Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre iarnă

Ce ți-e și cu ziua de iarnă!... Scurtă, ceva mai scurtă decât copilăria omului.

în Niculiț㠖 Copilul zăpezilor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilăria mea umblă desculță
în freamătul nins al iernii
și lumea o iubește.
Iubesc ninsoarea asta...

în din poezia Ce vină are iarna? (30 august 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce vină are iarna?

Suflările tale
sunt moi și calde,
Inima îmi răvășește gândul
că pot înflori
în ninsoarea ta.

Copilăria mea umblă desculță
în freamătul nins al iernii
și lumea o iubește.
Iubesc ninsoarea asta...

Ce vină are iarna
că înfloresc
sub ninsoare ta?

Suntem între cer
și ninsoare,
suflările tale albe
îmi încălzesc
brațele de fildes.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie... Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.

aforism de din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Nu contează cât de lungă este iarna, deoarece primăvara revine mereu, concretizându-se în fiecare picătură de culoare.

aforism de din Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori de gheață

Floarea nu înseamnă speranța propriu-zisă,
Este ceea ce se numește prefața speranței.
Iar dacă iarna împuținează florile,
Îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheață.

poezie de din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele?
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragostea este vântul subtil al iernii frânte care mângâie gândurile omului într-un dezgheț primăvăratic al simfoniilor reînviate pretutindeni.

în La porțile universului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea nu înseamnă speranța propriu-zisă, este ceea ce se numește prefața speranței. Iar dacă iarna împuținează florile, îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheață.

în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele? (7 iulie 2018)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am început acest roman într-o zi de noiembrie și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești ale îngerilor nevăzuți și neauziți.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Există iubire!

La rădăcina lacrimilor,
Am văzut zâmbete înflorind
În inima durerii
Am descoperit că există iubire
În miezul haosului,
Am găsit un strop de liniște
Atunci mi-am dat seama că iarna este unori și caldă
iar în mijlocul ei,
mugurii de primăvară nasc
Și asta m-a bucurat.

poezie de din Ecce homo, Condeiul de aur (decembrie 2007)
Adăugat de Blu Van GoghSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A nins și ninge. Ninge mai domol, dar ninge. Copiii ridicau cu tărăboi un om de zăpadă încă o dată cât ei. Unul căzu moale ca o albăstrea în zăpadă, nu era mai nalt de-o floare.
Se făcu seară repede. Ce ți-e și cu ziua de iarnă!... Scurtă, ceva mai scurtă decât copilăria omului.

în Niculiță - Copilul zăpezilor (6 decembrie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;

era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.

Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;

iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.

citat din
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;

era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.

Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;

iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.

în citat Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată priveam lucrurile mici și le vedeam mari. M-am văzut în ochii păpușii cât eram de mare și aș fi vrut să cresc în clipa aia încă o dată pe atât, să petrec la nunta stelelor de la miezu-nopții cu florile pământului sau să adun țurțurii de gheață de la streașina casei, să le deslușesc luminile misterioase care mi se arătau în nopțile de iarnă.

în Insula timpului
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo unde volbura întunecată se cuibărește în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranță, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Și mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...

și pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,

și floarea vibrează în aripile albinelor...

și încă o iarnă din trupul tău a ieșit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezești strigat să-ți continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În zâmbetul adânc al primăverii

Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii,
mi-au deschis dorința de a-mi umple golul ființei
cu zborul.
În jur e metafora neastâmpărului –
mugurii au libertatea de principiu
și primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranță,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă cățăra pe nori,
și sângele mi se face muguri.
Deși plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.

poezie de din Universul Iubirii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.

[...] Citește tot

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la iarnă, dar cu o relevanță mică.

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre iarnă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook