Voi numi dragostea o școală care își propune să îi învețe pe copii să citească. Inima este cartea folosită în această școală și voi numi Sufletul un copil care învață să o citească.
Camelia Oprița în Insomnii în alb-negru (22 februarie 2007)
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă, când te văd mă înclin în fața ta și a învățăturilor tale.
citat din Camelia Oprița (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșeala are și partea ei principială: te învață să nu o repeți.
aforism de Camelia Oprița din Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dumnezeu m-a învățat cât valorează recunoștința și cât de generoasă este răsplata.
Camelia Oprița în Palimpsest (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenilor
Devenim în viață mai buni, în principal datorită învățăturilor pe care le primim
și oamenilor pe care îi întâlnim.
distih de Camelia Oprița din Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplitatea e virtutea spirituală care ne face fericiți; uneori nu putem sau nu vrem să știm mai multe despre realitate decât am fost învățați de cineva pe care îl respectăm.
Camelia Oprița în WordPress.com - Înaripată de speranță (aprilie 2020)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi pașnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învățăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezența divină, vom percepe mai mult Miracolul și Minunea Sa care se numește viață cu rădăcini de soare.
Camelia Oprița în La porțile universulu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este copilăria? Niciun învățat de pe lumea asta n-ar putea explica unui copil până n-ar simți fiorul din pieptul lui infantil, căci durerea i-ar acoperi cuvintele la gândul că într-o zi s-ar întoarce acolo unde nimeni nu-l mai așteaptă.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra nu are incertitudini, e știința exactă a pământului și nu simte nevoia transformării, în schimb omul e doar flacără, o sumă de emoții interioare în căutarea certitudinilor concrete de a învăța zi de zi din ce unghi trebuie privită viața.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi pașnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învățăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezența divină, vom percepe mai mult Miracolul și Minunea Sa care se numește viață cu rădăcini de soare.
Camelia Oprița în La porțile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi pașnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învățăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezența divină, vom percepe mai mult Miracolul și Minunea Sa care se numește viață cu rădăcini de soare.
Iisus este Soarele, Fiul Domnului, Lumina lumii, Mântuitorul renăscut din Gloria lui Dumnezeu, venit să ne apere de lucrăturile rele ale întunericului.
Camelia Oprița în La porțile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul umblă cu o rapiditate amețitoare, aruncând clipă după clipă în somnul înghețat pentru că o clipă nu trebuie să existe de două ori. Dar înțelepții vor ști că într-o zi se vor întoarce să se întâlnească cu viitorul. Clipele zac sub formă de cifre până când lumea se va strădui să învețe că în aceste umbre ale timpului există claritatea viitorului. Ca o lege nescrisă, istoria se repetă în anumite perioade de timp.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor, Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul
Adăugat de Elena Ghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există momente când vreau să recuperez trecutul inocent al zilelor de altădată, dar emoția e prea mare, melancoliile îmi pot simți lacrima într-un suspin tăcut.
Nimic nu a supraviețuit timpului. Când i-am înțeles semnificația îmi trecuse deja copilăria. De atunci am învățat să nu mai plâng din nimicuri.
Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine și m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este să nu o caut, că va veni prin una din ușile copilăriei. Se poate să fi rămas deschisă cu pragul înspre mine...
Camelia Oprița în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la învățătură, dar cu o relevanță mică.
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.
Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.
Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre învățătură, adresa este:
