Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre frică

Vezi, eu, 3 lucruri am urât în viața mea: Soldatul fricos, prostul fudul și pârâtorul

în Mircea Cel Batran ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mi-e teamă să mor, mi-a spus tatăl meu odată, dar nu vreau să fiu acasă când va veni.

în WordPress.com - O floare, un câine (aprilie 2019)
Adăugat de Elena ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Da erau vinovați! Își meritau soarta! Atunci nu trebuie să-ți fie teamă că vei visa urât

în Mircea Cel Bătrân ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.


Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vanitatea este frica omului slab de a recunoaște în Dumnezeu imaginea cea mai intensă a vieții și implicit a universului.

în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De când a izbucnit această pandemie, pot spune cu cea mai mare sinceritate că nu mă tem de moarte, dar îmi pare rău că trebuie să murim pentru totdeauna.

în Jurnal ( Roma ) (martie 2020)
Adăugat de Elena VlaicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un neguțător arab mi-a spus odată că dintre toate viețuitoarele, calul îl simte cel mai bine pe om. Dacă e viteaz sau fricos, bun sau hain sau dacă umblă cu gânduri ascunse.

în Mircea Cel Batran ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când conștientizez marile pericole în fața cărora sunt expusă ca om, mă confrunt cu teama morții, și cu toate astea, nu vreau să trăiesc suficient de mult pentru a vedea lucrurile pe care le gândesc astăzi despre lumea viitoare.

în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește-mă de iubire, de ură, de disperare...

Sărutul, acest prezent cu tendința de a exploda,
crește până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieșisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.

Mi-am zis că e o primejdie fără sfârșit,
ceva se nalță în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.

Iubesc și mă tem. Ceva se nalță în mine;
nu mai pot supraviețui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcțiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viață, neînțeleasă de moarte.

Privește-mă în ochi să vezi cât de adânci

[...] Citește tot

poezie de (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În aceste zile în care oportunitățile noastre sunt limitate, singurătatea tinde să predomine și frica îndoaie chiar și cel mai puternic om. În zilele întunecate ale mileniului nou, poezia este o referință și o speranță pentru frumusețea vieții cu seducțiile, dulceața și amărăciunea ei.

în Povești din Călimară, în loc de prefață (martie 2020)
Adăugat de Biagio FicheraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deși omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită față de această realitate profundă. Viața este limitată de timp și de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenței, în rest viața e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înțelege miracolul vieții ca pe o înteligență deplină a lui Dumnezeu.

în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică și spirituală în această lume în care omul cerșește existența. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-și voința neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinței sale își pierde sensul de a trăi în toate direcțiile frumusețea tulburătoare a vieții care nu e altceva decât iubirea.

în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.

Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranță în spatele cărora orgoliosul își ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieși, individul trăind lamentabil în spațiul intern; își propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent și de aceea ține morțiș de a avea dreptate chiar și atunci când nu are dreptate. El nu se deosebește cu nimic de existența unei pietre.
Contradicțiile din sufletul omului duc la o experiență teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalității sale. Este adevărat că și modestia îți îndoaie umerii, dar trebuie știut când trebuie să-ți arăți nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îți dă coloană și tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poți face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.

în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre frică, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info