Camelia Opriţa despre început

Basmele se nasc într-o lume zbuciumată care este peste tot şi nicăieri, unde moartea este începutul vieţii de după nimic.

aforism de Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este începutul şi sfârşitul. Imuabil, infinit şi indivizibil;puterea Lui este voinţa Lui

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul meu a început de la floarea căreia îi port numele; mi-l dăduse mama la naştere, şi de atunci s-a prins de mine visul.

Camelia Opriţa în literaturapentruminteinimasisuflet.wordpress.comPovestiri cu tâlc de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a fost învestit de către Dumnezeu să dăruiască iubire celuilalt, acesta este începutul de a se ajuta pe sine.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este obstacolul ce nu poate fi cucerit de nimeni; este începutul şi sfârşitul a tot şi în toate, este evoluţie, este dumnezeul raţional al clipelor.

Camelia Opriţa în Te Deum (1 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea reprezintă începutul nelinişti lăuntrice. O iubire nerostită se transformă într-o dragoste irosită –stare născută din cea mai adâncă tristeţe sufletească.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor
Adăugat de Ioan@Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este dumnezeul raţional al clipelor, este obstacolul ce nu poate fi cucerit de nimeni, este începutul şi sfârşitul a tot şi în toate; este evoluţie.

începutul de la Te Deum de Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de Filip Ioan Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exişti prin a te cunoaşte pentru că începutul începe odată cu tine, că exişti numai atunci când începi a te cunoaşte mai întâi pe tine, că adevărul începe de la tine. Iată în ce constă puterea gândului.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

La început, omul a fost pământ
şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui,
şi s-a făcut adevăr,
înţelepciune,
libertate,
iubire,
toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com ( Viaţa e un timp numit libertate )
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile anului

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci şi unu (a).

Camelia Opriţa, din cartea pentru copii: Poveşti din călimară (Începutul), (2019)

poezie de Camelia Opriţa din Lumea Copiilor
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fiinţelor ce cutezaţi a deschide acest caiet, respectaţi-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forţa motrice a existenţei noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toţi să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit şi să ne ajute să devenim discipoli şi mai curajoşi decât eram când am început această lectură.

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Ioan Ioant
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, şi s-a făcut adevăr,

înţelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce scriu aparţine oamenilor, eu sunt doar curatorul! Voi fiinţelor ce cutezaţi a deschide acest caiet, respectaţi-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forţa motrice a existenţei noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toţi să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit şi să ne ajute să devenim discipoli şi mai curajoşi decât eram când am început această lectură.

Camelia Opriţa în Jurnal (25 decembrie 2000)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta de a-ţi afla locul în univers are nevoie de un început epic pentru a te mărturisi Lui, căci fără El te risipeşti: El este Echilibrul, Infinitul şi Lumina; este Prezenţa totală în toate pământurile şi nepământurile cosmosului. Fundamentul religios rămâne o zonă periferică în universalismul divin, rugăciunea – un balsam în vremuri de restrişti sentimentale.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare formă de săracie provoacă suferinţe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al condiţiei umane.

Prosperitatea şi dezvoltarea oamenilor de la sate constituie fundamentul puternic şi sănătos al statului român de care depinde viitorul României noastre. Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renaşterea noilor forţe, o adâncire a triumfului frumuseţii divine atunci când adevărata sa esenţă este păstrată intactă.

Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu?

Dumnezeu era la început pe buzele tuturor, dar, încet – încet s-a răcit sângele nostru Parcă cineva l-ar fi scos din noi şi înlocuit cu un ocean de gheaţă.

Tradiţiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne ţină drepţi în faţa Celor Patru Vânturi.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare formă de săracie provoacă suferinţe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al condiţiei umane.

Prosperitatea şi dezvoltarea oamenilor de la sate constituie fundamentul puternic şi sănătos al statului român de care depinde viitorul României noastre. Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renaşterea noilor forţe, o adâncire a triumfului frumuseţii divine atunci când adevărata sa esenţă este păstrată intactă.

Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu?

Dumnezeu era la început pe buzele tuturor, dar, încet – încet s-a răcit sângele nostru Parcă cineva l-ar fi scos din noi şi înlocuit cu un ocean de gheaţă.

Tradiţiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne ţină drepţi în faţa Celor Patru Vânturi.

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuinţa viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzaţie dureroasă?
Urcă şi coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferinţa acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii lor, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut lumea aşa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărşită – copilăria ca un privilegiu al vieţii, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viaţa cosmică de dinainte şi un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără raţiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aştept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni şi am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbşirea lor între frământări şi obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificaţia timpului şi mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinaţie albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi n-am mai simţit pământul sub picioare: eram melancolie, speranţă, zbor, nevinovăţie, transparenţă, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-şi fantezia într-o inocenţă totală, ce fericit poate fi îngerul în conştiinţa lui: aşa simte şi el zborul dincolo de orice imaginaţie odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aş fi ştiut toate astea dacă n-aş fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o ţară inventată din tot ce e desăvârşit.
Ce poate fi mai desăvârşit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minţii ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate uşile: cele reale şi cele ireale.
Toate erau dragoste, blândeţe, afecţiune şi bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor şi poveşti din tinereţile părinţilor şi bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti
ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
şi nu aş supravieţui melancoliilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!