Camelia Opriţa despre bogăţie

Bogăţia omului este închinarea lui către Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Insula timpului (27 ianuarie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bogaţii se războiesc unii cu alţii, cei săraci plătesc preţul.

Camelia Opriţa în Ecce homo, Între glorie şi Ruină (martie 2022)
Adăugat de Mena Zacharova
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există un lucru corect în lumea de azi, este că cei mai bogaţi consumatori cumpără aceleaşi lucruri ca şi cei săraci.

aforism de Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că o persoană care s-a îmbogăţit prin acte de conduită ilegală, nu este niciodată mulţumită de avuţia sa, oricât de bogată ar fi. Dimpotrivă, caută noi oportunităţi pentru a-şi spori abundenţa; Căsătoria devine un nou instrument pentru propriile sale scopuri.
Este propus ca ginere tuturor fetelor bogate trimiţând peţitori în toate colţurile ţării şi se căsătoreşte numai când găseşte o zestre care-i place, fără să-i pese câtuşi de puţin că tânăra de care îşi leagă soarta este chipeşă, blândă, cu bune maniere sau o bucată de pânză cu care orice bărbat se poate juca.

Camelia Opriţa în Poştaşul păpuşilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un clasic este o carte care nu termină niciodată ceea ce are de spus celor care o citesc: imaginile devin filosofie, iar autorul bogăţia cititorului.

citat din Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observ cu tristeţe că lumea de azi, în care câinii celor bogaţi mănâncă mai bine decât săracii, este obosită şi confuză, pierdută în mizerie şi disperare, că soarta noastră trece din mâinile unora pe mâinile altora flămânzi de putere.

Camelia Opriţa în Părinţilor noştri – între esenţial şi etern (2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai spus asta înainte, dar vreau să rămână scris;Sărac într-o ţară bogată? Sau bogat într-o ţară săracă?
Nu ştiu dacă purtaţi mănuşi când vorbiţi sau scrieţi, dar eu, care nu scriu şi nu produc ştiri de ultimă oră pentru case înalte, le voi spune oamenilor cum stau lucrurile în dimensiunea lor reală.
Noi, românii, am privit în jos destul, acum trebuie să redăm mândria şi onoarea acestei ţări pe care o avem în păstrare.

Trebuie să fim descendenţii vrednici ai poporului român pentru că aici stă toată puterea şi îndrăzneala noastră. Simţul dreptăţii şi conştiinciozităţii, sentimentul de înalt respect şi dragoste pentru Dumnezeu servesc drept călăuză neamului nostru.
Oricine săvârşeşte fapte ticăloase şi dă cinstea pe ruşine nu este demn de poporul român.
Corupţia şi necinstea nu trebuie să domnească pe pământul sfânt al României noastre şi trebuie înlăturate fără nicio consideraţie.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale (3 martie 2011)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am săturat să trăim pe "Tărâmul tinereţii seculare", neapărat bogat, fericit sau nevrotic. Ne place să râdem, să sperăm că ceva bun ne aşteaptă în viaţă, că din viaţă rămâne ceva bun. Să punem întrebări şi să ignorăm. Nu vrem să fugim de visele noastre atât de repede.

Camelia Opriţa în Insomnii în alb-negru (1 iunie 2011)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am săturat să trăim pe "Tărămul tinereţii seculare", neapărat bogată, fericită sau nevrotică. Ne place să râdem, să sperăm că ceva bun ne aşteaptă în viaţă, că din viaţă rămâne ceva bun. Să punem întrebări şi să ignorăm. Nu vrem să fugim de visele noastre atât de repede.

Camelia Opriţa în Insomnii în alb-negru (1 iunie 2011)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,

În balonul de săpun,

Lumea asta răsturnată,

Ţara norilor, bogată.

Şi-un dovleac aşa de mare,

Lucea ca un miez de soare

Că sărmanul meu bunic,

Să-l cuprindă pân' la spic

Făcu scară trei surcele

Să se caţăre pe ele.

poezie de Camelia Opriţa din Bună dimineaţa, Camelia!.
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Ţara norilor, bogată.

Şi-un dovleac aşa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se caţăre pe ele.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară, Revista Constelaţii Diamantine nr.6(118)2020
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ceea ce vezi în jurul tău nu este ceea ce pare a fi. În viaţa de zi cu zi şi de-a lungul istoriei cinematografice, vedem nunţi care arată ca înmormântări şi înmormântări care sunt transformate în adevărate nunţi. Tot aici vedem cum omul urât se găteşte, cel bogat se împopoţonează, omul bun se îmbracă.

Camelia Opriţa în Între Glorie şi Ruină, VIXI (2020)
Adăugat de Piero Domenico Angela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţările sărace nu au nevoie de ajutorul străinilor - trebuie doar să se oprească sărăcirea acestora.
Până când nu luăm în considerare factorii structurali care cauzează sărăcia, arhitectura din spatele extracţiei şi acumulării de bogăţie, eforturile noastre de dezvoltare vor continua să eşueze, deceniu după deceniu.

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo - Flămânzi de putere...

