Camelia Opriţa despre hârtie

Poezia nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com (13 martie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţi şi hărţi geografice (mappa mundi), un stilou de scris – un simbol al împărtăşirii gândului, gata de a fi înşirat pe un petic de hârtie. Altfel viaţa n-ar avea un caracter definitivat fără o autonomie absolută în arta aşternerii a florilor de cerneală pe fondul imaculat al hârtiei.

Camelia Opriţa în eni
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este instrumentul unei minuni, un anotimp continuu de culori şi stări sufleteşti unde primează visul. Poezia e sunetul naturii, când întâlneşte imaginaţia omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăieşte şi simte sufletul omului, se intersectează cu el, se luminează sau se întristează odată cu el.

citat din Camelia Opriţa (21 martie 2020)
Adăugat de Lorina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara este versul dulce al pământului, gata să înverzească alfabetul pe hârtie.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e sunetul naturii când întâlneşte imaginaţia omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie.

aforism de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară (carte destinată copiilor format a 4 letter) (martie 2020), traducere de Camelia Opriţa
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când citeşti, călătoreşti prin lume iar dacă ai reuşit să aşterni pe hârtie momente din viaţa călătoriei, ai obţinut ceva mai frumos decât toate frumuseţile lumii văzute şi nevăzute.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de MariaIoana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul nu este un tărâm al realităţii, ci o lume de carton, clădiri de pânză, şi cer de hârtie. Dar este un tărâm al adevărului. Iată inimi umane în culise, inimi umane în sală, inimi umane pe scenă.

aforism de Camelia Opriţa din Ecce homo (2017)
Adăugat de Paolo Dora Proietti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile

( Tatălui meu )

Când gândurile sunt ascultate
în tăcere,
zgomotul durerii devine
mult prea mare;
Lacrimile udă
filigranul hârtiei,
sângele devine
cerneala tocului
cu care scriu imnul
suferinţei mele.

poezie de Camelia Opriţa (9 mai 2019)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani

e nevoie de o primăvară inventată pe coada

unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.

Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri

şi nu aş supravieţui melancoliilor.

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura i-a creat pe oameni să-şi dorească totul şi să nu poată realiza totul. Aşa s-a născut teatrul.
Teatrul nu este un tărâm al realităţii, ci o lume de carton, clădiri de pânză, şi cer de hârtie. Dar este un tărâm al adevărului; Iată inimi umane în culise, inimi umane în sală, inimi umane pe scenă.

Camelia Opriţa în Ecce homo (2017)
Adăugat de Paolo Dora Proietti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi mă întreabă dacă în era revoluţiei digitale, va supravieţui cartea sau va dispărea? Răspunsul este da, cartea va rezista. De ce?

Oamenii preferă şi astăzi cărţile tipărite pe hârtie pentru că le pot împrumuta sau le pot da, ca orice alt obiect. Este un sentiment de satisfacţie estetică care continuă să fie relevant din punct de vedere cultural.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Filip Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o ţară inventată din tot ce e desăvârşit.
Ce poate fi mai desăvârşit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minţii ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate uşile: cele reale şi cele ireale.
Toate erau dragoste, blândeţe, afecţiune şi bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor şi poveşti din tinereţile părinţilor şi bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti
ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
şi nu aş supravieţui melancoliilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!