Deși omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită față de această realitate profundă. Viața este limitată de timp și de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenței, în rest viața e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înțelege miracolul vieții ca pe o înteligență deplină a lui Dumnezeu.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea de azi, când libertatea este limitată, viitorul nostru în istorie depinde de calitatea contribuțiilor culturale.
citat din Camelia Oprița (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că a sosit vremea ca lumea să iasă din acest spațiu limitat (circ și pâine) și să-și îndrepte omenia cu toată puterea credinței către cer și pâine.
Camelia Oprița în Întristarea sufletului (23 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât timp va fi să fim pe-acest pământ, trebuie să luptăm pentru libertate atunci când ne este limitată.
Nimic și nimeni nu are drept de a juca rol de mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate, ci despre calitatea incontestabilă a libertății pe care o dobândește Omul cu Suflet de Dumnezeu.
Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aș putea zbura dacă aș avea aripi?
Camelia Oprița în Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de Radu Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi să devenim nemuritori, ne-am trezi punând la îndoială întreaga noastră existență umană, al cărei sens pare a fi ascuns în limitele ei.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență, Nivelatorii
Adăugat de Gian Luigi Zampieri - Dirijor
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aceste zile în care oportunitățile noastre sunt limitate, singurătatea tinde să predomine și frica îndoaie chiar și cel mai puternic om. În zilele întunecate ale mileniului nou, poezia este o referință și o speranță pentru frumusețea vieții cu seducțiile, dulceața și amărăciunea ei.
Camelia Oprița în Povești din Călimară, în loc de prefață (martie 2020)
Adăugat de Biagio Fichera
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce parfum are libertatea? Abia îmi amintesc. Desigur, zilele astea, care sunt mereu aceleași, această incertitudine pe care o percep în jurul meu, că respir din bucătărie până la baie, din dormitor în sufragerie, mă face să mă simt pierdută. Aș dori o schimbare, chiar una mică, dar nimic nu pare să favorizeze relaxarea măsurilor restrictive.
Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aș merge dacă aș avea aripi?
Camelia Oprița în Palimpsest, Jurnal (martie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce parfum are libertatea? Abia îmi amintesc. Desigur, zilele astea, care sunt mereu aceleași, această incertitudine pe care o percep în jurul meu, că respir din bucătărie până la baie, din dormitor în sufragerie, mă face să mă simt pierdută. Aș dori o schimbare, chiar una mică, dar nimic nu pare să favorizeze relaxarea măsurilor restrictive. Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aș putea zbura dacă aș avea aripi?
Camelia Oprița în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi suficient să aprindem o lumină în inimile noastre, să vedem în ceață că ceva în noi din Dumnezeu există. Și când ai reușit să alegi bobul de muștar, poți vedea personal că Dumnezeu este, și nu a fost niciodată încătușat în nicio religie; El este Infinitul și nu poate fi limitat la gândurile umane. Oamenii ca si religiile sunt bucăți dintr-un singur mozaic...
Camelia Oprița în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică și spirituală în această lume în care omul cerșește existența. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-și voința neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinței sale își pierde sensul de a trăi în toate direcțiile frumusețea tulburătoare a vieții care nu e altceva decât iubirea.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea este piatra care apasă atât de profund și dureros omul, îl constrânge și îl reduce la un spațiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbește de pământ, făcându-l să respire greu și cu mânie. Trăiește în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzația că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălțimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-și momentul de reflecție. Imediatul imaginar îi dă senzația că se află atât de sus și că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spațiu, dar procesul se desfășoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... și atât.
Camelia Oprița în Dragostea, o stare pe care n-o poți controla din lipsă de rațiune (24 februarie 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre limite, adresa este: