Camelia Opriţa despre idealuri

Fără idealuri nu există ambiţii, nu există luptă.

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără idealuri nu există ambiţie, nu există luptă.

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este idealul lui Dumnezeu pentru a ţine lumea trează.

Camelia Opriţa în Altruism sui solius amans vs (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile oraşe sunt oraşele ideale în care poţi fi sărac fără ruşine.

Camelia Opriţa în citat din cartea Zidul gândurilor
Adăugat de IoanVIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie.

citat din Camelia Opriţa (decembrie 2010)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un complex de aspiraţii şi idealuri sufleteşti către adevărul palpabil, adevăr ce oferă sufletului câte ceva din acest rai pământesc. La urma urmei, Pământul este o bucăţică ruptă din rai.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantic este visătorul incurabil, şi cine l-ar putea judeca? Ţara în care trăieşte este visul: toate păcatele sale sunt idealurile unei iubiri nevinovate, unde poezia devine operă de artă, născută din inima templelor stela..
Şi cine l-ar putea înţelege mai bine dacă nu visul în care s-a aventurat?!
Nu există lume exterioară dacă nu există şi una în interiorul tău.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 1 decembrie(1918), eram cu toţii conştienţi că păstrarea intactă de-a lungul timpului a idealurilor care ne uneau presupunea momente de ferm angajament şi, în timp, mari sacrificii.

Dacă puterea politică nu o respectă, dacă guvernul şi parlamentul nu o apără, dacă partidele o manipulează, atunci va lipsi fundamentul solid pe care se sprijină libertatea şi speranţa noastră!
Când nu mai vezi cărţi în mâinile copiilor, cai în curţile oamenilor, tineri români care se întorc în patria lor, este evident că ceva nu e în regulă.
Drepturile omului sunt de obicei considerate "drepturi absolute", dar dacă nu ai grijă de ele şi nu le protejezi, te vei trezi într-o dimineaţă că nu le mai ai.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale (2011)
Adăugat de Gian Luigi Zampieri
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Se poate ca într-o zi uşile lăcaşurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioşilor, devenind muzee. Oamenii îşi vor pierde credinţa: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.

Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreţ, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuinţa viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzaţie dureroasă?
Urcă şi coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferinţa acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii lor, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut lumea aşa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărşită – copilăria ca un privilegiu al vieţii, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viaţa cosmică de dinainte şi un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără raţiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aştept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni şi am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbşirea lor între frământări şi obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificaţia timpului şi mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinaţie albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi n-am mai simţit pământul sub picioare: eram melancolie, speranţă, zbor, nevinovăţie, transparenţă, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-şi fantezia într-o inocenţă totală, ce fericit poate fi îngerul în conştiinţa lui: aşa simte şi el zborul dincolo de orice imaginaţie odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aş fi ştiut toate astea dacă n-aş fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!