Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre existență

Viața este tot ceea ce a existat sau va exista vreodată de la facerea universului încoace, iar singura ei limbă vorbită este iubirea.

Câte locuri inimaginabile există într-un om, tot atâtea frumuseți există în cosmos; important este ca omul să se descopere pe sine și să fie stăpân pe frumusețea nebănuită a vieții sale, iubirea – singura casă a sufletului său.

în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (19 aprilie 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasiunile înflăcărate ale iubirii clocotesc în mulți oameni, însă doar cei puternici găsesc tăria de a se ridica și reveni cu tot întregul în atracția irezistibilă a vieții. Este posibil ca orice existență să-și găsească locul într-o tentație: omul să devină energia unei stele cu răspundere în evoluția continuă a universului. El își poate îmbunătăți existența, dar nu poate schimba destinul după voia și pofta lui.

în Se poate la fel de bine ca soarta omului să fie un joc al stelelor pe cer
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deși omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită față de această realitate profundă. Viața este limitată de timp și de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenței, în rest viața e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înțelege miracolul vieții ca pe o înteligență deplină a lui Dumnezeu.

în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă există dragoste, sunt șanse reale ca omul să fie cât mai aproape de Dumnezeu, și dragoste există.

în Altruism sui solius amans vs (27 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea dinaintea singurătății survine atunci când te apropii de tine însuți și te agăți de următorul răsărit. Pentru că există un mâine...

în Liniștea dinaintea singurătății
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conștiința omului este capabilă să deschidă cele mai profunde regiuni ale minții sale într-un proces laborios al gândirii pentru a stabiliza cea mai durabilă imagine a existenței.

în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveștile sunt scânteile de pe tâmplele aprinse, dovada că visul există: ele fac parte din aspirația omului cât e naltul, cât e întinsul necunoscut al timpului

în Cicluri de viață
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există un loc sub soare care să te adăpostească de singurătate, această suferință venită din întuneric, dacă n-ar fi "el" sau "ea" completându-se unul pe celălalt ca două aripi de înger pentru împlinirea zborului.


Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ar fi suficient să aprindem o lumină în inimile noastre, să vedem în ceață că ceva în noi din Dumnezeu există. Și când ai reușit să alegi bobul de muștar, poți vedea personal că Dumnezeu este, și nu a fost niciodată încătușat în nicio religie; El este Infinitul și nu poate fi limitat la gândurile umane. Oamenii ca si religiile sunt bucăți dintr-un singur mozaic...

în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică și spirituală în această lume în care omul cerșește existența. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-și voința neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinței sale își pierde sensul de a trăi în toate direcțiile frumusețea tulburătoare a vieții care nu e altceva decât iubirea.

în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea este o carte nescrisă pe care poți s-o pui la piept sau în locul inimii; o scrii cu ceea ce îți lipsește cu ceea ce ai sperat, cu ceea ce te-a rănit, dar care se vindecă tot prin iubire.

Nu trebuie să iubești numai pentru simplu fapt că și celălalt te iubește, iubești pentru a exista Și mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor: Dumnezeu a coborât până acolo, să-ți arate că neputința ta e doar o rană pricinuită de un vânt trecător.

în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele?
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se spune că atunci când întâlnești dragostea vieții tale, timpul se oprește. Și este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivității ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschiși. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlinești dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ți-ai oferit propria viața pentru a fi trăită de celălalt.

în Cred că dragostea adevărată creează un armistițiu cu moartea
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo unde volbura întunecată se cuibărește în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranță, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Și mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...

și pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,

și floarea vibrează în aripile albinelor...

și încă o iarnă din trupul tău a ieșit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezești strigat să-ți continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fața Lui există omul creat de El, și nu alt dumnezeu creat de om.
Se poate muri din cauza vieții când nu cauți salvarea în confesiune. Această salvare reprezintă rugăciunea ca sens și echilibru și revenirea la starea de om.
Este inutil să căutăm alte explicații în manifestarea omului când se declară atoateștiutor; nu numai că se află în momente de nesiguranță, dar devine procesul direct al trufiei care cere ca obiectivitate obsesia – element dăunător cu care nu se poate supraviețui în legea lui Dumnezeu. Acest lucru este caracteristic dictatorilor.

în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce este viața?

Este lirismul și fondul cel mai adânc al Creatorului, însă omul a transformat-o într-o dependență totală de aspirații meschine și anoste unde rutina devine adevărata închisoare a vieții. Alergăm fără țintă spre a acționa sau gândi întotdeauna într-un singur mod când ar trebui să alergăm spre iubire pentru a ne depărta de catastrofele interioare.

Sensul existenței noastre impune orice câștig de ordin spiritual pentru a fi cu adevărat bogați. Să faci ceva în lumea asta nu bați în retragere într-un colț izolat pentru că asta înseamnă renunțare.

Din viața rece a întunericului au răsărit stele, dinamismul și forța Universului – spun oamenii de științ㠖 dar oare viața rece a întunericului nu este partea nevăzută a divinității?

în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la existență, dar cu o relevanță mică.

O stea nu poate trăi fără lumină ca să înțeleagă limbajul universului. Spre deosebire de o stea, frecvența luminoasă a omului crește odată cu sentimentul durabil că nu mai poate trăi nimic fără iubire. Iubirea este rezultatul unei consumări interne cu tendința de a fi exteriorizată printr-un fel specific al fiecăruia; privită ca stare sufletească este suma tuturor luminilor lăuntrice ale omului însuflețit de a cerși continuitate și existență; dragostea testează exclusiv tensiunea spirituală a sufletului omenesc.

în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranță în spatele cărora orgoliosul își ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieși, individul trăind lamentabil în spațiul intern; își propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent și de aceea ține morțiș de a avea dreptate chiar și atunci când nu are dreptate. El nu se deosebește cu nimic de existența unei pietre.
Contradicțiile din sufletul omului duc la o experiență teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalității sale. Este adevărat că și modestia îți îndoaie umerii, dar trebuie știut când trebuie să-ți arăți nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îți dă coloană și tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poți face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.

în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragostea este muzica sufletului
***
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părti din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu întelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..

[...] Citește tot

în Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Camelia Oprița@existență? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre existență, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există o poezie despre Suceava? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!