Pâine și sare
Tradițiile și obiceiurile românești, sunt ca dulceața fructelor coapte,
Ca pâinea și sarea în bucate.
distih de Camelia Oprița din Odă satului românesc (septembrie 2016)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Observ cu tristețe că lumea de azi, în care câinii celor bogați mănâncă mai bine decât săracii, este obosită și confuză, pierdută în mizerie și disperare, că soarta noastră trece din mâinile unora pe mâinile altora flămânzi de putere.
Camelia Oprița în Părinților noștri între esențial și etern (2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo - Flămânzi de putere...
Observ cu tristețe că lumea de azi,
în care câinii celor bogați
mănâncă mai bine decât săracii,
este obosită
și confuză,
pierdută în mizerie
și disperare,
că soarta noastră trece din mâinile unora
pe mâinile altora
flămânzi de putere.
poezie de Camelia Oprița din Ecce homo (2007)
Adăugat de Teodora Marinescu Realitatea Plus Precedentemente
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdări prăjite
Pătrățel de dimineață
Plecă c-un pisoi la piață.
Hopa sus!... Sări bordura
Și trecură bătătura.
Pisoiul ținea gentuța
Cusută de Măriuța
Cu fir roșu de mătase
Și tortițele de oase.
Cum mergeau grăbiți prin piață
După lapte și înghețată
Nu știu cum de s-a-ntâmplat
Că gentuța le-au furat.
Ceva mai târziu, în jos,
Unul gras rodea un os.
Alte mâțe sclifosite
Învârteau răbdări prăjite.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Camelia Oprița din Volumul Povestiri și Poezii la Castelul Regelui, publicată de revistele: Spatii culturale, Constelații diamantine, Boem@...
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi bogat într-o țară săracă este complet imoral.
Ideea că acumularea excesivă de bunuri materiale este singurul motiv pentru care omul se află pe acest pământ mă îngrozește. O găsesc nu numai imorală, ci și dăunătoare.
Această prezentare a abundenței luxuriante stimulează în mine o reflecție pe cât de banală pe atât de actuală, așa cum se întâmplă adesea cu cele mai simple și mai spontane reflecții: de unde vine nevoia de a dori mulți bani, multă mâncare, multe haine, mult spațiu?
La ce bun atunci când nici o ființă umană nu are nevoie de atât de mult ca să fie fericită?
Camelia Oprița în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respectarea obiceiurilor și tradițiilor românești este un ajutor, nu un obstacol. Sunt rădăcini care leagă copiii de strămoșii lor. Sunt ca dulceața fructelor coapte, ca pâinea și sarea în bucate oferite oaspeților de la nord la est, de la sud la vest. A fost o vreme când omul de la sat lua din rodul Pământului ceea ce era necesar și nimic mai mult, acolo fiecare avea locul și scopul său. Obiceiurile și lucrurile făcute de părinții, bunicii și străbunicii săi au fost transmise din generație în generație, iar onoarea și demnitatea caracteristice cu care s-a născut omul satului românesc au fost păstrate până la sfârșitul vieții sale, lăsându-le moștenire pentru generațiile următoare. Pe lângă admirația personală a acestui univers, mi s-a părut important să ne amintim de frumusețile cu care a fost înzestrat cel mai frumos sat din România; Al tău.
Pentru că cel mai frumos sat din România este în primul rând Satul tău.
Camelia Oprița în Odă satului românesc (septembrie 2016)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mâncare, dar cu o relevanță mică.
Deși se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.
Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.
Dar inevitabil ajungi o umbră depresivă.
O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furt
A fura înseamnă a lua ceva care nu este al tău,
împotriva voinței proprietarului.
Și dacă cineva fură coperțile și pasaje din cărțile publicate de autor,
înregistrate la Biblioteca Națională a României
pentru a le posta pe alte site-uri înșelătoare în interesul său financiar,
(așa cum se arată în linkul de mai sus),
se numește în continuare F U R T.
Dragi vânători fără "chip" vă informăm:
Cartea este ''protejată'' de un sistem de alarmă
numit:
Ambiție.
Aprobare.
Aventură.
Bucurie.
Căldură.
Capacitate.
Dragoste.
Omenie.
Stima de sine
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Agonia.ro sau WordPress.com (6 septembrie 2021)
Adăugat de Radu Tudoran Maiorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dănuț Copilașul Hărnicuț -
Ascultați
Și vă minunați!
Într-o carte mititică,
Hărnicuț ca o furnică,
A fost odată și mai este
Un copil ca în poveste.
E-ncântat și nu mă mir,
Că pe rafturi are-n șir
Multe cărți nemuritoare:
Cine i le dete oare?...
Cărțile, auzi poveste,
Au și uși au și ferestre.
Chiar dacă n-ai mai văzut,
Este bine de știut!
Cât este ziua în toi,
Aleargă pe munți și văi,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Scăpărici și Licurici, Literatură pentru cei mici (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre mâncare, adresa este: