Cultura românească este configurată pe realitatea inteligenței creative.
citat din Camelia Oprița (15 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludwig van Beethoven va rămâne lumina muzicală în realitate când granițele Europei vor dispărea.
aforism de Camelia Oprița din WordPress.com (15 mai 2015), traducere de Camelia Oprița
Adăugat de ElenaMari@
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Credeam că sunt vii cei care închid ochii celor ce pleacă. În realitate, cel care pleacă deschide ochii celor ce rămân.
Camelia Oprița în Părinților noștri, între esențial și etern (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplitatea e virtutea spirituală care ne face fericiți; uneori nu putem sau nu vrem să știm mai multe despre realitate decât am fost învățați de cineva pe care îl respectăm.
Camelia Oprița în WordPress.com - Înaripată de speranță (aprilie 2020)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul popular românesc este configurat pe realitatea inteligenței creative, dar și cântecele Mariei Lătărețu au avut o contribuție covărșitoare în generația următoare de interpreți.
Camelia Oprița în Odă satului românesc (7 noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dante Alighieri, reprezintă valoarea culturii italiene configurate în cel mai mare număr de aspecte ale realității,
în renașterea unor noi forțe și o adâncire a triumfului frumuseții divine.
citat din Camelia Oprița (25 martie 2018)
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credem în viață și ne mândrim de realizările noastre, când de fapt ducem cu noi un rucsac gol pe care îl umplem din când în când cu frământările realității.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență (7 martie 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul a fost întotdeauna un simbol al nobleții.
Reprezintă renașterea noilor forțe, o adâncire a triumfului frumuseții dumnezeiești. Pentru că el viețuiește într-o scurtă perioadă de timp într-o realitate divină.
Camelia Oprița în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iosif Sava, muzicolog și critic al fenomenului muzical, a fost vocea caldă a interminabilelor Serate Muzicale de dinainte de Decembrie 1989. De câte ori avea prilejul, sublinia: Bethoveen va rămâne lumina muzicală în realitate când granițele Europei vor dispărea.
aforism de Camelia Oprița din WordPress.com (15 februarie 2015)
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim ca niște străini într-un echilibru iluzoriu care ne elimină firescul din perimetrul progresivului. Uneori ne izbim de pământ, alteori ne aruncăm în aer într-un zbor artificial, dar totul se reduce la iluzia, că totul se învârte în jurul tău... Străini de realitate, ne sufocăm în lucruri mărunte.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria Lătărețu este însăși legenda în carne și oase care și-a pus dorurile pe apele Oltului, dând totodată glas de ciocârlie doinei românești.
Cântecul popular românesc este configurat pe realitatea inteligenței creative, dar și cântecele Mariei Lătărețu au avut o contribuție covărșitoare în generația următoare de interpreți.
Camelia Oprița în Odă satului românesc (7 noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților le este dat să rămână în miezul triumfului chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri: în fața suferinței sunt numai ființă până la neființă. În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui care se ridică și tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat al luminii pentru a favoriza altă viață.
Camelia Oprița în Părinților noștri, între esențial și etern (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită față de această realitate profundă. Viața este limitată de timp și de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenței, în rest viața e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înțelege miracolul vieții ca pe o înteligență deplină a lui Dumnezeu.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică și spirituală în această lume în care omul cerșește existența. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-și voința neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinței sale își pierde sensul de a trăi în toate direcțiile frumusețea tulburătoare a vieții care nu e altceva decât iubirea.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simbolurile găsite pe această pânză au fost concepute pentru a reaminti fragilitatea vieții umane cu toate experiențele sale: plăceri și realizări tranzitorii.
Lumina este unul dintre elementele fundamentale ale acestui tablou; o lumină limpede, cu o structură pozitivă, însuflețind aceste flori splendide, iar rezultatul este impresionant.
De exemplu, trandafirul a fost întotdeauna un simbol al nobleții.
Reprezintă renașterea noilor forțe, o adâncire a triumfului frumuseții dumnezeiești. Pentru că el viețuiește într-o scurtă perioadă de timp într-o realitate divină.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Cicluri de viață
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Societatea noastră ne îndeamnă spre un consum substanțial, ca și cum am fi veșnici. Un fel de cenzură culturală exclude moartea din discursurile acceptabile din punct de vedere social.
Constat cu tristețe că cei ce au o cantitate mare de bani, putere si control, mor adesea certați cu Dumnezeu, în timp ce alții care au dăruit cu generozitate au găsit pacea sufletească mergând către împlinirea cea de pe urmă.
La urma urmei, altruismul, după cum explică Dalai Lama, este o formă de egoism inteligent care ne ajută să înțelegem ceea ce lăsăm în urmă...
Credeam că sunt vii cei care închid ochii celor ce pleacă. În realitate, cel care pleacă deschide ochii celor ce rămân.
Camelia Oprița în WordPress.com, Lumea este mare și lasă loc pentru toate opiniile. Singurul model care merită a fi urmat este cel al respectului (2019)
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la realitate, dar cu o relevanță mică.
Ce este Soarele?
Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri și picturi ce reflectă respectul și adorația oamenilor pentru acest astru și nu e greu să înțelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineață, aducând lumina, căldura, speranța și siguranța, salvând omul de frig, de pericol și prădătorii de la adăpostul nopții. Civilizațiile au înțeles că în absența Soarelui grânele nu ar crește, viața pe planetă nu ar supraviețui. Aceste realități fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.
Însăși dictatorii au subliniat adorația Soarelui, atribuindu-și Soarele în persoană ei fiind soarele și dumnezeul națiunii din care făceau și ei parte ca simpli muritori.
Civilizațiile timpurii nu doar au urmărit soarele și stelele, dar le-au și personificat prin mituri elaborate privind mișcările și legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viață, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.
DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.
Camelia Oprița în WordPress.com, La porțile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre realitate, adresa este:
