Camelia Opriţa despre somn

Iubirea nu are dreptul la somn.

citat din Camelia Opriţa (13 iunie 2013)
Adăugat de Elena Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...

Sunt umbra care stă lipită de tine şi aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ţi-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl şoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.

Mă priveşti şi mă descânţi ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai ştiu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viaţa ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.

Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuşi suflet.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi copilă...

Dormi copilă, printre florile din livezi,
curată ca visul născut din zăpezi.

distih de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este plin pământul

Este plin pământul cu dezmăţul omului,
Că s-a stins şi visul din măduva somnului.

distih de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Energia somnului e visul cu tot ce există, cu tot ce nu există. El străbate trăirile subconştientului din toate direcţiile lumeşti şi cele nelumeşti.

Camelia Opriţa în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este o seducţie mai puternică decât pasiunea: îşi actualizează vidul cu tine în fiecare clipă. Nici somnul nu poate trăi în miezul acestui vid.

Camelia Opriţa în Cicluri de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu e fără vină...

Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniştea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.

Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.

Se trezeşte dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul umblă cu o rapiditate ameţitoare, aruncând clipă după clipă în somnul îngheţat pentru că o clipă nu trebuie să existe de două ori. Dar înţelepţii vor şti că într-o zi se vor întoarce să se întâlnească cu viitorul. Clipele zac sub formă de cifre până când lumea se va strădui să înveţe că în aceste umbre ale timpului există claritatea viitorului. Ca o lege nescrisă, istoria se repetă în anumite perioade de timp.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor, Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul
Adăugat de Elena Ghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ceea ce scriu mai jos las posteritatea să mă judece, eu voi fi demult adormită cu gândul meu nocturn cu tot.
Insomniile vin întotdeauna în alb-negru ca o prefaţare a gândurilor care de ziua se întorc în noapte: ele mă pricep, eu tac fără a scoate un sunet pentru a nu le da prilejul să creadă c-au fost doar nişte iluzii...

Camelia Opriţa în Insomnii în alb-negru, Cuvânt înainte
Adăugat de Ileana Steliana Mandi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţiile ploii

Vând insomnii
Şi turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet uşor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă creşti ca pe o floare.

Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoţia toamnei.
Vibraţiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.

Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în faţa gării.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ceea ce scriu mai jos las posteritatea să mă judece, eu voi fi demult adormită cu gândul meu nocturn cu tot.
Insomniile vin întotdeauna în alb-negru ca o prefaţare a gândurilor care de ziua se întorc în noapte:
ele mă pricep, eu tac fără a scoate un sunet pentru a nu le dau prilejul să creadă c-au fost doar nişte iluzii.

Camelia Opriţa în Insomnii în alb-negru, Cuvânt înainte
Adăugat de Ileana Steliana Mandi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui despre dorul de om

I
Tata a urcat un luceafăr mai sus de ceruri,
mai sus de zilele şi nopţile măcinate de viaţă.
După ultimul cer a cuprins
adâncimea timpului;
îmi vede somnul tulburat de plâns.
E liber (mi-a spus)
dar că m-aude uneori plângând
şi stelele se întunecă
în flacăra roşului apus.
Este de ajuns
că am rămas pe pământ un gând,
şi nu un fir de iarbă culcat de vânt.
Altfel prea multe lacrimi s-ar fi plâns,
copila mea.
Nu pune lacrima peste mine care mă striveşte,
rămân aşa cum sunt –
sclipitor în stele,
mugur în nuiele –
căci învelişul de pământ

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!