Observ cu tristeţe că lumea de azi,
în care câinii celor bogaţi
mănâncă mai bine decât săracii,
este obosită
şi confuză,
pierdută în mizerie
şi disperare,
că soarta noastră trece din mâinile unora
pe mâinile altora
flămânzi de putere.

poezie de Camelia Opriţa din Ecce homo (2007)
Adăugat de Teodora Marinescu Realitatea Plus Precedentemente
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria a demonstrat de-a lungul vremii că puterea armelor distruge timpul omenirii fără a-i da şansa de a-şi pune în valoare bogăţia minţii ca un ritual iniţiatic al sănătăţii mentale. Puterea armelor blochează raţiunea minţii umane care a urmărit în mod justificat deschiderea viitorului ca o prioritate esenţială către progresul real.

În puterea armelor există metafora distructivă a civilizaţiei.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor, Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul
Adăugat de Elena Ghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi bogat într-o ţară săracă este complet imoral.

Ideea că acumularea excesivă de bunuri materiale este singurul motiv pentru care omul se află pe acest pământ mă îngrozeşte. O găsesc nu numai imorală, ci şi dăunătoare.

Această prezentare a abundenţei luxuriante stimulează în mine o reflecţie pe cât de banală pe atât de actuală, aşa cum se întâmplă adesea cu cele mai simple şi mai spontane reflecţii: de unde vine nevoia de a dori mulţi bani, multă mâncare, multe haine, mult spaţiu?
La ce bun atunci când nici o fiinţă umană nu are nevoie de atât de mult ca să fie fericită?

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţările sărace nu au nevoie de ajutorul străinilor - trebuie doar să se oprească sărăcirea acestora.
Până când nu luăm în considerare factorii structurali care cauzează sărăcia, arhitectura din spatele extracţiei şi acumulării de bogăţie, eforturile noastre de dezvoltare vor continua să eşueze, deceniu după deceniu.

Este greu de înţeles pentru milioane de oameni care au fost convinşi de povestea dezvoltării cu bani europeni, ignorând faptul că cea mai mare parte a finanţării este destinată programelor de promovare a politicilor UE, uitând clauzele care au fost convenite pentru a obţine aceste fonduri. De departe pare un lucru foarte nobil...

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa?

Este lirismul şi fondul cel mai adânc al Creatorului, însă omul a transformat-o într-o dependenţă totală de aspiraţii meschine şi anoste unde rutina devine adevărata închisoare a vieţii. Alergăm fără ţintă spre a acţiona sau gândi întotdeauna într-un singur mod când ar trebui să alergăm spre iubire pentru a ne depărta de catastrofele interioare.

Sensul existenţei noastre impune orice câştig de ordin spiritual pentru a fi cu adevărat bogaţi. Să faci ceva în lumea asta nu baţi în retragere într-un colţ izolat pentru că asta înseamnă renunţare.

Din viaţa rece a întunericului au răsărit stele, dinamismul şi forţa Universului – spun oamenii de ştiinţă – dar oare viaţa rece a întunericului nu este partea nevăzută a divinităţii?

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Camelia

Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
Sau pentru că eşti foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
Cred că dacă mi-aş lăsa păpuşa din mână s-ar adăposti
sub tine ca să n-o fure vântul.

Să nu te sperie copacii că tremură,
ei vestec vântul şi nu e interesat de păpuşi.
E aducător de nori şi ploaie.
Avem nevoie de prospeţime, deci spălare...

Mai rămân o vreme.
E tot ce îmi doresc la câte bogăţii mi-ai dezvăluit;
pun şi păpuşa lângă tine că s-o fi săturat de când merge pe deasupra pământului
Uite...
Dar câtă prospeţime se amestecă cu ierburile şi copacii!

Bună dimineaţa, Camelia!
Ţi-am spus pe nume pentru că devii mai înţeleaptă pe clipă ce trece.
Preţul prospeţimii mele este înţelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de preţios e acest lucru.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (5 mai 2019)
Adăugat de IoanAIonut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capacitatea de a-l iubi pe cel de lângă tine reprezintă valoarea ta intelectă, valoare însuşită prin procesul de a înţelege lucrurile mărunte care te înconjoară, de a înţelege natura divină şi a lăuda Numele Său pentru tot ce ne-a dat. Nimeni nu vine la El decât prin lumină, rugăciune şi smerenie, căci Lumină este El şi loc sub soare este pentru viaţă. Constrângerea omului de către om schimbă binele în rău şi adânceşte sărăcia în sânul celui asuprit.

Bunătatea lui Dumnezeu este înţelepciune şi totodată este şansa omului de a recunoaşte în Cuvântul Lui viaţa ca un miracol divin.

Cel bogat cu banul este săracul moral şi se întâmplă să fie la fel de muritor ca şi cel nevoiaş. Numai că nevoiaşul are sufletul puternic, păstrându-şi echilibrul şi valoarea morală prin credinţă şi virtuţii, încercat fiind foarte în relaţiile cu cel ce duce o viaţă autodistructivă dată de dimensiunea banului; regula banului dă roade trecătoare, răpind în acelaşi timp liniştea individului, slăbindu-i sufletul. Dumnezeul lui este construit din seminţele Infernului, seminţe ce i-au înăbuşit condiţia de om, atrăgând mânia dreptei Judecăţi.

Camelia Opriţa în Banii şi lăcomia sunt seminţele răului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!