Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre trecut

Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul.

în Priviți răsăritul și apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului (20 martie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ieri tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.

aforism de din Jurnal (9 mai 2019), traducere de Camelia Oprița
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Dumnezeu nu distruge niciodată trecutul, îl perfecționează.

citat din (2019)
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Istoria, această mențiune a trecutului, este arhiva grăitoare a omenirii. Uneori, timpurile noastre de azi se regăsesc în timpurile de ieri, dar produsele de bază al istoriei sunt evenimentele mărețe: Faptele mari săvârșite de înaintași mântuiesc neamul.

(9 aprilie 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te regăsești în inima paradisului când ai trecut pragul casei părintești.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu nu distruge niciodată trecutul, Îl desăvârșește.

în WordPress.com, Înaripată de speranță (2020)
Adăugat de Teodora Șerban BrătișteanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost odată Pagini Aurii, astăzi avem Google, cartea de telefoane de ieri s-a transformat în Facebook.

aforism de (2020)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă vrem să știm de ce lumea de azi are această înfățișare, recurgem la trecut pentru că istoria este o oglindă, este ceea ce spunem și ceea ce facem.

în WordPress.com, cartea Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de MariaElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul aparține timpului, vorbind la trecut el aparține nostalgiei – un dor dulce și pătrunzător.

în Universul Iubirii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă vrem să știm de ce lumea de azi are această înfățișare, recurgem la trecut, pentru că istoria este o oglindă, este ceea ce spunem și ceea ce facem.

în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu uităm: soluțiile simple sunt cele mai bune, iar Dumnezeu nu distruge niciodată trecutul, Îl desăvârșește.

în Rădăcina cuvintelor cărora le aparținem (ianuarie 2009)
Adăugat de Eliza RohneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Artiștii sunt tăcuți. Atât de tăcuți, că se aude glasul ghidului cum frunzărește o altă ploaie din trecut care nu a reușit să spele întunericul lumii întregi.

în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Păianjenul și toamna

Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.

Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era și umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.

Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarța e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.

poezie de din Boema - Revistă de literatură și artă, Lumea Copiilor ( Povești din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărăcia provoacă suferință, iar dorința mea de a corecta lucrurile poate părea romantică dacă nu chiar naivă pentru al treilea mileniu.

Am cumpărat ziarul în fiecare zi de când sunt la Roma, dar din păcate pentru tipografii, în ultimii ani am trecut cu toții la informațiile digitale.
Personal, nu-mi pot imagina o dimineață devreme fără ceai cu lapte și ziar.

în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pământ alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbrăcau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald...

în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pă-mânt alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbră-cau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald.

în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alte surogate de idealism au luat formele politicului în orânduirile sociale de la origini și până în prezent, rezultând pseudoidealismul ca un fals tratat de umanitate care servește idealismului intereselor de grup. O stare care devine tot mai puternică de la o epoca la alta, arătându-ne cât de iluzoriu a fost un timp anume, vorbindu-se de el la trecut. În fapt, iluzoriul a fost dintotdeauna în fața noastră și se poate vorbi despre el și la prezent.

în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se impune cu multă stăruință să pătrunzi în filele îngălbenite ale cărților, astăzi când societatea noastră furibundă aleargă spre a se alimenta cu amintiri despre viitor în care să nu mai fie nevoie de celelalte din trecut. Să nu mai fie nevoie de trecut e ca și cum ai fi aer, aerul capătă înfățișarea milei și a durerii, constatând că n-ai fost decât un spațiu nevăzut în cele patru vânturi ale pământului sau deșărtăciune solitară în văzul străinilor.

în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața este un poem neterminat

Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața este un poem neterminat

Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

poezie de din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre trecut, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info