Camelia Opriţa despre superlative

Fulgii de zăpadă sunt creaţiile cele mai fragile ale lui Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Niculiţă – Copilul zăpezilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria este adevărata coroană de soare a omului cu cele mai duoioase chemări ale visului.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgii de zăpadă sunt creaţiile cele mai fragile ale lui Dumnezeu; Ei înfrumuseţează tot ceea ce acoperă.

aforism de Camelia Opriţa din Niculiţă – Copilul zăpezilor (25 decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm: soluţiile simple sunt cele mai bune, iar Dumnezeu nu distruge niciodată trecutul, Îl desăvârşeşte.

Camelia Opriţa în Rădăcina cuvintelor cărora le aparţinem (ianuarie 2009)
Adăugat de Eliza Rohneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cere neîncetat expresivitate şi frumuseţi dintre cele mai remarcabile – valuri de lumină în momentele capitale ale vieţii lor: ca principiu lumina înseamnă sâmbure de viaţă.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa omului este capabilă să deschidă cele mai profunde regiuni ale minţii sale într-un proces laborios al gândirii pentru a stabiliza cea mai durabilă imagine a existenţei.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa spirituală implică corpul, mintea şi sufletul, capabilă să modifice şi să depăşească cele mai profunde antiteze umane, să atenueze conflictele şi dezechilibrul...

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecile sunt, fără îndoială, cele mai interesante clădiri care au fost proiectate vreodată: temple ale cunoaşterii construite din miliarde de cuvinte, garantate să dureze secole după secole.

aforism de Camelia Opriţa din din cartea Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Bukowski, este poetul care,, cântă'' vocile tuturor călătorilor prin lume în poeziile sale. Este ţigara apinsă lungă ani de zile, milioane de sticle cu bere, kilometri şi sute de romanţe de iubire prin moteluri. Este una dintre cele mai emoţionante voci pe care le puteţi citi.

aforism de Camelia Opriţa din Dowry - WordPress.com (9 martie 2009), traducere de Camelia Opriţa
Adăugat de Marina Louise Bukowski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranţă în spatele cărora orgoliosul îşi ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieşi, individul trăind lamentabil în spaţiul intern; îşi propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent şi de aceea ţine morţiş de a avea dreptate chiar şi atunci când nu are dreptate. El nu se deosebeşte cu nimic de existenţa unei pietre.
Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poţi face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este muzica sufletului

Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure şi disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaşte
adevărata măreţie a iubirii.
Nu poţi trăi cu gândul, să te macini
şi să pierzi părţi din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde îşi dorea:
să vadă cu înţelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumeţul văzu fericirea cu ochii,
o senzaţie atât de de profundă,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o ţară inventată din tot ce e desăvârşit.
Ce poate fi mai desăvârşit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minţii ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate uşile: cele reale şi cele ireale.
Toate erau dragoste, blândeţe, afecţiune şi bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor şi poveşti din tinereţile părinţilor şi bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti
ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
şi nu aş supravieţui melancoliilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!