Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre întuneric

Artiștii sunt tăcuți. Atât de tăcuți, că se aude glasul ghidului cum frunzărește o altă ploaie din trecut care nu a reușit să spele întunericul lumii întregi.

în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există un loc sub soare care să te adăpostească de singurătate, această suferință venită din întuneric, dacă n-ar fi "el" sau "ea" completându-se unul pe celălalt ca două aripi de înger pentru împlinirea zborului.


Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Domnul ți-a dat lumină din Lumina Lui pentru ca El să fie prezent în interiorul tău prin intermediul rugăciunii, Rugăciunea este locul în care Dumnezeu te ascultă, este energia necesară care stinge întunericul din interiorul tău.

în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culorile, clătinându-se, lovesc clipele...

Gândurile mele cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele,
auzindu-se o rază a Lunii cum
străpunge întunericul, și din nou tăcere.

Gânduri independente de clipe urcă miezul nopții
în căutara altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viața însăși.

poezie de din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deși omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită față de această realitate profundă. Viața este limitată de timp și de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenței, în rest viața e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înțelege miracolul vieții ca pe o înteligență deplină a lui Dumnezeu.

în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo unde volbura întunecată se cuibărește în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranță, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Și mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...

și pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,

și floarea vibrează în aripile albinelor...

și încă o iarnă din trupul tău a ieșit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezești strigat să-ți continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce este viața?

Este lirismul și fondul cel mai adânc al Creatorului, însă omul a transformat-o într-o dependență totală de aspirații meschine și anoste unde rutina devine adevărata închisoare a vieții. Alergăm fără țintă spre a acționa sau gândi întotdeauna într-un singur mod când ar trebui să alergăm spre iubire pentru a ne depărta de catastrofele interioare.

Sensul existenței noastre impune orice câștig de ordin spiritual pentru a fi cu adevărat bogați. Să faci ceva în lumea asta nu bați în retragere într-un colț izolat pentru că asta înseamnă renunțare.

Din viața rece a întunericului au răsărit stele, dinamismul și forța Universului – spun oamenii de științ㠖 dar oare viața rece a întunericului nu este partea nevăzută a divinității?

în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de sus se poate ajunge?

Două jumătăți întregesc visurile și nalță zâmbetul omului cât o viață măsurată cu spiritul – iată adevărata față a dragostei: uneori limpezită cu lacrimi, alteori suspinul adânc este monedă de schimb, dar minunată mereu. E tot ce vrei a fi, să te afli vreodată.

De-ar fi să mergi cu tălpile goale pe deasupra focului care împinge amurgul în pragul nopții, calci pe spinii întunericului, căutând-ți soarele în jumătatea celuilalt fără a-i spune cât îi ești de recunoscător, ci doar să-i arăți limpezimea din interiorul tău care nutrește să împartă stelele de peste noapte cu el.

în Liniștea dinaintea singurătății
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătatea este piatra care apasă atât de profund și dureros omul, îl constrânge și îl reduce la un spațiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbește de pământ, făcându-l să respire greu și cu mânie. Trăiește în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzația că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălțimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-și momentul de reflecție. Imediatul imaginar îi dă senzația că se află atât de sus și că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spațiu, dar procesul se desfășoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... și atât.

în Dragostea, o stare pe care n-o poți controla din lipsă de rațiune (24 februarie 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la întuneric, dar cu o relevanță mică.

Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă

Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei...
Acolo mi-am regăsit săniuța...
ruginise...
Ulița cu garduri de lemn
era neumblată.
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă.
M-am grăbit să întâmpin soarele,
răscolind bolțile nalte ale cerului
în căutarea copilăriei.
Aer e timpul nevăzut ce bate în turnul
de cărbune al artistului.
N-am uitat cât de mult m-a durut
un refren abandonat, în stare de funcționare.
Cheltuim energie pentru a îndura
anumite situații, considerând că
suntem puternici, când cea mai potrivita
alegere pe care o putem face este

[...] Citește tot

poezie de din Universul Iubirii (6 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Camelia Oprița@întuneric? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre întuneric, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce pot să fac atunci când mă doare capul? Răspunde acum!
 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!