Camelia Opriţa despre trecut

Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul.

Camelia Opriţa în Priviţi răsăritul şi apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului (20 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.

aforism de Camelia Opriţa din Jurnal (9 mai 2019), traducere de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu distruge niciodată trecutul, îl perfecţionează.

citat din Camelia Opriţa (2019)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria, această menţiune a trecutului, este arhiva grăitoare a omenirii. Uneori, timpurile noastre de azi se regăsesc în timpurile de ieri, dar produsele de bază al istoriei sunt evenimentele măreţe: Faptele mari săvârşite de înaintaşi mântuiesc neamul.

Camelia Opriţa (9 aprilie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te regăseşti în inima paradisului când ai trecut pragul casei părinteşti.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu distruge niciodată trecutul, Îl desăvârşeşte.

Camelia Opriţa în WordPress.com, Înaripată de speranţă (2020)
Adăugat de Teodora Şerban Brătişteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria este o luptă împotriva timpului, deoarece cheamă faptele şi eroii trecutului la o nouă viaţă.

începutul de la Între Glorie şi Ruină, VIXI de Camelia Opriţa
Adăugat de Piero Domenico Angela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm: soluţiile simple sunt cele mai bune, iar Dumnezeu nu distruge niciodată trecutul, Îl desăvârşeşte.

Camelia Opriţa în Rădăcina cuvintelor cărora le aparţinem (ianuarie 2009)
Adăugat de Eliza Rohneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată Pagini Aurii, astăzi avem Google, cartea de telefoane de ieri s-a transformat în Facebook.

aforism de Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrem să ştim de ce lumea de azi are această înfăţişare, recurgem la trecut pentru că istoria este o oglindă, este ceea ce spunem şi ceea ce facem.

citat din Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de MariaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul aparţine timpului, vorbind la trecut el aparţine nostalgiei – un dor dulce şi pătrunzător.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrem să ştim de ce lumea de azi are această înfăţişare, recurgem la trecut, pentru că istoria este o oglindă, este ceea ce spunem şi ceea ce facem.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un moment dat, aproape instinctiv, ne întoarcem şi vedem o uşă încuiată în urma noastră, blocând drumul spre înapoi. Acesta este trecutul.

aforism de Camelia Opriţa din Între Glorie şi Ruină, VIXI
Adăugat de Piero Domenico Angela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artiştii sunt tăcuţi. Atât de tăcuţi, că se aude glasul ghidului cum frunzăreşte o altă ploaie din trecut care nu a reuşit să spele întunericul lumii întregi.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul şi toamna

Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.

Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era şi umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.

Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarţa e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.

poezie de Camelia Opriţa din Boema - Revistă de literatură şi artă, Lumea Copiilor ( Poveşti din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia provoacă suferinţă, iar dorinţa mea de a corecta lucrurile poate părea romantică dacă nu chiar naivă pentru al treilea mileniu.

Am cumpărat ziarul în fiecare zi de când sunt la Roma, dar din păcate pentru tipografii, în ultimii ani am trecut cu toţii la informaţiile digitale.
Personal, nu-mi pot imagina o dimineaţă devreme fără ceai cu lapte şi ziar.

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pământ alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbrăcau nopţile în mătăsuri albastre până în inima Lunii şi coborau în ţinuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas şi azi în talazul mărilor ca nişte păsări uriaşe de smarald...

Camelia Opriţa în Povestea stelelor, Începutul (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pă-mânt alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbră-cau nopţile în mătăsuri albastre până în inima Lunii şi coborau în ţinuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas şi azi în talazul mărilor ca nişte păsări uriaşe de smarald.

Camelia Opriţa în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există momente când vreau să recuperez trecutul inocent al zilelor de altădată, dar emoţia e prea mare, melancoliile îmi pot simţi lacrima într-un suspin tăcut.
Nimic nu a supravieţuit timpului. Când i-am înţeles semnificaţia îmi trecuse deja copilăria. De atunci am învăţat să nu mai plâng din nimicuri.
Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine şi m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este să nu o caut, că va veni prin una din uşile copilăriei. Se poate să fi rămas deschisă cu pragul înspre mine...

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte surogate de idealism au luat formele politicului în orânduirile sociale de la origini şi până în prezent, rezultând pseudoidealismul ca un fals tratat de umanitate care serveşte idealismului intereselor de grup. O stare care devine tot mai puternică de la o epoca la alta, arătându-ne cât de iluzoriu a fost un timp anume, vorbindu-se de el la trecut. În fapt, iluzoriul a fost dintotdeauna în faţa noastră şi se poate vorbi despre el şi la prezent.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!