Camelia Opriţa despre amintiri

Şapte uşi cu tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare
mă despart de lumea înconjurătoare.

Camelia Opriţa în Povestiri cu tâlc de copil, din cartea Cuvântul deschide gândul omului – Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019
Adăugat de Teodora Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte uşi...

Şapte uşi cu tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare
mă despart de lumea înconjurătoare.

distih de Camelia Opriţa din Condeiul de Aur (decembrie 2007)
Adăugat de Teodora Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu supravieţuieşte efemerului. Timpul e o continuă frământare a universului care e o inimă mare prin care trece timpul. Ca să-l înţelegi, stai faţă în faţă cu el, vorbeşti despre tine cu el şi aşa poţi recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani

e nevoie de o primăvară inventată pe coada

unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.

Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri

şi nu aş supravieţui melancoliilor.

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu supravieţuieşte efemerului. Timpul e o continuă frământare a universului care e o inimă mare prin care trece timpul. Ca să-l înţelegi, stai faţă în faţă cu el, vorbeşti despre tine cu el şi aşa poţi recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se impune cu multă stăruinţă să pătrunzi în filele îngălbenite ale cărţilor, astăzi când societatea noastră furibundă aleargă spre a se alimenta cu amintiri despre viitor în care să nu mai fie nevoie de celelalte din trecut. Să nu mai fie nevoie de trecut e ca şi cum ai fi aer, aerul capătă înfăţişarea milei şi a durerii, constatând că n-ai fost decât un spaţiu nevăzut în cele patru vânturi ale pământului sau deşărtăciune solitară în văzul străinilor.

Camelia Opriţa în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târzie lacrimă, iubirea

Am fost copila de la ţară,
Veneau necazuri şi treceau uşor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.

Ne sunt părinţii aproape morţi
De griji şi de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toţi
Şi glasul vântului se ascute.

Ce singur eşti când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru şi e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.

Când l-am văzut din nou pe tata
Îşi ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ţii, copilă, drumul drept.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din revista Acolada, nr. 2 feb. 2022, Revista lunară de literatură şi artă a USR
Adăugat de Micheline Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o ţară inventată din tot ce e desăvârşit.
Ce poate fi mai desăvârşit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minţii ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate uşile: cele reale şi cele ireale.
Toate erau dragoste, blândeţe, afecţiune şi bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor şi poveşti din tinereţile părinţilor şi bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti
ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
şi nu aş supravieţui melancoliilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târzie lacrimă, iubirea...

Am fost copila de la ţară,
Veneau necazuri şi treceau uşor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.

Ne sunt părinţii aproape morţi
De griji şi de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toţi
Şi glasul vântului se ascute.

Ce singur eşti când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru şi e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.

Când l-am văzut din nou pe tata,
Îşi ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ţii, copilă, drumul drept.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (11 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram copilă, tata îmi asculta visul

Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiţi de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colţurile inimii
Când îşi rotea buzele în părul meu încurcat.

Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aştept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte şi înapoi ca un vârtej nevăzut:

Am răbdat, copilă,
Ca să-ţi dau ceasuri din zilele mele
Să-ţi întinzi aripile peste lume.

Când îţi puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Şi mi se umpleau zilele rămase cu tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!