Basmele se nasc într-o lume zbuciumată care este peste tot și nicăieri, unde moartea este începutul vieții de după nimic.
aforism de Camelia Oprița (aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dumnezeu este începutul și sfârșitul. Imuabil, infinit și indivizibil;puterea Lui este voința Lui
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul meu a început de la floarea căreia îi port numele; mi-l dăduse mama la naștere, și de atunci s-a prins de mine visul.
Camelia Oprița în literaturapentruminteinimasisuflet.wordpress.comPovestiri cu tâlc de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a fost învestit de către Dumnezeu să dăruiască iubire celuilalt, acesta este începutul de a se ajuta pe sine.
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este obstacolul ce nu poate fi cucerit de nimeni; este începutul și sfârșitul a tot și în toate, este evoluție, este dumnezeul rațional al clipelor.
Camelia Oprița în Te Deum (1 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea reprezintă începutul neliniști lăuntrice. O iubire nerostită se transformă într-o dragoste irosită stare născută din cea mai adâncă tristețe sufletească.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor
Adăugat de Ioan@Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este dumnezeul rațional al clipelor, este obstacolul ce nu poate fi cucerit de nimeni, este începutul și sfârșitul a tot și în toate; este evoluție.
începutul de la Te Deum de Camelia Oprița (2020)
Adăugat de Filip Ioan Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exiști prin a te cunoaște pentru că începutul începe odată cu tine, că exiști numai atunci când începi a te cunoaște mai întâi pe tine, că adevărul începe de la tine. Iată în ce constă puterea gândului.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început
La început, omul a fost pământ
și Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui,
și s-a făcut adevăr,
înțelepciune,
libertate,
iubire,
toate acestea pe un colț de rai numit Pământ.
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com ( Viața e un timp numit libertate )
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești ale îngerilor nevăzuți și neauziți.
Camelia Oprița în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile anului
Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie și Septembrie.
De douăzeci și opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci și unu (a).
Camelia Oprița, din cartea pentru copii: Povești din călimară (Începutul), (2019)
poezie de Camelia Oprița din Lumea Copiilor
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi ființelor ce cutezați a deschide acest caiet, respectați-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forța motrice a existenței noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toți să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit și să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram când am început această lectură.
Camelia Oprița în Jurnal
Adăugat de Ioan Ioant
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.
La început, omul a fost pământ și Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, și s-a făcut adevăr,
înțelepciune,
libertate,
iubire,
toate acestea pe un colț de rai numit Pământ.
citat din Camelia Oprița
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul! Voi ființelor ce cutezați a deschide acest caiet, respectați-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forța motrice a existenței noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toți să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit și să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram când am început această lectură.
Camelia Oprița în Jurnal (25 decembrie 2000)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta de a-ți afla locul în univers are nevoie de un început epic pentru a te mărturisi Lui, căci fără El te risipești: El este Echilibrul, Infinitul și Lumina; este Prezența totală în toate pământurile și nepământurile cosmosului. Fundamentul religios rămâne o zonă periferică în universalismul divin, rugăciunea un balsam în vremuri de restriști sentimentale.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare formă de săracie provoacă suferințe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al condiției umane.
Prosperitatea și dezvoltarea oamenilor de la sate constituie fundamentul puternic și sănătos al statului român de care depinde viitorul României noastre. Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renașterea noilor forțe, o adâncire a triumfului frumuseții divine atunci când adevărata sa esență este păstrată intactă.
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiții care a fost binecuvântat de Dumnezeu?
Dumnezeu era la început pe buzele tuturor, dar, încet încet s-a răcit sângele nostru Parcă cineva l-ar fi scos din noi și înlocuit cu un ocean de gheață.
Tradițiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne țină drepți în fața Celor Patru Vânturi.
citat din Camelia Oprița
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la început, dar cu o relevanță mică.
Fiecare formă de săracie provoacă suferințe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al condiției umane.
Prosperitatea și dezvoltarea oamenilor de la sate constituie fundamentul puternic și sănătos al statului român de care depinde viitorul României noastre. Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renașterea noilor forțe, o adâncire a triumfului frumuseții divine atunci când adevărata sa esență este păstrată intactă.
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiții care a fost binecuvântat de Dumnezeu?
Dumnezeu era la început pe buzele tuturor, dar, încet încet s-a răcit sângele nostru Parcă cineva l-ar fi scos din noi și înlocuit cu un ocean de gheață.
Tradițiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne țină drepți în fața Celor Patru Vânturi.
Camelia Oprița în Jurnal
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșită copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt moneda convertibilă a oricărui vis.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.
Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.
Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre început, adresa este:
