș suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Ascultă-mi ăst din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu oprește a plânge pe cei morți;
În veci eu ți-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porți,
Întîia ș-a din urmă răsplată de amor.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Byron despre tinerețe, adresa este: